Utilizarea internetului la scară largă, globalizarea, precum şi eliminarea restricţiilor spaţio-temporale, ca urmare a avansului tehnologic, au dus la transformarea mediului digital într-un spaţiu ideal pentru diseminarea de informaţii mai mult sau mai puţin reale. Credibilitatea informaţiei într-un astfel de mediu este din ce în ce mai greu de stabilit, mai ales pentru un utilizator care petrece în medie 6 ore pe zi pe internet (Global internet statistics for 2018), timp în care intră în contact cu o cantitate imensă de informaţie, iar infuzia de date false poate fi greu de sesizat.
Un raport al Institutului Reuters (Reuters Institute’s Digital News Report, 2017) arată că mai puţin de jumătate din persoanele care se informează din mediul online cred ştirile pe care le citesc. Încrederea este înlocuită de emoţii, iar „ştirile sunt mai degrabă apreciate decât crezute”(C. Beckett, şi M. Deuze, 2016, On the role of emotion in the future of journalism, Social Media + Society 2). Oamenii au tendinţa de a avea încredere mai mult în ştirile recomandate de familie sau prieteni prin intermediul platformelor de socializare.
În acest context, fake news, definite ca „poveşti false care par a fi ştiri, diseminate pe internet sau în alte media şi care, de obicei, sunt create cu scopul de a influența viziunile politice sau sunt aparent nişte glume” (Cambridge Dictionary,) nu reprezintă un fenomen nou, dar a devenit din ce în ce mai răspândit. Atât în 2016, cât şi în 2017, fake news a fost desemnat „Word of the year” (cuvântul anului) de către unele dintre cele mai cunoscute dicţionare internaţionale precum: Collins, Oxford şi Macquaire.
Deşi fake news este un termen din ce în ce mai contestat în mediul academic internațional, din cauza ariei destul de restrânse a termenului şi a dificultăţii trasării graniţelor dintre „false” şi „fake” (fals şi fabricat), precum şi a preferinţei pentru termenul „dezinformare”, în cadrul acestui articol vom utiliza termenul de fake news pentru a analiza aspecte specifice ale tehnologiei digitale de astăzi.
În cadrul studiului de faţă, ne propunem să abordăm trei dintre cele mai importante trenduri prin care fake news sunt diseminate în social media: memes, hashtags şi clickbait.
Memes, în contextul culturii digitale
Collins English Dictionary defineşte „meme” ca fiind „o imagine sau un material video răspândite pe internet, de cele mai multe ori alterate de către utilizatorii de internet pentru a obține un efect umoristic”. Memes au invadat social media şi par a fi pe un trend ascendent.
Mai mult, acestea ar trebui înţelese ca informaţie culturală, care se transmite de la o persoană la alta şi se comportă, cel mai adesea, ca un fenomen social distributiv. Acest atribut al memes este compatibil cu modul în care cultura se formează în epoca Internet 2.0.
În ultima perioadă, memes au devenit o metodă populară de diseminare a fake news şi pot fi folosite ca instrument de manipulare politică. Memes care îi înfăţişează pe Merkel, Obama, Putin sau Xi Jinping au devenit virale şi au ajuns în News Feed-ul multor utilizatori de reţele sociale.
Dar de ce memes reprezintă un succes în diseminarea fake news? Printre factorii care au favorizat utilizarea memes sunt:
– formatul amuzant al memes şi caracterul imaginilor care provoacă amuzament celor care le vizionează. Oamenii petrec timp utilizând social media nu numai pentru socializare, dar şi pentru a se destinde, pentru a se relaxa şi a se amuza de anumite situaţii. În plus, abordarea unor teme politice, sociale sau formularea unor acuzaţii la adresa decidenţilor politici, sub forma unor glume, nu poate fi restricţionat sau pedepsit;
– dificultatea unui utilizator de a identifica imaginile false, mai ales dacă sunt realizate într-un mod profesionist (utilizând programe informatice dedicate);
– programele informatice de fact checking (verificare a faptelor) sau de identificare a algoritmului fake news procesează mult mai greu imaginile, fată de texte.
Memes sunt create de obicei în antiteză, prezentând două situaţii contrastante, speculative, de interes pentru publicul ţintă. Totodată, prin intermediul unor memes se poate transmite cu uşurinţă orice mesaj, fără a fi nevoie de o argumentare a acestuia. Condiţia principală este de a provoca amuzamentul publicului ţintă.
Principiul pe care se bazează memes este binecunoscut: „o imagine valorează mai mult decât o mie de cuvinte”, iar natura umană este, în general, mai atrasă de elementele grafice, de animaţii decât de simple texte.
Hashtags & bots
O altă metodă actuală de diseminare a fake news în social media este utilizarea hashtags. Acestea „reprezintă o modalitate prin care utilizatorii de reţele sociale (şi nu numai) pot să eticheteze propriul conţinut astfel încât acesta să fie găsit la o căutare efectuată după cuvântul cheie care urmează caracterului ‘#’”.
