Transformările secolului XXI au influenţat inclusiv modul de desfăşurare a conflictelor. Războaiele nu se mai câştigă în tranşee, în plan fizic, prin acţiuni militare clasice, ci în faţa calculatorului, prin intermediul informaţiilor şi al bătăliei creierelor. Războiul Informaţional presupune folosirea, în locul armamentului convenţional, a diversiunii, spionajului, manipulării, dezinformării şi a distorsiunii realităţii, iar forţa numerică a fost înlocuită cu armate de trolli. Ceea ce nu demult părea de domeniul unui viitor îndepărtat se întâmplă acum: realitatea poate fi alterată prin schimbarea opiniilor oamenilor. Toate acestea se propagă prin intermediul tehnologiei.
Securitatea fizică a sistemelor informatice reprezintă o provocare. Defectarea sau funcţionarea în alţi parametri decât cei normali, pot avea consecinţe periculoase pentru echilibrul şi siguranţa statului. Era informaţională şi noul tip de conflict au determinat adoptarea unor elemente de siguranţă pentru protecţia infrastructurilor informatice şi de comunicare. Interconectarea a dus, pe de altă parte, la realizarea unui sistem de dependenţe care, odată dezechilibrat, poate avea consecinţe asupra securităţii tuturor palierelor unui stat.
Războiul informaţional
În încercarea de definire a unui nou concept, trebuie evitată capcana, subtilă ce-i drept, de a utiliza termeni foarte tehnici. Motivul este simplu: este vorba despre un concept foarte complex şi extrem de mult folosit de către strategii din toată lumea, cu precădere în ultimii 20-30 de ani, dar căruia nu i-a fost atribuită o definiţie în mod unanim acceptată.
Însă, înainte de definirea termenului propriu-zis, este nevoie de lămurirea unui alt concept utilizat, respectiv cel de operaţie informaţională, care va contura şi va oferi elementele necesare înţelegerii acestui tip de conflict. Astfel, operaţia informaţională, aşa cum este ea definită în doctrina militară, reprezintă „acţiunea ostilă efectuată pentru a afecta sisteme informatice şi informaţii ale adversarilor, concomitent cu protecţia sistemelor informatice proprii”.
Plecând de la această definiţie, putem enunţa o posibilă descriere sintetică a conceptului de război informaţional: „operaţiile informaţionale, realizate în perioade de criză sau conflict, pentru a atinge obiectivele propuse sau pentru a promova interesele proprii în raport cu oponenţii.”
Ţinând cont de aceste definiţii minimalist enunţate, putem adăuga elementele ce vin în completarea tabloului unui conflict de importanţă strategică.
În primul rând, este vorba despre locul unde se desfăşoară acest conflict. Dacă în războiul tradiţional este vorba despre un spaţiu tridimensional (teren, apă, aer), în cadrul războiului informaţional, confruntarea se realizează într-un domeniu complet nou. În al doilea rând, este vorba de dificultatea identificării autorului şi a obiectivelor clare pe care acesta le urmăreşte, dar şi prevenirea şi contracararea acţiunilor ostile.
O altă arhitectură de securitate
Tranziţia de la societate de tip industrial la una de tip informaţional pune în prim-plan capacitatea sistemului de securitate naţională, ţinând seama de o nouă tipologie de riscuri ce se pot materializa: chiar cele la adresa sistemului informaţional de securitate. În această situaţie, dezvoltarea şi utilizarea tehnologiei capătă două valenţe: una de oportunitate, caracterizată printr-o creştere exponenţială a puterii şi viabilităţii sistemului de securitate naţională şi alta care generează un factor de risc cu privire la capacitatea de protecţie a infrastructurii informaţionale.
Trebuie adăugat că protecţia trebuie să se extindă asupra întregului ciclu informaţional, respectiv asupra colectării, transportului, managementului şi accesului la informaţie.
În vederea asigurării securităţii naţionale, cunoaşterea şi protecţia spectrului de informaţii sunt la fel de importante ca strategia şi tactica militară. În lipsa acestora, statul este supus unor acţiuni ostile venite din partea unor state sau organizaţii, ce au ca obiectiv influenţarea deciziilor strategice.
Caracteristicile noului război
Războiul informaţional este caracterizat prin 3 direcţii principale de acţiune. Prima este obţinerea şi completarea continuă a informaţiilor (componenta activă); a doua presupune derularea unor activităţi specifice pentru a împiedica adversarul să ajungă la fondul informaţional real (componenta defensivă); a treia direcţie de acţiune are ca scop dezinformarea oponentului, prin furnizarea, în mod direct, a unor informaţii voit eronate sau prin poziţionarea acestora în mediul informaţional (componenta ofensivă).
