Într-o lume marcată de incertitudine și riscuri dificil de anticipat, în care provocările devin din ce în ce mai complexe, iar oportunitățile trebuie valorificate rapid, serviciile de informații joacă un rol crucial în furnizarea de informații precise și relevante factorilor de decizie cu privire la potențialele amenințări la adresa statului și a populației.
Beneficiarii legali au nevoie de o imagine clară asupra tabloului actual de securitate națională, iar informațiile corecte și precise, furnizate la momentul potrivit, pot face diferența între reușită și eșec, între a preveni o criză versus a o gestiona sub presiune. Pe acest fond, serviciile de informații au misiunea de a expune, într-o manieră obiectivă, provocările complexe, atât de ordin intern, cât și extern, de a atrage atenția asupra riscurilor și amenințărilor emergente, cu potențiale implicații în planul securității naționale și de a prezenta oportunități de promovare și valorificare a intereselor naționale.
Procesul de informare poate fi înțeles într-o manieră facilă prin raportare la schema comunicării, conform căreia serviciul de informații (emitentul) transmite beneficiarului legal (receptorul) materialul de informare (mesajul) ce conține informația de securitate națională, prin intermediul unui canal specific (în format letric, electronic sau pe cale verbală, în cadrul activităților de briefing). Documentul de informare reprezintă produsul final al activității de intelligence, transmis cu scopul fundamentării unor decizii strategice ce vizează apărarea sau promovarea intereselor naționale.
Elaborarea produselor de informare presupune parcurgerea unui proces complex, meticulos și riguros, ce implică o serie de etape interdependente, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „ciclu de intelligence”. Faza inițială a activității de intelligence este reprezentată de etapa de planificare, în cadrul căreia are loc stabilirea și prioritizarea necesităților informaționale, în funcție de dinamica mediului de securitate și obiectivele strategice asumate la nivel național. O planificare eficientă este esențială pentru stabilirea clară a obiectivelor vizate, alocarea eficientă a resurselor și cooperarea cu alte instituții ce au atribuții pe segmentul asigurării securității naționale. Ulterior, în funcție de prioritățile stabilite în etapa de planificare, are loc colectarea informațiilor relevante pentru securitatea națională, urmată de analiză și integrare, cu scopul de a transforma datele brute în intelligence, menit să ofere decizionalului o imagine fidelă a dinamicii mediului de securitate, cu accent pe riscuri, amenințări sau oportunități. La rândul său, beneficiarul poate transmite serviciului de informații feedback pe documentele de informare recepționate sau solicitări punctuale de date pe anumite subiecte – etapă ce conduce la reluarea ciclului de intelligence pornind de la etapa de planificare.
Importanța informațiilor din surse multiple
Elaborarea unui material de informare cu un grad ridicat de acuratețe și concretețe, presupune, în etapa incipientă, colectarea informațiilor din surse multiple.
Din această perspectivă, literatura de specialitate evidențiază existența a șase principale categorii de surse de informații: HUMINT (Human Intelligence) – provenite de la surse umane; SIGINT (Signals Intelligence) ¬– obținute prin interceptarea sistemelor de comunicații și a semnalelor electronice; IMINT (Imagery Intelligence) – obținute cu ajutorul tehnologiilor de captare a imaginilor pe suprafața terestră, aeriană sau din spațiu; MASINT (Measurement and Signature Intelligence) – date tehnico-științifice obținute prin monitorizare nucleară, optică, acustică, seismică sau de altă natură; GEOINT (Geospatial Intelligence) – imagini și date geospațiale; OSINT (Open-Source Intelligence) – informații disponibile în mod public, în variantă tipărită sau electronică, radio, televiziune, internet, baze de date comerciale, videoclipuri, grafice și desene.
Utilizarea unei game diverse de surse oferă o serie de avantaje majore în activitatea de intelligence, precum creșterea gradului de acuratețe a informațiilor, eliminarea posibilelor interpretări subiective, respectiv asigurarea completitudinii informațiilor cu privire la un anumit eveniment sau fenomen prin cunoașterea unor perspective multiple.
Ulterior colectării informațiilor din diverse surse, sunt necesare:
– stabilirea nivelului de credibilitate a datelor, prin evaluarea istoricului sursei și a concordanței cu alte informații pe subiect disponibile în alte surse;
– coroborarea și prelucrarea informațiilor pentru a fi analizate în mod eficient, prin eliminarea datelor irelevante și a celor redundante, respectiv prin structurarea acestora într-o manieră logică și coerentă, ușor de înțeles de către factorii de decizie;
– analiza acestora în context, astfel încât să fie evidențiate sensul și semnificația datelor prezentate, respectiv relevanța din perspectiva securității naționale;
– interpretarea și formularea concluziilor, etapă în care analistul formulează evaluări clare, indicând implicațiile pe care evoluțiile respective le pot genera asupra securității naționale și identificând potențiale direcții de acțiune, în vederea surmontării unor riscuri și amenințări, respectiv pentru valorificarea anumitor oportunități.
Ulterior supunerii datelor colectate unor procese analitice complexe, în care un rol-cheie îi revine analistului – prin expertiză și obiectivitate, este elaborat materialul de informare, relevant din perspectiva securității naționale, prin evidențierea unor elemente de noutate cu privire de fapte, fenomene sau evenimente de interes. Acesta este transmis beneficiarilor legali, conform competențelor acestora, în vederea fundamentării procesului decizional.
