Reinterpretarea mesajului religios a fost, de-a lungul timpului, sursa unor conflicte și crize regionale sau internaționale. Religia a oferit sens existenței și fost un factor de coeziune socială vreme de milenii, reușind să instituie norme morale și sociale cu valoare de lege, încă înainte de apariția unui corp juridic consacrat. Însă reinterpretarea mesajului religios a produs efecte nedorite, contrare idealurilor pașnice promovate inițial. Pleiada de organizații religioase pe care secolul al XXI-lea o aduce la suprafață trebuie plasată în contextul libertății de exprimare culturală și spirituală.
O ipoteză vehiculată în prezent susține că regresul religiei, ca manifestare, este direct proporțional cu dezvoltarea societății. Această ipoteză pleacă de la premisa că persoanele cu înclinații religioase au tendința de a adopta un comportament mai conservator în comparație cu indivizii non-religioși. Declinul conservatorismului este o consecință a dezvoltării și emancipării sociale. Libertatea gândirii, conștiinței și religiei încurajată prin Declarația Universală a Drepturilor Omului la mijlocul secolului trecut, a încurajat noi forme de exprimare și reconceptualizări ale credinței religioase, pe un fond cultural divers.
Formele și dimensiunile noilor mișcări religioase sunt variabile, însă cea mai mare proporție a acestora reprezintă reinterpretări ale tradițiilor principalelor religii monoteiste, iudaism, creștinism sau islam. La fel de variabil este și numărul trăsăturilor preluate de la mișcările religioase tradiționale, în unele cazuri acesta fiind atât de mic, încât originea noilor forme de manifestare religioasă nu mai poate fi identificată cu precizie. Între noile forme putem aminti Centrul Kabbalah al familiei Berg, Moses David Children of God (care acum este cunoscut sub denumirea de Familia Internațională), Western Sufism, Sokka Gakkai, Societatea Internațională a Conștiinței Krishna, Bahai sau Biserica Unificării Sun Myung Moon.
Tradiții și reinterpretări religioase
După atentatele de la 11 septembrie 2001, terorismul a fost asociat frecvent reinterpretării mesajului islamic de către diferite secte religioase. Sectele joacă un rol important în viața politică și socială a țărilor islamice. Chiar dacă multe dintre aceste state au adoptat sisteme moderne de guvernare și au preluat în jurisprudența proprie elemente europene sau indiene, preceptele coranice consfințite prin Sharia continuă să modeleze, cu intensități diferite, societățile islamice. Reinterpretarea mesajului sau a valorilor promovate nu sunt specifice uneia sau alteia dintre marile religii monoteiste, fiecare dintre acestea având de înfruntat, de-a lungul timpului, diferite forme de dizidență și izolare, care au încurajat deviații nocive pentru restul societății.
Mici tradiții apar ca rezultat al căutării unor noi forme de manifestare a trăirii religioase în diferite părți ale lumii, dar și ca o consecință a contactelor între civilizații aflate pe diferite trepte ale evoluției. În zona Pacificului putem vorbi de sute, dacă nu chiar mii de noi mișcări spirituale, de la cultul cargo din Papua Noua Guinee, apărut după contactul băștinașilor cu trupele aliate în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, la cel dezvoltat de triburile din Tanna, care îl venerează pe Prințul Phillip ca pe o zeitate.
Tradițile etnice servesc adesea drept fundație pentru noi explorări religioase, precum Asatru sau Odinism, forme de naționalism sacralizat inspirate de religiile nordice precreștine.
Culturi și culte
Venerarea Prințului Phillip în insula Tanna, din arhipeleagul Vanuatu, a început în anii 1960 și a luat amploare după vizita acestuia și a Reginei Elisabeta a II-a din 1974, ilustrând unul din efectele globalizării, dar și fascinația pe care civilizația vestică o exercită asupra culturilor indigene. Religiile afro-caraibiene, care includ o multitudine de mișcări precum Candomble, Vodun, Rastafarianism sau Kumina, sunt expresii ale unui sincretism religios ce poartă amprenta culturală a zonelor din care proveneau sclavii africani.