Aceste caracteristici ne arată că războiul informaţional, în sine, nu reprezintă o formă nouă de conflict. Noutatea constă în capacitatea de a manipula informaţia vehiculată în sistemele informaţionale prin utilizarea tehnologiilor secolului XXI.
Astfel, se poate concluziona că elementele ce intră în tipologia acţiunilor de război informaţional sunt reprezentate de dezinformare, alterare, perturbare sau distrugere a informaţiilor inamicului, concomitent cu acţiuni pentru protecţia sistemelor proprii împotriva acţiunilor ofensive ale oponentului, simultan cu asigurarea funcţionării sistemelor informatice proprii.
În acelaşi registru, informaţia nu este importantă doar din perspectiva capacităţii tehnice şi umane de obţinere, ci şi din cea de interpretare a acesteia şi de transformare a ei în produse ce susţin deciziile strategice cu relevanţă pentru securitatea naţională (element esenţial în cadrul războiului informaţional). Extrem de importantă este şi identificarea acţiunilor din spectrul războiului informaţional, venite din partea oponenţilor, pentru a le putea evita. Această identificare se realizează tot prin interpretarea datelor, plecând de la tehnicile subtile şi insidioase folosite.
Dezvoltarea tehnologică, atât pe componenta de hardware, cât şi pe cea de software, a făcut posibilă transformarea societăţii, alimentând fenomenul de globalizare prin interconectivitate şi determinând, astfel, liberalizarea accesului la informaţie.
Cu toate astea, deşi revoluţia informaţională a fost un eveniment de tipul T=0 pentru extinderea accesului la mijloace de comunicare mass-media, la reţele de socializare, la Internet în general şi la informaţie în special, nu putem să nu menţionăm şi latura negativă a acestei evoluţii: transformarea informaţiei într-o armă facil de utilizat, prin care se pot manipula opinii, determina comportamente sau chiar impune voinţe. Toate aceste acţiuni realizate prin intermediul informaţiei fac parte din noua generaţie de război.
Manipularea aplicată în cadrul războiului psihologic generează nesiguranţă, derută, confuzie, iar toate acestea pot fi propagate la nivel naţional şi mondial chiar, prin intermediul mass-media. În acest mod, se poate determina poziţionarea atitudinilor în anumite situaţii în favoarea manipulatorului din umbră, cu consecinţe reale asupra stabilităţii sistemului de securitate naţională.
Un conflict cu mai multe forme
Literatura de specialitate a identificat şi clasificat următoarele forme ale războiului informaţional:
– războiul contra sistemelor de tip Command and Control–destinat neutralizării comenzii şi sistemelor de acelaşi tip ale adversarilor;
– războiul supremaţiei informaţiilor (Intelligence Based) are ca obiectiv proiectarea, protecţia şi anihilarea sistemelor care funcţionează pe baza informaţiilor obţinute în timp real sau cvasireal;
– războiul psihologic sau operaţiile psihologice (PSYOP) presupune utilizarea informaţiei pentru a influenţa atitudinile sau opţiunile aliaţilor, neutrilor sau adversarilor;
– războiul hackerilor (Hacker Warefare) transformă sistemele informatice în ţintele preferate ale atacatorilor, prin utilizarea unui soft distructiv;
– războiul informaţiilor economice urmăreşte blocarea sau canalizarea informaţiilor în scopul obţinerii sau menţinerii supremaţiei economice;
– războiul cibernetic (Cyber Warefare) presupune desfăşurarea de acţiuni ostile în spaţiul cibernetic având ca suport o reţea sau mai multe reţele de tip Internet;
– războiul religios reprezintă un conflict generat de exacerbarea, în mod voit şi controlat, a disensiunilor dintre adepţii diferitelor culte religioase existente pe teritoriul de interes al unui stat sau al unor state aflate în conflict;
– războiul cultural presupune un conflict între valori considerate ca fiind tradiţionale sau conservatoare şi cele considerate progresive sau liberale.
Dezvoltarea tehnologică a condus către perfecţionarea conceptului de război şi translatarea acestuia în zona informaţională. Accesul facil la informaţii, datorat globalizării şi utilizării tehnologiilor de comunicare, are şi un revers al medaliei: a facilitat alterarea acesteia şi posibilitatea utilizării ei ca armă într-un conflict derulat pe tărâmul tehnologiei. De asemenea, informaţia, atât de importantă pentru componenta strategică şi indispensabilă din punct de vedere al autonomiei decizionale şi al implementării politicilor statale, a devenit o modalitate de control, făcând extrem de dificilă delimitarea între posibile influenţe şi implicări externe şi realitate.
Abstract
The article explains the basic characteristics of Information Warfare in relation with the Information Revolution with focus on the importance of the information infrastructure in which the Information Warfare is conducted. Also, the spectrum of Information Warfare is briefly described due to the importance of knowledge in this dynamic domain that has an important impact for national security.
Autor: Alina Virginia Afrem