Principiul need to know în activitatea de informare
Diseminarea materialelor de informare este guvernată de principiul nevoii de a cunoaște (need to know) – concept fundamental în activitatea serviciilor de informații, care presupune transmiterea informărilor către beneficiarii legali ce au competențe în domeniul căruia se subsumează subiectul prezentat și dețin instrumentele necesare pentru a dispune măsuri. De asemenea, luând în considerare datele cu caracter clasificat incluse în produsele de informare, transmiterea materialelor se realizează doar către beneficiarii avizați (conform normelor legale) pentru accesul la informații clasificate pentru îndeplinirea atribuțiilor profesionale.
Prin respectarea principiului nevoii de a cunoaște în informarea beneficiarilor legali, sunt asigurate premisele utilizării informațiilor în mod responsabil și eficient și, de asemenea, sunt limitate riscurile de difuzare sau divulgare neautorizată a informațiilor clasificate. Accesul restricționat creează un mediu de încredere, în care fiecare factor implicat este conștient de importanța și sensibilitatea datelor pe care le gestionează.
În prezent, o abordare modernă în ceea ce privește gestionarea informațiilor clasificate presupune aplicarea principiului need to share (complementar principiului need to know), conform căruia informațiile pot fi diseminate, pe lângă beneficiarii care au absolută nevoie de date în îndeplinirea sarcinilor specifice, și către alte entități pentru care acestea ar fi utile în activitatea curentă sau ar completa cunoașterea pe subiect, astfel încât să favorizeze o cooperare mai eficientă și un grad mai ridicat de transparență.
Feedback-ul decizionalilor
Ulterior informării beneficiarilor legali, este dezirabil ca procesul să fie completat de remiterea de feedback din partea acestora, întrucât oferă o imagine clară asupra relevanței și utilității informațiilor livrate, prin transmiterea de aprecieri, confirmarea sau infirmarea conținutului transmis sau prin solicitarea de date suplimentare, asigurând un proces continuu de îmbunătățire și adaptare a produselor de informare la nevoile reale ale factorilor de decizie.
Feedback-ul remis de beneficiari contribuie semnificativ la eficientizarea activității serviciilor de informații și la calibrarea acesteia prin:
– îmbunătățirea calității informațiilor transmise, în cazul în care beneficiarul apreciază, în mod particular, importanța unui subiect sau evidențiază necesitatea aprofundării acestuia;
– adaptarea la dinamica mediului de securitate și la nevoile strategice subsecvente, în situația în care beneficiarii informați semnalează manifestarea unor dinamici ce necesită o reprioritizare a obiectivelor;
– consolidarea relațiilor dintre serviciile de informații și beneficiarii legali, aspect ce contribuie la capacitatea serviciilor de a anticipa nevoile de informare ale beneficiarilor sau preferința acestora pentru o anumită manieră de informare.
Totodată, prin dialog constant între serviciile de informații și factorii de decizie, pot fi identificate lacunele informaționale, clarificate prioritățile, iar fluxul de date poate fi optimizat, astfel încât produsele de intelligence să fie mai bine aliniate la obiectivele de securitate națională.
Raportul dintre serviciile de informații și factorii de decizie
Literatura de specialitate consemnează, în mod recurent, că una dintre principalele provocări în activitatea serviciilor de informații este relaționarea cu factorii de decizie. De maniera în care este gestionată aceasta depinde inclusiv succesul informării, concretizat atât în măsurile dispuse, cât și în modul de raportare a beneficiarilor la activitatea serviciilor de informații.
În prezent, raportul este văzut, în general, drept o colaborare pe baza unor principii bine definite precum: a) interdependența – serviciile diseminează către beneficiari informații cu relevanță pentru securitatea națională, în timp ce aceștia transmit feedback în vederea calibrării procesului de informare; b) armonizarea obiectivelor – prioritățile serviciilor de informații sunt racordate la cele ale beneficiarilor legali care, la rândul lor, urmăresc obiectivele strategice asumate în plan național; c) obiectivitate și transparență – activitatea serviciilor de informații se derulează în baza principiului legalității și al transparenței, iar materialele de informare transmise reflectă o imagine reală a stării de fapt, nealterată de interpretări subiective.
Intelligence modern
În activitatea de intelligence, succesul nu depinde doar de colectarea datelor, ci și de maniera de filtrare a acestor informații, analizate și transmise către cei care au cu adevărat nevoie de ele. Această abilitate este imperios necesară unui stat care dorește să răspundă eficient amenințărilor moderne. Intelligence-ul modern implică o colaborare activă între serviciile de informații și factorii de decizie, astfel încât fiecare produs informațional livrat să contribuie direct la securitatea și eficiența operațională.
În acest context, o comunicare eficientă și un feedback constructiv sunt fundamentale pentru ajustarea continuă a strategiilor și măsurilor de contracarare a riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale.
Abstract
According to the former Director of National Intelligence, James R. Clapper, the role of intelligence is not to make policy but to provide objective analysis that informs those who do.
Autori: Ramona Militaru și Sorin Marin