Acesta poate fi un exemplu al modului în care categoriile oprimate au reușit să se adapteze și să asimileze valorile unei civilizații diferite. Aparent opus acestui fenomen de aculturație, păgânismul nordic respinge valorile civilizației contemporane și le alege pe cele ale unei lumi din trecut, idealizată și considerată mai autentică, neviciată de falsitatea modernității.
Preocuparea pentru mediu poate deveni, de asemenea, originea unor manifestări religioase, așa cum este cazul „dark green religion”, care sacralizează natura și o pune în antiteză cu celelalte religii, incompatibile cu valorile sale morale și spirituale, pledând pentru venerarea acesteia la nivel global. Și în acest caz, sentimentul religios poate cunoaște forme extreme de manifestare prin reinterpretarea metodelor de promovare a cultului.
Vestitorii Apocalipsei
Reinterpretarea mesajului religios și îndepărtarea acestuia de principiile originale a beneficiat de contribuția unor personaje carismatice, capabile să își izoleze semenii de restul societății, să îi manipuleze și să le răpească libertatea.
Libertatea de manifestare a sentimentului religios poate fi exploatată de unele mișcări și pervertită într-o formă nocivă societății. Să luăm de exemplu, crimele comise, fără un motiv aparent, de către adepții lui Charles Manson în 1969 și consolidarea cultului acestuia, în ciuda condamnărilor pronunțate în acest caz. În 1978 întreaga lume a fost oripilată de uciderea congresmanului american Leo Ryan și a încă patru persoane de către membri ai sectei Templul Popoarelor, urmată de sinuciderea a peste 900 de adepți ai cultului înființat de Jim Jones. Istoria s-a repetat, în anii 1990, când zeci de membri ai sectei Templul Solar s-au sinucis, fiind convinși, la fel ca adepții lui Jim Jones, de iminența apocalipsei. Sinuciderea, înaintea iminentului sfârșit al lumii, a fost considerată, în 1997, o formă de salvare și de către adepții sectei Heaven`s Gate, înstrăinați, la rândul lor, de familii și deposedați de bunuri. Ascunsă de privirile pământenilor în spatele cometei Hale-Bopp, s-ar fi aflat o navă extraterestră pregătită să preia sufletele adepților cultului, eliberate de forma pământeană, pentru a le duce într-un paradis din altă lume.
Cazul sectei AUM
Rămânând în zona profețiilor apocaliptice, membrii sectei AUM Shinrikyo, care oferea propria interpretare învățăturilor budismului, așteptau catastrofa ipotetică ce ar fi urmat să se abată asupra Japoniei și erau pregătiți să preia puterea. În martie 1995 un grup de membri ai cultului a eliberat un gaz neurotoxic în metroul din Tokyo, ucigând 13 oameni și rănind alte câteva mii.
Mișcarea de inspirație religioasă a fost fondată în 1984 de Shoko Asahara, pe numele său real Matsumoto Chizuo. Organizație religioasă ce se inspira din principiile budismului, hinduismului, dar și ale creștinismului, Aum Shinrikyo prezenta toate trăsăturile de bază care definesc o sectă. Un mic grup de voluntari, cu o credință bine structurată, a decis să de izoleze de lume, să sfideze societatea japoneză și să se dezică de aceasta. Inițial, refuzul de a se conforma normelor sociale era unul pasiv, dar după 1990 a cunoscut un proces de radicalizare. Membrii organizației erau obligați să respecte un cod vestimentar, să nu aibă contacte cu lumea exterioară, să respingă normele sociale și să nu aibă vreo inițiativă personală. Pe lângă acestea adepții trebuiau să accepte izolarea psihologică, confiscarea bunurilor materiale și diferite forme de abstinență.
Cercetătorul Yamaori Tetsuo, specialist în filosofie religioasă, a studiat această organizație și i-a împărțit pe membrii săi în 3 categorii. Potrivit acestuia, „la vârf sunt liderii, cei mai buni prieteni și consilieri ai lui Asahara. Urmează apoi autoritățile de nivel superior, care includ buni cunoscători ai științelor, foarte bine pregătiți din punct de vedere tehnologic și informatic. Sub aceștia se află cei care credeau cu adevărat că au depus un jurământ și își abandonaseră viețile normale pentru a căuta salvarea pe care le-o promisese liderul”.
