Rsearch and development (cercetare și dezvoltare), sau pe scurt, R&D, este un termen din câmpul științei, tehnologiei și inovării. Manualul „Frascati“ al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, publicat pentru prima dată în 1963, definește R&D ca „activitatea creativă sistematică, având ca scop creșterea capitalului uman, cultural și social de cunoaștere, respectiv utilizarea acestei cunoașteri pentru crearea de noi aplicații“.
Inițial, la debutul secolului XX, termenul de cercetare făcea referire la practica științifică de a investiga un subiect sau fenomen, motivată strict de dorința de a cunoaște, fără a avea în spate scopul de a aplica în mod concret și practic rezultatele investigației. Termenul, cu înțelesul de cercetare aplicată unei finalități bine definite, a fost folosit în domeniul industrial în secolul XX. Pe de altă parte, în aceeași perioadă, un nou concept – dezvoltare -, derivat din biologie și evoluționism, începe să fie utilizat cu accepțiunea de „evoluție a industriei, care a putut fi realizată datorită cercetării“. După 1945, SUA au început să utilizeze în scop statistic, în planurile de bugetare a activităților de cercetare și de dezvoltare, combinația research and development și acronimul R&D, ulterior preluate la nivel global. În prezent, R&D denumește în principal activitățile de inovare, în special prin aplicarea evoluțiilor tehnologice într-un domeniu dat și reprezintă aproximativ 2% sau 3% din PIB în economiile dezvoltate.
Cercetare și dezvoltare în intelligence
În ceea ce privește activitatea de informații, deși istoricul R&D nu poate fi trasat cu exactitate, programele de inovare ale diverselor agenții din comunitatea americană de intelligence, cu precădere în intelligence-ul militar, sunt finanțate din bugetul federal de mai multe decenii. Odată cu crearea ODNI (Office of The Director of National Intelligence) în 2005, programele de inovare de la nivelul întregii comunități americane de intelligence au trecut sub egida acestei instituții, prin înființarea departamentului Intelligence Advanced Research Projects Activity – IARPA.
Potrivit Raportului Comisiei Naționale de Investigare a Programelor de Research and Development ale SUA, astfel de activități „sunt cruciale pentru a perfecționa și menține capabilitățile tehnologice de a detecta, descrie, evalua și combate întregul spectru de amenințări la adresa securității naționale […]“. Același raport evidențiază rolul esențial jucat de comunitatea de intelligence în obținerea și menținerea statutului SUA de putere globală, dar și importanța sectorului R&D public și privat în obținerea succeselor în intelligence.
Alte comunități de intelligence sunt mai puțin transparente în mediul online cu privire la programele lor R&D, însă unele exemple pot fi regăsite și în cazul Franței, Belgiei sau Marii Britanii, care au dezvoltat astfel de proiecte în parteneriat public-privat.
Inovare în analiza de intelligence
O definiție simplă, aplicabilă în orice domeniu, ar fi că inovarea înseamnă identificarea de soluții noi (și viabile) pentru probleme vechi (sau noi).
Există mai multe modele ale procesului de inovare, însă toate au în comun următoarele caracteristici de bază: ca orice proces creativ, inovarea debutează cu identificarea unei teme, a unei probleme ce necesită soluționare, urmată de cercetarea tuturor soluțiilor propuse pentru ea până în acel moment. Etapa definitorie este dezvoltarea unei soluții noi, demonstrabil mai bună, care încorporează, cel puțin la modul ideal, rezultatele evoluției tehnologice. Prin urmare, putem spune că inovarea este finalitatea urmărită de orice demers R&D.
Cum se aplică însă activitățile de R&D și conceptul de inovare unui domeniu ca analiza de intelligence, care reprezintă un proces cognitiv și în cazul căreia valoarea adăugată nu poate fi măsurată în profit financiar? Cu alte cuvinte, ce inovații pot fi aduse pentru a soluționa problemele inerente limitelor cogniției umane?
Putem concluziona că, în mod informal, R&D în analiza de intelligence a debutat cu 3-4 decenii în urmă. Astfel lucrarea „The Psychology of Intelligence Analysis” (Heuer) identifică principalele obstacole mentale în calea corectitudinii unei analize, în timp ce Structured Analytic Techniques for Intelligence Analysis (Heuer și Pherson) se dorește a fi un instrument de ameliorare a efectelor negative ale biasurilor. Comunitatea americană de intelligence a fost pioniera recunoașterii importanței cercetării interdisciplinare în analiza de intelligence și a aplicării soluțiilor derivate din concluziile acestei cercetări. Evoluțiile tehnologice au condus, într-o etapă ulterioară, și la dezvoltarea unor aplicații informatice care permit folosirea unor tehnici structurate precum ACH sau Key Assumptions Check, automatizând o parte din procesul cognitiv aflat la baza unei analize.
În prezent, dificultăților cauzate de defecte ale proceselor cognitive li se adaugă presiunea suplimentară a necesității de a conexa și corela volume mari de date din diferite tipuri de surse într-un timp suficient de scurt pentru a asigura rapiditatea deciziilor de care depinde securitatea națională. Un timp suficient de scurt poate însemna, uneori, în timp real. Raportul citat anterior arată că, deși mijloacele tradiționale de colectare și analiză rămân relevante, pentru contracararea amenințărilor emergente și viitoare este necesară îmbunătățirea capabilităților de analiză integrată. Aceasta se află între prioritățile de cercetare și dezvoltare ale comunității americane de informații. Dezvoltarea analizei integrate, care presupune agregarea aproape în timp real a datelor provenite din toate tipurile de surse aflate la dispoziția serviciilor de intelligence, implică eforturi R&D pe mai multe coordonate:
– dezvoltarea concomitentă a tehnologiei de susținere, prin crearea de aplicații și platforme de cognitive computing;
– metode analitice de producere a avertizărilor timpurii și strategice ce decurg din procesarea și agregarea datelor;
– metode și aplicații avansate de analiză predictivă.
Un viitor al cercetării și dezvoltării
Bruce D. Berkowitz spunea, încă din 2008, că viitorul intelligence-ului stă în R&D, afirmație incontestabilă în era Big Data. Putem spune că, în prezent, „cursa înarmării“ a devenit mai degrabă una a automatizării și a digitalizării, iar R&D este domeniul care oferă unei organizații sau comunități de intelligence un avantaj competitiv față de orice potențial adversar.
Parafrazând, și viitorul analizei de intelligence depinde tot de R&D, deoarece evitarea erorilor cognitive în conexarea și contextualizarea informațiilor disparate devine din ce în ce mai dificilă odată cu creșterea progresivă a volumului acestora. În astfel de circumstanțe, soluțiile salvatoare se înscriu pe două coordonate majore – optimizarea procesului cognitiv și inovarea tehnologică în sprijinul analizei integrate de intelligence.
Abstract
While most intelligence organizations invest in research and development with the purpose of improving their collection abilities, there is still some delay in researching the field of intelligence analysis. This is due to the fact that improving a cognitive process is a more challenging task to achieve than designing a miniature collection device or a bulk data acquisition machine. It is all the more challenging because its results are harder to measure, while the risk associated with the investment R&D is more difficult to mitigate.
This article aims at exploring the benefits and main coordinates of intelligence analysis R&D and why the profit, even if difficult to measure, is far greater than the costs.
Autor: Andrada Nicoleta Halgaş – Blaga
