Situată la frontiera dintre ortodoxie și islam, Bulgaria nu a fost ocolită de conflictele balcanice, europene sau internaționale. Asocierea cu evenimente controversate precum atentatul de la Burgas, din iulie 2012, atentatul din 1981 asupra Papei Ioan Paul al II-lea, asasinarea scriitorului disident Gheorghi Makarov la Londra, respectiv cazul Skripal, au adus în prim-plan Bulgaria și serviciile sale secrete.
O serie de experți consideră că istoria serviciilor secrete bulgare ar putea fi împărţită în patru etape. Prima etapă, perioada de dinainte de 1989, a fost marcată de poliția politică a Securității Statului – Komitet za dǎržavna sigurnost, mai cunoscută sub denumirea Dǎržavna sigurnost/ DS, considerat cel mai obedient serviciu față de KGB. Cea de-a doua, între anii 1989-1997 a fost dominată de influențele din perioada comunistă.
Între anii 1997 și 2001 au fost inițiate numeroase dezbateri pe tema reformării sistemului de securitate și amendării legislației. Perioada ulterioară atentatelor din 11 septembrie a fost dominată de transformări menite să sincronizeze legislația bulgară în domeniu cu cea a statelor membre NATO. În anul 2008 este înfiinţată Agenția de Stat pentru Securitate Națională (DANS – Dǎržavna Agencia Nacionalna Sigurnost)
Restructurarea Securității Statului
Transformarea Securității Statului (DS – Dǎržavna sigurnost) s-a produs imediat după schimbările politice din 1989, poliția politică fiind eliminată, iar direcțiile generale restructurate.
Direcția I (Spionajul) a fost transferată în subordinea președintelui și a fost redenumită Serviciul Național de Informații (NRS). Componentele de contraspionaj din Direcțiile a II-a și a IV-a au fost unificate în Serviciul Național de Apărare a Constituției, redenumit ulterior Serviciul Național de Securitate (NSS), în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Direcția a III-a – Contraspionajul Militar – a fost trecută în subordinea Ministerului Apărării. Direcția a V-a – Protecție și Pază – a fost transferată în subordinea președintelui, sub denumirea de Serviciul Național de Pază. Unii critici au susținut atunci că s-a urmărit demonizarea fostelor servicii secrete pentru a pune greșelile Partidului Comunist Bulgar pe seama Securității Statului.
Odată cu restructurarea, au avut loc și disponibilizări masive: între 1990-1991 jumătate din angajații fostei Securități au plecat, iar între 1991-1992, cabinetul Filip Dimitrov a făcut alte concedieri, în total între 12.000 şi 14.000 de angajați.
Perioada de tranziție a serviciilor de intelligence a fost marcată de schimbări frecvente ale conducerii, deficit de angajaţi, personal insuficient pregătit sau demotivat, buget redus sau lipsă de transparență în ceea ce privește activitatea derulată. Tot în această perioadă au fost propuse mai multe proiecte de reformă: includerea serviciilor de intelligence în cadrul unui Minister al Securității, proiectul fostului director al Serviciului Național de Securitate, Atanas Atanasov, care prevedea existenţa a două servicii – unul de informații și celălalt de contrainformații – și trecerea acestora în subordinea Consiliului de Securitate de pe lângă Guvern, înființarea unei Agenții de Securitate sau a Ministerului Ordinii Publice, etc.
Arhivele fostei Securități bulgare
O parte din arhivele Securităţii bulgare, respectiv 144.235 de dosare reprezentând aproximativ 40% din totalul documentelor, au fost distruse în luna ianuarie 1990, prin ordinul ministrului de interne, Atanas Semerdjiev. Accesul la arhivele fostei Securități a Statului a fost reglementat prin lege începând din anul 1997, când a fost constituită și prima comisie de studiere a dosarelor Securității Statului, cunoscută sub denumirea Comisia Bonev, după numele președintelui acesteia, ministrul Afacerilоr Interne, Bogomil Bonev.
În prezent, în Bulgaria există un Registru online al agenților fostei Securități a Statului, disponibil la adresa agentibg.com, înfiinţat în 2014, de câţiva jurnalişti. În 2018, arhivele Securității au fost deschise pentru prima dată publicului larg. În Bulgaria nu există o lege a lustrației, persoanele care au colaborat cu serviciile secrete din perioada comunistă nefiind obligate să se retragă din viaţa publică.
Un exemplu în acest sens este cazul lui Gheorghi Pârvanov, al cărui dosar de colaborator al Securităţii, sub pseudonimul GOŢE, a fost prezentat în 2007, în perioada în care ocupa funcţia de preşedinte al statului.
În 2012, aderarea Comisiei pentru dezvăluirea documentelor și apartenenței cetățenilor bulgari la Securitatea Statului și la Serviciile de Informații ale Armatei Bulgare (cunoscută sub denumirea populară „Comisia pentru Dosare”/ COMDOS) la Platforma Memoriei și Conștiinței Europene a fost refuzată, din cauză că președintele Comisiei, Evtim Kostadinov, era un fost ofițer al miliţiei comuniste. Platforma Memoriei și Conștiinței Europene, înfiinţată în 2011, la Praga, de 21 de instituţii din 13 ţări, are ca scop promovarea cooperării în cercetarea istoriei regimurilor şi ideologiilor fasciste şi comuniste.
