Au trecut 100 de ani de la consfințirea populară a Marii Uniri, etapă fundamentală în procesul edificării statului modern român, recunoscut internațional prin Tratatul de Pace de la Trianon din 4 iunie 1920 iar România se află la momentul unui bilanț, dar și într-un moment de reflecție spre viitor.
Dincolo de reperele istorice şi festivismul unui astfel de moment, care marchează Centenarul unei existențe plină de evenimente, mai mult sau mai puțin controversate, a privi spre viitor înseamnă a găsi noi soluții la provocările contemporane. Inclusiv cele de securitate.
Arhitectură de securitate regională complicată
Într-o Europă a națiunilor ajunsă la maturitatea coabitării suprastatale, România se regăseşte într-o arhitectură de securitate regională complicată. La fel de complicată ca acum 100 de ani. Dacă Primul Război Mondial a însemnat, între altele, o reașezare geopolitică a Europei și dispariția imperiilor multinaționale într-o euforie a națiunilor, 2018 aduce cu sine o altă reașezare geopolitică a Europei.
De la criza datoriilor suverane din 2007-2008, la perspectiva falimentului economic al Greciei, culminând cu BREXIT (însoțit de reaprinderea curentului secesionist insular), atacurile teroriste din ce în ce mai atipice și impredictibile, criza refugiaților sau tensiunile generate de criza separatistă catalană, statele europene, inclusiv România, se află în fața unor permanente provocări sociale, politice și securitare.
Noua ecuaţie de securitate
Tendințele centrifuge se fac tot mai mult resimțite, pe fondul recrudescenței constante a ideologiilor extremiste și populiste care au câștigat din ce în ce mai mult teren, sub stimulii actorilor statali interesați să destabilizeze unitatea europeană, dar și pe fondul disparităților socio-economice accentuate dintre statele membre ale UE, cu un vădit dezavantaj pentru grupul statelor provenite din centrul și estul Europei. Fragmentarea socială și confruntarea dintre „național” și „comunitar” (înmulțirea vocilor eurosceptice) par să se facă tot mai mult resimțite, atât la nivelul UE, cât și în interiorul statelor, între centru și periferie, respectiv între comunități locale construite pe particularități etno-culturale diferite.
Efuziunea naționalităților de la 1918, bazată pe principiile enunțate de președintele american Woodrow Wilson – sursă de inspirație a Rezoluțiunii Adunării Naționale de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918 – a fost o necesitate imperativă pentru creionarea unei noi Europe. Tentația efuziunii naționaliste din 2018, tot mai pregnantă în statele central și est-europene, creează premisele unei dezangajări de la valorile Uniunii Europene şi oferă un teren fertil tendinţelor segregaționiste.
Amenințări de tip hibrid
Observăm conturarea unei ecuații de securitate complexe care păstrează amenințările „perene” ce vizează, pe fond, alterarea status-quo-ului stabilit prin sistemul de tratate de pace de după cele două războaie mondiale și diluarea (până la dispariție) a valorilor identitare și a atributelor constituționale fundamentale. La aceasta se adaugă amenințări tot mai difuze, agresiuni informaționale din categoria celor mai ofensive, menite să slăbească sau să anuleze capabilitățile de apărare a statelor democratice, amenințări de tip hibrid care în ultimii ani se fac tot mai resimțite în statele europene şi euroatlantice, conflictele deschise sau înghețate din regiunea extinsă a Mării Negre, instabilitatea Balcanilor de Vest sau conflictul separatist din Ucraina.
Toate acestea, alături de criminalitatea organizată transfrontalieră, atacurile cibernetice, eșecul multiculturalismului ca formă de rezolvare a problemelor generate de imigrație, recrudescența curentelor extremiste și operațiunile care urmăresc slăbirea structurilor statale, conturează un tablou de securitate în care România își aniversează Centenarul, alături de alte state central și est-europene, care, mai mult sau mai puțin, au trecut printr-o istorie la fel de complicată.
Perspectivele României
Pe acest fond România se profilează ca un actor de stabilitate regională și ca un factor de securitate. Ţara noastră a avut un aport indiscutabil la securitatea regională și globală prin rolul recunoscut internațional în teatrele de operațiuni din Irak, Afganistan, fosta Iugoslavie etc., prin suportul oferit Ucrainei în cadrul fondului de sprijin pentru dezvoltarea capacității de apărare cibernetică, sau prin contribuția relevantă în formatele colaborative de intelligence din cadrul NATO și UE. Serviciile de informații românești şi-au consolidat statutul de partener serios și de încredere în cadrul comunității internaționale de intelligence. Toate acestea demonstrează o poziție strategică a României, care, în viitor, se poate constitui într-un avantaj cu implicații majore pentru dezvoltarea socială și economică.
Potențial de inovare și adaptare
Stabilitatea și echilibrul social, împreună cu un procent cât mai scăzut al impredictibilității ecuației de securitate, oferă un mediu atractiv pentru investitorii strategici, un mediu care se poate erija chiar în pol de influență culturală. Dezvoltarea unor centre economice, universitare și tehnologice (precum Cluj-Napoca, Oradea, Iași sau Timișoara) demonstrează potențialul de inovare și adaptare al României, mai ales al tinerei generații. Acestea moștenesc o Românie centenară care își păstrează particularitățile și tradiția, dar care, în egală măsură, s-a adaptat rapid la epoca globalizării și schimbările tehnologice, cel puțin în ceea ce privește tehnologia informației.
Ca și acum 100 de ani, România își păstrează particularitatea conferită de statutul de țară aflată la confluența civilizațiilor, unde Orientul și Occidentul se întretaie și unde caracteristicile de securitate o fac responsabilă pentru stabilitatea acestei părți a continentului.
Consolidarea statalității și a democrației constituționale, eliminarea disparităților sociale, investiția în educație, cercetare și tehnologii inovatoare, stimularea dezvoltării și promovarea culturii reprezintă, alături de securitatea cetățenilor și a regiunii, perspectivele unui viitor pragmatic și sustenabil, într-o construcție europeană în care identitatea națională se îngemănează armonios cu valorile Europei.
Abstract
This year we celebrate the 100 years anniversary of Romania’s Great Union, a time for Romania to evaluate the achievements, but also a time to look to the future.
Regardless of the challenges for national security, past, present or future, consolidating the rule of law and constitutional democracy, investment in education, research and new technologies, together with promoting cultural values represent the perspectives for a pragmatic and sustainable future in an European architecture where national identity harmoniously coexists with European values.
Autor: Cătălin Aurelian Rusu