Secta încerca să câștige adepți folosind reviste, materiale video, cărți sau reclame, prin intermediul cărora mesajul putea fi asimilat mai ușor, mai ales de către tinerii dezamăgiți sau înstrăinați de societate. Principalele forme de divertisment populare la acea vreme, precum desenele și benzile desenate sau jocurile pentru calculator, au fost folosite de membrii sectei pentru a proiecta imaginea unei lumi fantastice, populată cu ființe capabile să leviteze sau să comunice telepatic. Campania a avut succes și a reușit să atragă în rândurile membrilor nu doar pe cei vizați inițial ci și unele din cele mai strălucite talente ale Japoniei din domeniile chimiei, biologiei, medicinei sau ciberneticii. Un articol publicat în 1996, în revista electronică Wired, atrage atenția asupra similitudinilor existente între liderul sectei AUM și personajul principal al trilogiei „Fundația”, creația scriitorului Isaac Asimov. Ca și în cazul lui Shoko Asahara, ficționalul Sheldon își propune salvarea umanității și creează o societate secretă care atrage cele mai luminate minți din domeniile științei, tehnologiei și istoriei. După dispariția lui Sheldon, societatea se transformă într-un cult ai cărei preoți sunt oamenii de știință.
După încercarea eșuată a sectei de a obține, în urma alegerilor, locuri în Parlamentul japonez, strategia cultului s-a schimbat, iar liderul Shoko Asahara a început să lanseze predicții cu privire la o serie de evenimente care urmau să culmineze cu sfârșitul lumii. Secta a acumulat un arsenal important care cuprindea arme chimice, biologice și convenționale.
În iulie 1994, în așteptarea unei sentințe negative privitoare la un contract de vânzare încheiat de filiala din Matsumoto a cultului, Asahara a dispus un atac cu gaz sarin în incinta instanței, însă, ulterior, a decis ca acțiunea să aibă loc în cartierul care găzduia angajații tribunalului. Atacul, pe care poliția nu l-a asociat, în acel moment, cu Aum Shinrikyo, a ucis 8 oameni și a rănit câteva sute. În martie 1995, polițiștii japonezi se pregăteau să efectueze descinderi la mai multe adrese ale organizației. Prevenit în legătură cu perchezițiile, Asahara ar fi dispus atacul coordonat în 5 trenuri ale metroului din Tokio, pentru a deturna atenția oamenilor legii. În urma atacurilor 13 oameni și-au pierdut viața, iar alte câteva mii au fost răniți.
Arestat și apoi condamnat la moarte, Shoko Asahara a fost executat, împreună cu alți șase membri ai sectei, în iulie 2018. Potrivit cotidianului japonez „The Asahi Shimbun”, care citează serviciul nipon de informații (Public Security Intelligence Agency), în prezent există trei organizații care revendică filozofia religioasă a Aum Shinrikyo, detașându-se, însă, de practicile violente ale acesteia și de liderul suprem.
Izolarea membrilor de restul societății, perspectiva unui iminent sfârșit apocaliptic, lideri carismatici și persuasivi sunt trăsături comune mai multor culte desprinse din principalele religii ale lumii, iar adepții noilor oferte religioase aparțin tuturor categoriilor sociale. Noile tehnologii de comunicare au permis circulația mult mai ușoară a ideilor și noilor teorii religioase. Religia va continua să fie o sursă de inspirație și un reper comportamental pentru majoritatea populației globale. Alterând natura pozitivă a mesajului transmis, comun tuturor marilor religii, unele culte au preluat mesajul original și l-au reinterpretat folosind emoțiile negative pentru a-și fideliza și radicaliza adepții, determinându-i să acționeze contrar principiilor religiei de la care se revendică inițial.
Abstract
Changing the religious message has caused countless conflicts and crises over the years, although faith gave meaning to human existence and shaped the society long before any official legal framework had been set up. Nowadays religion is often related to human freedoms. False prophets have often abused those freedoms to such an extent by manipulating their followers into committing suicide or bringing death to other people. Peoples Temple, Solar Temple or AUM are only a few examples of contemporary religious groups whose followers perpetrated acts that shocked the world.
Autor: Vlad Voinea