Atentatele de la 11 septembrie și aderarea la NATO
Dezbaterile pe tema reformării sistemului de securitate au fost din ce în ce mai intense după 11 septembrie 2001. Tendința de creștere a amenințărilor asimetrice au adus în atenție mai mult ca oricând necesitatea unor reforme majore în sectorul de securitate. În același timp, procesul de pregătire a Bulgariei pentru aderarea la NATO a evidenţiat o serie de deficiențe precum lipsa controlului civil, dar și probleme legate de fostele cadre ale Securității Statului aflate încă în activitate.
În această perioadă, premierul Simeon de Saxa Coburg Gotha l-a desemnat pe Brigo Asparuhov, fost agent al serviciilor comuniste şi director al Serviciului de Informații Externe, în postul de consilier pe probleme de securitate și coordonator al serviciilor speciale. Decizia a fost aspru criticată inclusiv la nivelul NATO, sugerându-se chiar amânarea aderării la Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic, dar, în final, tratativele au continuat după ce Asparuhov a demisionat.
Pe parcursul anului 2003 au fost iniţiate dezbateri asupra necesităţii elaborării unei legi a securității naționale și a serviciilor de informații, fiind propusă transformarea serviciilor în agenții naționale.
Agenția de Stat pentru Securitate Națională
În 2008, la un an după aderarea la Uniunea Europeană, a fost înființată Agenția de Stat pentru Securitate Națională (DANS), în subordinea Consiliului de Miniștri, ca răspuns la așteptările opiniei publice privind combaterea corupției și a criminalității organizate. Noua agenţie valorifica experiența aliaților nord-atlantici și europeni.
Organizaţia bulgară de intelligence a integrat mai multe structuri specializate: Serviciul Național de Securitate din subordinea Ministerului de Interne, Contraspionajul Militar din cadrul Ministerului Apărării și Agenția de Intelligence Financiar din cadrul Ministerului de Finanțe.
În cadrul DANS funcționează un departament de supraveghere și interceptare, iar legea le conferă agenților dreptul de a face investigații și rețineri de până la 24 de ore, atunci când există date privind comiterea unor infracțiuni la adresa securității naționale. Adoptarea în Parlament a Raportului de activitate al DANS, la puțin timp după atentatul de la Burgas, din iulie 2012, a stârnit o serie de critici la adresa Agenției, cele mai multe dintre ele subliniind necesitatea angajării de vorbitori de limba arabă și cunoscători ai lumii arabe.
Din componenţa agenţiei a făcut parte şi un organism dedicat combaterii criminalității organizate, GDBOP, iar, în august 2014, a fost inaugurat Centrul național de pentru combaterea terorismului din cadrul DANS, o platformă de colectare și prelucrare a informațiilor în scopul identificării persoanelor și organizațiilor teroriste. Departamentul de Stat al SUA a asigurat pregătirea tehnică a funcționarilor Centrului și a contribuit, alături de aceștia, la elaborarea Strategiei Naționale a Bulgariei de Combatere a Terorismului.
În 2015 Bulgaria a intensificat colaborarea cu SUA în domeniul combaterii terorismului, prin intermediul unui grup de lucru bilateral, iar în 2016 a adoptat Legea de combatere a terorismului. Anterior, în cazul suspecților de terorism erau aplicate dispoziții din Codul Penal.
Necesitatea armonizării legislației bulgare cu cea europeană, prin adoptarea măsurilor de combatere a spălării banilor, a conferit, în 2018, noi atribuții agenților DANS. Aceştia puteau investiga averile elitelor politice din Bulgaria, inclusiv operațiunile, tranzacțiile și contractele legate de bani sau proprietăți.
În ultimul raport de activitate al DANS, aferent anului 2018, Agenția arată că terorismul internațional rămâne o problemă majoră și o iminentă amenințare asimetrică. O prioritate specifică asumată în raport este prevenirea acțiunilor anticonstituționale sau a influențelor străine distructive în timpul alegerilor pentru Parlamentului European și a scrutinului local din Bulgaria (prevăzut a se desfășura în două tururi, pe 27 octombrie și 3 noiembrie 2019).
În prezent, serviciile bulgare de intelligence au parteneriate la nivel european și internațional, colaborează cu serviciile din statele membre NATO și UE și beneficiază de recunoaștere internațională. Prioritățile DANS sunt racordate la viziunea NATO și UE, iar structura Agenției este adaptată atribuțiilor legale, dinamicii mediului de securitate, riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale și angajamentelor față de UE și NATO în materie de securitate.
Abstract
Bulgarian security system has undergone a series of major transformations since 1989, when the political police was abolished and other State Security departments were restructured. Currently, the latest legislation on money laundering provides the Bulgarian agents with the power to control politicians’ assets.
After the Burgas terrorist attack in 2012, a Counter-Terrorism Center was established in 2014, and subsequently, a Counter-Terrorism Law was adopted in 2016.
While the State Security was regarded as the most obedient service of the KGB in the communist era, today the State National Security Agency has numerous partenerships with european and other intelligence services.
Autor: Giulia Vîrban
