Considerată una dintre principalele amenințări la adresa securității globale, proliferarea armelor de distrugere în masă utilizează mijloacele și metodele specifice unor fenomene tangente, precum crima organizată, și deservește uneori intenții de natură teroristă. În acest context, comunitatea internațională a adoptat măsuri severe pentru eradicarea oricărei tendințe de manifestare, cooptând specialiști de înaltă clasă care să ofere expertiza necesară constituirii cadrului legal prohibitiv.
Contextul internațional
Mediul de securitate actual, ca și sistemul internațional în domeniul armelor de distrugere în masă, pot fi înțelese pe deplin doar în strânsă corelație cu situația existentă în timpul Războiului Rece.
Profundele transformări care au avut loc pe scena politico-militară internațională, diversificarea continuă a fenomenelor de criză, menținerea instabilității la nivel regional și subregional, proliferarea armelor de distrugere în masă (chimice, biologice, radiologice și nucleare – ADMCBRN), a tehnologiilor și materialelor nucleare, a armamentelor și mijloacelor de transport la țintă (vectorilor), accesul uneori necontrolat la acestea, amploarea fenomenului terorist și preocuparea sporită de perfecționare a acțiunilor acestuia pe plan mondial, amploarea comerțului ilicit cu muniții și materiale radioactive, cu agenți biologici și chimici, constituie un real pericol pentru omenire, ceea ce determină o viziune nouă asupra descurajării și asigurării securității vieții în general.
Dezvoltarea științifică și tehnologică, diversificarea și evoluția industriilor prelucrătoare au determinat apariția riscurilor tehnologice cu un grad înalt de periculozitate, determinate de evenimentele, accidentale sau premeditate, ce pot fi produse la unele obiective economice (chimice, nuclearo-energetice, petrochimice, depozite de carburanți, instalații petroliere, etc.), laboratoare și instalații destinate activității de cercetare științifică, finalizate cu emisii radioactive, noxe industriale și chiar agenți biologici care, pe lângă efectele asupra ființelor vii, pot avea și un puternic impact asupra mediului, din aceste motive constituind și un punct de interes pentru grupările teroriste.
Proliferarea armelor de distrugere în masă reprezintă un fenomen ce poate genera grave amenințări și pericole la adresa securității internaționale. În pofida eforturilor pe care le depune comunitatea internațională pe linia prevenirii utilizării acestor arme, fenomenul poate scăpa de sub control datorită faptului că grupările care dispun sau încearcă să achiziționeze asemenea armament sunt în creștere.
Concept
În legislația internațională nu există o definiție pentru “arme de distrugere în masă” (Weapons of Mass Destruction – WMD) ca întreg, însă există legi și tratate pentru fiecare categorie de arme care compun WMD. Totuși, cea mai larg utilizată enunțare include arme nucleare, biologice și chimice și, din ce în ce mai mult, arme radiologice, iar Rezoluția O.N.U. nr. 1540/2004 cu privire la prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă se referă la arme “nucleare, chimice și biologice, cât și mijloacele lor de lansare”.
În legislația S.U.A., WMD sunt definite ca “…orice armă sau dispozitiv care are destinația sau capacitatea de a cauza decesul sau rănirea gravă a unui număr semnificativ de oameni prin eliberarea de …substanțe chimice toxice sau otrăvitoare…un organism cauzator de maladie, sau radiație sau radioactivitate”; “orice dispozitiv distructiv, incendiar sau toxic, bombă, grenadă, rachetă, având o încărcătură de carburant mai mare de patru uncii (110 grame), racheta având o încarcatură de exploziv sau incendiară de peste un sfert de uncie (7 grame), mină sau dispozitiv similar celor de mai sus”, respectiv “orice armă concepută să emită radiații sau radioactivitate la un nivel periculos pentru viață”.
O altă definiție, dată de Departamentul Apărării din S.U.A., definește WMD ca fiind „acele arme care au potențial înalt de distrugere sau pot fi folosite astfel încât, cu ajutorul lor să fie anihilat un număr mare de oameni”. Printre armele de distrugere în masă se numară explozibili puternici sau armele nucleare, armele biologice, chimice și radiologice. În cazul acestora, mijloacele de propulsie sau de transport nu se iau în considerare ca făcând parte din arma propriu zisă, atunci când acestea sunt o parte separată și divizibilă a sistemului.
Cauze
În ciuda diferitelor tratate relevante, există încă țări care caută să aibă arme de distrugere în masă și vectori purtători de amenințări la adresa securității mondiale. Aceste țări par motivate de o percepție inegală a puterii în regiunea lor, de descurajarea vecinilor ostili, necesitatea de a nu lua decizii complicate în timp de criză, contracararea capacităților convenționale ale vecinilor, prestigiu obținut, intimidare, precum și de costul redus, în special pentru războiul biologic sau chimic.
Având în vedere nivelul tehnologic înalt al produselor și cunoștintelor din țările dezvoltate, statele și teroriștii interesați să posede arme de distrugere în masă caută să identifice pe anumite spații mediile interesante de procurare a WMD și a vectorilor purtători. Din acest motiv, este important ca instituțiile științifice și companiile să fie conștiente de riscurile de proliferare pe care le implică contactele lor cu organizațiile și organismele din țările care sunt suspecte de dezvoltarea WMD și a vectorilor purtători.
România în contextul internațional
Prin faptul că este membru semnatar al tratatelor și acordurilor internaționale în domeniul contraproliferării armelor de distrugere în masă și a armamentului convențional, și-a asumat responsabilități privind instruirea și aplicarea prevederilor privind utilizarea pașnică a energiei nucleare și controlul destinației finale a produselor și echipamentelor cu dublă utilizare din sfera domeniului nuclear.
Astfel, combaterea proliferării armelor de distrugere în masă reprezintă o prioritate a preocupărilor vizând pacea și securitatea, din cauza amplificării riscului de folosire irațională a rezultatelor dezvoltării științei și tehnologiei moderne. În pofida unor progrese majore privind reducerea arsenalelor nucleare strategice și a unor succese importante obținute în implementarea acordurilor internaționale de neproliferare, pericolul distrugerii civilizației umane și a vieții, prin folosirea unor astfel de mijloace, se menține încă ridicat. Sporesc, totodată, riscurile ca armele de distrugere în masă să facă joncțiunea cu terorismul internațional sau ca terorismul nuclear să fie promovat de regimuri iresponsabile.
În plan extern, România sprijină eforturile comunității internaționale pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen și participă activ la formularea și implementarea politicilor și strategiilor NATO și ale Uniunii Europene în domeniu. Contribuie, totodată, la eforturile ONU, ale altor organizații internaționale și partenerilor strategici care vizează combaterea proliferării și a încercărilor unor state de a folosi pretextul dezvoltării capacităților nucleare civile pentru producerea de arme de distrugere în masă.
Riscul în creștere al achiziționării sau producerii de către grupuri teroriste a unor mijloace de luptă din categoria armelor de distrugere în masă necesită îmbunătățirea politicilor de contraproliferare și neproliferare, perfecționarea sistemului național de control și cooperare cu sistemele similare ale statelor membre în NATO și Uniunea Europeană, precum și participarea responsabilă la regimurile și acordurile internaționale în vigoare.
Sursa imaginii: Agerpres/EPA
Autor: Marius Bogdan Florescu