Utilizatorii de social media folosesc hashtags pentru a încadra informaţiile într-o anumită categorie, pentru a se delimita într-un anumit context social şi pentru a promova o anumită tendinţă. Similar, fake news este distribuit şi sub formă de hashtag, fiind identificate conturi pro-Kremlin care postează pe Twitter hashtags „momeli” pentru a limita numărul hashtags reale (Eoin O’Carroll, From Russia, with hashtags? How social bots dilute online speech, The Christian Science Monitor,18 iulie 2018). Un exemplu elocvent în acest sens este hashtag-ul #metoo#, care a fost transformat de bots în #meetoo, printr-o aparentă greşeală de scriere.
Printre cele mai populare hashtags utilizate de trolii ruşi, din iulie 2014 până în septembrie 2017, sunt: #politics, #maga, #trump, #tcot (Acronim: Top Conservatives On Twitter),#neverhillary, #merkelmussbleiben, #wakeupamerica, #thingsmoretrustedthanhillary, #makeamericagreatagain şi #islamkills (Nikhil Sonnad, The most common hashtags tweeted by Russian trolls, Quarts).
În 2018, hashtags precum #fisagate, #obamadeepstate, #wethepeopledemandjustice, #obamaslegacyisobamagate, #releasethememoau fost folosite de trolii ruşi „cu succes, pentru a manipula publicul american”( Molly K. Mckew, How Twitter Bots and Trump Fans Made #ReleaseTheMemo Go Viral, Politico Magazine, 04.02.2018). Fenomenul este de fapt, o componentă a propagandei computaţionale. Printre factorii care au facilitat dezvoltarea acestui fenomen sunt creşterea gradului de sofisticare a inteligenţei artificiale şi a avansului în ştiinţele sociale computaţionale, precum şi accesul utilizatorilor, dar mai ales al boţilor în spaţiul cibernetic. În plus, principiile psihologiei cognitive şi ale ştiinţei persuasiunii sunt utilizate ca instrument al propagandei computaţionale, al cărei element cheie este generarea emoţiei publicului ţintă.
Propaganda computaţională ar putea reprezenta o ameninţare gravă la adresa securităţii şi a dezvoltării sociale prin expunerea cetăţenilor la fake news şi implicit prin diminuarea încrederii în instituţiile publice, accentuarea diviziunilor sociale şi a polarizării politice.
Clickbait, între senzaţional, câştig şi fake news
Titluri precum „senzaţional”, „şoc şi groază”, „nu o să-ţi vină să crezi ce s-a întâmplat”, „un secret teribil iese la iveală”, „veste proastă pentru… (o categorie socială)” sau „un accident catastrofal” abundă în mass media şi social media. Astfel, informaţii din trecut, imagini care prezintă catastrofe naturale, accidente care au avut un impact major şi care sunt prezentate drept noutate, dezvăluiri sub masca senzaţionalului, pseudo-fapte, fotografii contrafăcute, colaje foto şi audio-video al căror „scop principal este de a atrage atenţia şi a încuraja vizitatorii să dea click pe un link pe o anumită pagină web”( Oxford Dictionary) reprezintă ceea ce astăzi numim clickbait.
Deşi obiectivul major al acestor articole este de a obţine cât mai multe vizualizări şi implicit, un venit mai mare, clickbait este un adevărat vehicul al fake news. În acest sens, cele mai vizualizate şi distribuite articole sunt cele care generează, din partea cititorului, o reacţie de furie (Atticus Dewey, The Dangers of Clickbait and Fake News, The Communicator, 05.07.2017). De exemplu, ştirile care au promovat tensiuni rasiale, violenţă sau încălcări grave ale drepturilor omului au atras cel mai mult atenţia în mediul online şi implicit, au generat clickbait.
Astfel, o soluţie pentru diminuarea clickbait, şi implicit a fake news, ar putea fi susţinerea financiară a surselor media de interes (prin abonare) şi descurajarea jurnalismului galben.
„Yellow journalism”, în original, este un model de jurnalism care prezintă știri mici sau nedocumentate, cu titluri atractive, pentru a vinde mai multe ziare. A apărut în Statele Unite, în secolul al XIX-lea, în competiţia dintre New York World și New York Journal.
Viitorul ştirilor false
Fenomenul fake news se află într-o continuă dezvoltare, iar instrumentele prin care acesta ajunge la publicul ţintă sunt din ce în ce mai diverse, de la simple texte, la fotografii şi videoclipuri distorsionate, care, datorită amuzamentului, furiei, indignării sau curiozităţii pe care le provoacă, au capacitatea de a fi diseminate rapid.
Abstract
In a growing digitalized world, virtual space became the best place to spread more or less true stories. Memes, hashtags, and clickbaits are employed to promote the fake news among the internet users. All of these instruments are designed to provoke amusement, anger, outrage or curiosity such as to make us spread them out.
Autor: Corina Georgiana Stan
