Spionajul, una din cele mai vechi profesii din lume, nu și-a pierdut niciodată importanța și nu a fost vreodată exclus din arsenalul statelor care au înțeles că informația înseamnă supraviețuire. Deşi se cunosc foarte puține despre adevărata viaţă a spionilor, literatura și cinematografia secolului XX au creat o imagine idealizată a agenţilor secreţi, construind o percepție care fascinează publicul și în zilele noastre.
Cuvântul spion ne aduce mai întâi în minte o figură masculină, pentru mulți cea a inconfundabilului James Bond. Însă acest gând ar nedreptăți personaje celebre care aparțin celuilalt gen, ca de exemplu Mata Hari. Istoria ne arată că societatea nu a fost blândă cu femeile, existând prejudecăţi cu privire la abilitatea acestora de a păstra secretele pentru mai mult timp, dar şi concepții arhaice cu privire la inferioritatea lor faţă de bărbaţi. Unul dintre domeniile pentru care nu erau considerate potrivite era și cel al spionajului.
Deși principala grijă a unui spion este să rămână invizibil, este greu de crezut cum timp îndelungat femeile nu au fost suspectate că ar avea astfel de preocupări. În afara acestui context favorabil, care exonera femeile de orice suspiciune, o mare parte a succesului în culegerea de informații s-a datorat unor abilități cu efect dezarmant asupra bărbaților, pe care i-au surclasat, de multe ori, pe frontul secretelor.
De-a lungul timpului, nu numai că spionajul feminin a continuat să existe, dar s-a dovedit capabil să folosească metode diverse, fascinante şi bine construite pentru obţinerea sau transmiterea de informaţii. Pentru aflarea secretelor, bărbații făceau apel la minciună, înşelătorie, trasul cu urechea, scris cifrat sau cerneală invizibilă, femeile își foloseau, cu mare succes, calităţile naturale pentru a obţine informaţii sau pentru a influenţa, cu delicateţe şi dibăcie, deciziile importante.
În continuare vă aducem în atenție câteva personaje dintr-o perioadă mai puțin cunoscută a lumii spionajului, respectiv secolul al XVII-lea.
Charlotte de Sauve
Charlotte de Sauve (1551 – 1617) a fost membră a „Escadronului Zburător”, o rețea de spionaj creată de Caterina de Medici care folosea farmecul feminin pentru a obţine informaţii de la bărbaţii cu funcţii importante în stat şi a le furniza reginei.
Charlotte de Sauve a fost educată la curtea Caterinei, Regina Mamă, făcându-se remarcată pentru inteligenţă şi vastele cunoştinţe despre politică dobândite timpuriu. Recrutarea sa ca spion a urmărit obţinerea de informaţii de la ducele de Navarra și transmiterea acestora către Caterina de Medici, care urma să le folosească drept pârghii politice. Sarcina a fost îndeplinită cu succes, metoda ce i-a fost sugerată, de a deveni confidenta acestuia şi o persoană capabilă să îl influenţeze, fiind de un real succes inclusiv datorită abilităţilor deţinute de Charlotte.
Istoricii îi atribuie obţinerea informaţiilor care au dus la arestarea şi executarea pentru conspiraţie a lui Annibal de Cocanas, un membru influent al Curţii Franţei şi a lui Joseph Boniface de la Mole, dejucând astfel un complot care urmărea detronarea regelui Carol al IX-lea.
Susan Hyde
Despre Susan Hyde (1607 – 1656), se presupune că ar fi acţionat ca spion pentru fratele său, Sir Edward Hyde, consilier al regelui Carol al II-lea şi primul autor al unei lucrări privind istoria Războiului Civil Englez. Susan a activat, începând cu 1654, în cadrul Organizaţiei The Sealed Knot, al cărei scop era lichidarea lui Cromwell şi reinstaurarea monarhiei, fiind printre puţinii agenţi ce se aflau în contact direct cu regele Carol al II-lea al Angliei.
Principalul rol a fost de a asigura comunicaţiile între Anglia şi Franţa, dar, în ciuda faptului că utilizarea corespondenţei de către femei nu era ceva ieşit din comun, cea transmisă de Susan a fost interceptată şi supravegheată de agenţii care acţionau pentru sprijinirea Protectoratului lui Oliver Cromwell.
