În pofida faptului că reprezintă un fenomen multidimensional (a cărui primă definiție a fost dată în 1919, la Chicago), cu implicații transnaționale concrete, vizibile, decelabile, literatura juridică nu oferă o definiție cuprinzătoare a acestuia, ci numai o varietate de asocieri cu o gamă largă de infracțiuni grave: omor, privare de libertate în mod ilegal, sclavie, șantaj, divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export, deturnarea de fonduri, proxenetismul, traficul de droguri sau precursori, traficul cu persoane, spălarea banilor, contrabanda, bancruta frauduloasă etc. Faptul în sine este explicabil prin globalizarea rapidă a societății caracterizată, în esență, de avansul tehnologic deosebit (aflat în plină dezvoltare), ale cărui avantaje sunt exploatate, deopotrivă, de societatea civilă și cea necivilă. În accepția fostului secretar al ONU, Kofi Annan, exprimată în textul Convenției Națiunilor Unite împotriva Criminalității Organizate Transfrontaliere, societatea necivilă reprezintă totalitatea exponenților lumii interlope, ale căror activități ilicite organizate afectează progresele acumulate de-a lungul timpului de umanitate.
Dintre elemente definitorii ce caracterizează fenomenul criminalității organizate sunt de menționat: caracterul planificat al operațiunilor ilicite executate de cel puțin trei persoane, axate pe obținerea de profit material sau de altă natură (uneori avantaje tactice); impactul iremediabil, în cele mai numeroase situații subversiv, pe termen îndelungat, asupra mediilor și țintelor vizate sau asupra zonelor directe sau indirecte de tranzit; formele agresive de manifestare, cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, principiilor liberei concurențe și circulației bunurilor și mărfurilor; capacitatea rapidă a exponenților de a se adapta măsurilor adoptate de instituțiile cu atribuții de prevenire și combatere, precum și de a asimila, fără pregătire de specialitate, metode și mijloace de acțiune ce implică utilizarea conspirată de tehnici asociate new media.
Cauze ale criminalităţii organizate
Cercetătorul Helena Carrapiço susține că principalele cauze generatoare ale fenomenului sunt transformările conceptuale și acționale internaționale recent survenite în domeniile politic, economic, legislativ, tehnologic și social concretizate în: creșterea comerțului; globalizarea piețelor; căderea Uniunii Sovietice; răspândirea corupției; crearea Pieței Unice; accelerarea fluxurilor economice; mobilitatea crescută a mărfurilor și a persoanelor; migrația ilegală și noile forme de comunicare (tehnologiile new media).
Formele criminalităţii organizate
Exponenții criminalității organizate acționează sub paravanul oferit de anumite întreprinderi (în sensul de bază al cuvântului) ale căror activități se situează la limita legii, precum: agențiile matrimoniale (sau de dating), de escortă și saloanele de masaj erotic; structuri offshore și entități comerciale specializate în investiții imobiliare, jocuri de noroc, servicii specifice restaurantelor, barurilor, frizeriilor, brutăriilor și altor tipuri de activități economice, implicate în ample operațiuni de spălare de bani; entități cu personalitate axate pe activități din sfera pen-testing-ului, care, sub aparența realizării unei evaluări de bună credință a sistemului informatic personal sau de companie, identifică vulnerabilitățile și, deși din punct de vedere contractual trebuie să le remedieze, generează altă tipologie de breșe (fără știința țintei), în baza celor identificate, pe care le exploatează ulterior în interes personal.
Efectele asupra societăţii civile
Dintre principalele efecte, cu impact deosebit asupra societății civile, cercetătorul Jasjit Singh identifică: dezvoltarea problemelor de ordin social; creșterea ratei infracționalității; accederea exponenților entităților criminale specializate în structuri guvernamentale pentru facilitarea executării operațiunilor ilegale.
Specialistul Edgardo Buscaglia (foto) afirmă că fără susținere din partea guvernanților, a oamenilor de afaceri, a membrilor sindicaliști sau ai administrației publice (din cele mai variate departamente instituționale decizionale cu spectru local, național și transnațional) acțiunile rețelelor nu ar avea succes de materializare. În realitate, categoriile de persoane menționate îndeplinesc rolul de asigurare a protecției grupărilor, iar participarea la activitățile ilegale ale acestora reflectă, pe de o parte, originile socio-politice ale fenomenului de criminalitate organizată, în ansamblu, iar, pe de altă parte, eșecul statului, materializat în absența implicării acestuia, în mod constructiv, în viețile cetățenilor (prin neasigurarea bunurilor publice și private, precum educația, sănătatea, serviciile sociale sau justiția).
Implicarea societăţii civile în combaterea crimei organizate
Conform experților Organizației Națiunilor Unite, comunitățile trebuie să fie consultate în ceea ce privește problemele ce le vizează, în scopul gestionării eficiente a fenomenului. Implicarea sectorului public presupune, deopotrivă, provocări și oportunități. Încrederea populației în sistemul de justiție poate fi consolidată în măsura în care ar fi deschise și instrumentate dosare penale ca urmare a sesizărilor formulate de cetățeni. Pentru prevenirea și controlul activităților ilegale, organele polițienești, dar și cele cu atribuții de culegere a informațiilor relevante în planul securității naționale au un rol semnificativ în interacțiunea cu cetățenii dispuși să denunțe aspectele ilicite pe care le sesizează.
