Schimbările sociale, economice şi politice cunoscute de statul român în ultimul secol permit elaborarea unor concluzii cu privire evoluţia fenomenului infracţional manifestat pe teritoriul României în acest interval de timp.
Evoluţiile social-politice au fost reflectate în schimbările legislaţiei naţionale. Astfel, dacă în perioada monarhiei legislaţia penală viza cu preponderenţă infracţiuni îndreptate împotriva persoanei sau a patrimoniului acesteia, cu accent pe individ privit „ut singuli”, în perioada comunistă accentul a fost pus pe protecţia statului ca entitate, în timp ce legislaţia post-decembristă se remarcă prin reglementarea unei multitudini de fapte săvârşite în coautorat, adeseori cu implicaţii transfrontaliere.
Cooperare pentru un răspuns eficient
Amplitudinea acestor fenomene, remarcată mai ales în ultimele decenii, precum şi complexitatea elementelor ce le compun, impun continua perfecţionare a instrumentelor de luptă împotriva crimei organizate şi terorismului, prin elaborarea unor strategii comune ale României cu alte state, pentru combaterea infracţiunilor ce aduc atingere siguranţei naţionale şi internaţionale.
Supravegherea fenomenului terorist în scop preventiv rămâne necesară. Istoricul recent a confirmat existenţa unor cazuri izolate, dar o generalizare cu privire la acest aspect nu poate fi făcută. Potenţialul de manifestare a crimei organizate este însă o ameninţare mult mai mare la adresa statului român. Afirmaţia este susţinută de harta globală a marilor grupări infracţionale, pe care se regăseşte şi România, prin prisma poziţiei sale de frontieră a Uniunii Europene.
Actualizarea cadrului legislativ în acord cu evoluţia fenomenelor de crimă organizată şi terorism reprezintă suportul pe baza căruia instituţiile publice cu atribuţii în acest domeniu pot acţiona eficient pentru descoperirea oricăror tentative de iniţiere a unor activităţi cu potenţial criminogen. Dar pentru ca apărarea cetăţenilor României să rămână la un nivel de eficienţă ridicat, sistemul de prevenire trebuie să cuprindă şi o componentă de awareness, ce presupune înţelegerea datoriei civice de a sesiza autorităţile publice în momentul apariţiei unei suspiciuni de pregătire sau comitere a unor fapte de terorism sau crimă organizată.
Adaptarea la era asaltului informaţional
Activitate strategică privind parcursul informaţiei, de la colectare şi până la rafinarea sa pentru utilizarea în sprijinul atingerii obiectivelor de securitate naţională şi internaţională, intelligence-ul românesc sprijină efortul comun al tuturor statelor privind construirea unui sistem de acţiune cu eficienţă testată în activitatea de cercetare, prevenire şi combatere a terorismului şi criminalităţii organizate.
Provenienţa informaţiei este tot mai variată, de la cross-media şi până la probele clasice din cadrul proceselor penale (declaraţiile martorilor, înscrisurile, obiectele materiale, amprentele, expertizele ADN). Informaţia stă la baza întregului proces decizional de care depinde siguranţa unui stat. De aceea, relevanţa probelor trebuie ancorată în actualitatea contextului social, geopolitic şi economic, motiv pentru care perfecţionarea continuă a experţilor în intelligence a devenit o condiţie esenţială în era asaltului informaţional.
Particularităţile activităţii de prelucrare a informaţiei sunt date de metodele utilizate şi de cazuistica pe baza căreia strategia adoptată presupune o împărţire temporală a acţiunii în trei etape principale, similar cazurilor de cercetare penală a infracţiunilor premeditate:
– faza actelor preparatorii: informaţia dedusă din acest punct vizează predicţii cu privire la dimensiunea pericolului şi amploarea evenimentului ce s-ar putea produce;
– tentativa sau punerea în practică a acţiunilor plănuite, poate fi tradusă în mod strategic prin „necesitatea imediată a luării unei decizii” în baza informaţiilor furnizate şi prelucrate până la acel moment;
– materializarea faptelor, etapă în urma căreia sfera decizională influenţează întrutotul impactul activităţilor teroriste sau de crimă organizată asupra societăţii.
Anticipare şi prevenire
Având în vedere importanţa activităţii de intelligence în luarea deciziilor strategice, o provocare pentru acest domeniu este capacitatea de adaptare a factorilor umani la schimbările accelerate din sfera infracţională. Obiectivul prioritar este anticiparea oricărui risc, cu scopul de a împiedica producerea de acte sau fapte din sfera terorismului sau a criminalităţii organizate.
Războaiele moderne aduc cu ele riscuri şi vulnerabilităţi noi, ce pot produce consecinţe grave. Din acest motiv, este necesar ca specialiştii în prevenirea şi combaterea terorismului şi crimei organizate să se remarce prin ingeniozitate, previzibilitate şi buna cunoaştere a psihologiei umane. Astfel se va putea asigura filtrul informaţional necesar luării celor mai bune decizii pentru apărarea statului român.
Abstract
Threats to national security have reached new levels in the geopolitical developments context, corroborated with the multiplication of criminal phenomena with transnational implications. Given its strategic geographical position, Romania is an important actor in fighting organized crime and terrorism.
On one side, this position forces the institutions with a role in defending the national security to improve their techniques and methods used to combat the criminal phenomenon, within the limits of the legislation. On the other side it places a greater responsibility on the citizens to actively involve in alerting authorities when suspicions of criminal activities emerge.
Autor: Andreea Gabriela Brebu