Arestarea farmacistului Anthony Hinton, sub suspiciunea că lucrează pentru organizaţia secretă The Sealed Knot, a avut loc chiar în timp ce acesta avea asupra lui o scrisoare adresată lui Carol de către Susan Hyde. În document aceasta îl avertiza pe viitorul rege cu privire la prezenţa unui spion dublu în anturajul său, care transmitea informaţii oponenţilor. În timpul interogatoriului, Anthony Hinton a recunoscut că transporta scrisori ale mai multor persoane care acţionau în favoarea regalităţii, însă pe Susan Hyde a descris-o ca pe unul dintre cei mai de succes spioni ai organizaţiei, care a transmis informaţii importante timp de 4 ani. Printre metodele folosite pentru a îngreuna identificarea emitentului se regăseau cifrarea scrisorilor şi utilizarea unor nume de cod diferite la semnarea lor, în funcţie de persoanele cărora le erau adresate.
Agentul dublu la care făcea referire scrisoarea lui Susan Hyde era Sir Robert Honywood, parte din anturajul lui Carol. La câteva săptămâni după dezvăluirile lui Anthony Hinton, locuința lui Susan este percheziționată, iar femeia este arestată și dusă la Londra pentru interogatoriu. Susan Hyde își găsește sfârșitul în închisoarea Lambeth.
Aphra Behn
Aphra Behn (1640 – 1689), supranumită şi „incomparabila Astrea” sau „Agent 160”, a fost prima femeie dramaturg care și-a câștigat existența de pe urma creațiilor sale. În același timp, Aphra este și una dintre primele spioane din Anglia. Considerată o temerară a acelei perioade şi o persoană cu un şarm deosebit, Aphra Behn a fost o susţinătoare înfocată a regelui Carol al II-lea al Angliei care i-a încredințat misiuni de spionaj politic în portul Antwerp.
Vivacitatea și inteligența de care a dat dovadă la curte au atras atenția regelui Carol al II-lea care, impresionat de abilităţile ei, i-a oferit oportunitatea de a-şi servi patria în cadrul serviciilor secrete engleze în timpul războiului cu Olanda (1664 – 1667).
Aphra a fost desemnată, în anul 1666, să găsească în Olanda un expatriat englez pe nume William Scot şi să îl convingă să îi ofere informații. Pentru aceasta a avut alocat un buget de doar 50 lire, pe care i-a pierdut rapid, astfel că pentru misiunile ei s-a autofinanţat prin activitatea literară.
Ca agent de informaţii, Aphra Behn şi-a dovedit eficienţa şi abilităţile prin obţinerea şi transmiterea de mesaje codificate din Antwerp despre mişcările şi capacităţile de atac ale flotei olandeze. Cea mai mare realizare a sa o constituie procurarea planurilor olandezilor cu privire la un atac pe Tamisa care urmărea incendierea navelor engleze. Cu toate că a reuşit să le comunice în timp util Angliei, aceste informaţii au fost ignorate, astfel că britanicii au suferit pierderi semnificative.
Louise de Kérouaille
Louise de Kérouaille (1649 – 1734), ducesă de Portsmouth, supranumită „cea mai cunoscută dintre spioanele franceze”, s-a remarcat prin frumuseţea şi inteligenţa ieşite din comun. Ea a servit ca agent secret al regelui Franţei, Ludovic al XIV-lea, la curtea de la Londra. Monarhul francez dorea o persoană de încredere în apropierea lui Carol al II-lea al Angliei, capabilă să susţină interesele franceze şi să contribuie la consolidarea puterii de negociere a Parisului.
În ciuda relaţiei intime pe care a avut-o cu regele Carol al II-lea al Angliei, Louise de Kérouaille a deservit cu fidelitate interesele regelui Ludovic al XIV-lea. Susţinerea intereselor ţării natale i-a atras puternice antipatii în Anglia, iar după moartea lui Carol al II-lea veniturile consistente de care se bucura până la acel moment au fost suspendate. Revenită în Franța, Louise s-a afundat în datorii, neputând să depășească stilul de viață cu care se obișnuise în Anglia. Situația sa financiară a cunoscut o îmbunătățire abia în 1721, după urcarea pe tronul Franței a lui Filip al II-lea, duce de Orleans, acesta recompensând-o cu o importantă rentă anuală pentru serviciile aduse regatului.
Arta spionajului presupune disimularea preocupării de a obține informații mai puţin cunoscute sau dificil de accesat de public. Maeștrii acţiunilor de spionaj pot obţine frânturi de informaţii, aparent fără mare valoare, dar care contextualizate pot sprijini cauza pentru care au fost obţinute. Personajele prezentate și-au folosit abilitățile unice pentru a-și îndeplini misiunile, deși cunoșteau prețul pe care trebuiau să îl plătească dacă acțiunile lor erau descoperite.
Abstract
When we think about the world of espionage, most of us imagine some strong, gallant and cruel man, carbon copies of the legendary James Bond. Long considered too insignificant to be able to gather and pass on critical information, women spies have proven to be as skilled as men and even better in the art of espionage. Even more, some of them managed to get details and information that eventually changed the course of history.
Autor: Cristian Nichita