Din acest punct de vedere, protecția oferită de calitatea denunțătorului, a avertizorului de integritate (persoană încadrată într-o instituție publică sau care funcționează din fonduri publice ori administrează bunuri sau resurse publice și care sesizează, cu bună credință, încălcări ale legii, ale deontologiei profesionale sau ale principiilor bunei administrări) sau a martorului reprezintă una dintre principalele motivații în baza căreia aceștia trebuie să colaboreze. În acest context trebuie amintit că: denunțul constituie probă în instrumentarea dosarului penal; identitatea denunțătorului sau a martorului este protejată, conform dispozițiilor Legilor nr.571/2004 și nr.682/2002; persoanele condamnate pot beneficia de reducerea pedepsei la jumătate dacă furnizează organelor judiciare informații ori date cu privire la săvârșirea unor infracțiuni grave și care au un rol determinant în descoperirea infractorilor și în soluționarea unor cauze. În prezent, ca efect al Deciziei Curții Constituționale a României nr.67/26.02.2015, denunțătorii, indiferent dacă au comis sau nu infracțiuni grave, beneficiază de reducerea cuantumului pedepsei la jumătate, spre deosebire de anii anteriori când numai cei care au comis infracțiuni grave aveau acest drept.
Pe de altă parte, implicarea membrilor sectorului public s-ar putea materializa în dezvoltarea parteneriatelor cu poliția, școala, instituțiile care asigură servicii sociale și sectorul privat. Comunitățile se pot implica în tratamentul, reabilitarea și reintegrarea persoanelor eliberate din penitenciar. Întrucât suprapopularea unităților de detenție constituie o problemă internațională, politicile și măsurile de reinserție socială a foștilor deținuți reprezintă o componentă crucială a implicării societății civile. Aceste demersuri, derulate în parteneriat cu sectorul privat și organizațiile non-guvernamentale, determină evitarea recidivei. Implicarea societății poate fi dublată de asistarea integrării categoriilor aflate în risc social, precum adolescenții (preponderent cei proveniți din centre de plasament), persoanele vârstnice, migranții, refugiații și persoanele delocalizate (ca efect al cataclismelor naturale sau al războaielor civile).
Jane Schneider și Peter Schneider susțin că lupta împotriva criminalității organizate transnaționale poate fi abordată în conformitate cu două strategii interdependente: reformarea și consolidarea sistemului (național și internațional) de justiție, concomitent cu eliminarea segmentelor afectate de corupție și modernizarea celor „necontaminate” cu resurse legislative, tehnologice și financiare; creșterea capacității de reacție și răspuns a societății civile la activitățile ilicite derulate organizat.
Concluzii
Majoritatea cercetătorilor, oamenilor de stat, reprezentanţilor societăţii civile, ai instituţiilor de aplicare a legii şi de intelligence consideră criminalitatea organizată ca fiind latura obscură a globalizării, ale cărei efecte distrugătoare vizează fiecare sector de activitate şi în a cărei combatere organizaţiile neguvernamentale (ca reprezentante civile ale intereselor cetăţenilor) deţin un rol crucial.
Politicile de securitate, protocoalele de cooperare între instituţiile statului, campaniile de creştere a gradului de conştientizare a efectelor criminalităţii organizate nu pot fi aplicate cu succesul scontat fără implicarea cetăţenilor, ale căror interese sunt direct afectate de acţiunile ilicite ale exponenţilor acestui fenomen.
Eduardo Medina-Mora Icaza, fostul ambasador (2013-2015) al Mexicului în Statele Unite ale Americii, consideră că implicarea societăţii civile trebuie să pornească de la consolidarea sistemului axiologic moral pentru a genera autocontrol şi puterea de a lupta împotriva tentaţiilor consumeriste pe care economiile actuale ale lumii le presupun.
Abstract
The nowadays communication means, characterized by tremendous/ extreme velocity and accuracy, and, most importantly, by infinite possibilities of one’s hiding the real identity, offer numerous chances to the individuals interested in gaining large amounts of money from illegal enterprises. Today’s criminal profile no longer resembles the one from previous decades, when violence was intensely used as a method of intimidating the potential victims. Instead, the violent acts have been replaced by ingenious methods of getting around the law and of accessing important state decision departments which can offer protection for apparent legal activities dedicated, in reality, to illegal ends.
Such is the case of the so-called white-collar clerks who manifest high interest in sustaining illegally organized activities and who represent/ are consolidated parts of transnational illicit networks made up as fluid structures, with operational centers spread throughout the world, especially in states with poor economy and no real perspectives of growth, and, implicitly, of being integrated into superior forms of state unions.
In the fight against such a wide-spread phenomenon, the civil society representatives and the civilian themselves must take great implication. The frequent campaigns of raising public awareness no longer suffice and there is an urgent need of real civilian actions, materialized in taking part in the activities performed by governmental institutions and intelligence agencies with the purpose of investigating illicit operations.
Autor: Ilie Tudor Teodorescu
