Activitatea de spionaj desfăşurată de serviciile secrete şi-a demonstrat utilitatea de-a lungul vremii, fiind capabilă să asigure un flux de informaţii din cele mai vaste domenii şi oferind posibilitatea prevenirii unor vulnerabilităţi şi riscuri la adresa siguranţei naţionale. Spionajul s-a adaptat permanent misiunii de susţinere a obiectivelor statului român.
Cel de-al II-lea Război Mondial (1939-1945) şi noul context politic în care se afla la acel moment România, a determinat restructurarea radicală a serviciului secret, condus de Mihail Moruzov şi ulterior de Eugen Cristescu.
Adaptarea la război
La începutul războiului România îşi reorganiza serviciul secret. În data de 09.10.1939 a fost publicat, în Monitorul Oficial, Decretul lege nr. 3083, pentru funcţionarea şi organizarea Ministerului Apărării Naţionale. Documentul menţiona, pentru prima dată, numele de Serviciu Special de Informaţii (SSI), titulatură ce a fost utilizată în timpul conducerii lui Eugen Cristescu.
Prima reorganizare a SSI a avut loc în luna noiembrie 1940, măsură întreprinsă de generalul Ion Antonescu, la puţin timp după numirea în funcţie, prin transferarea serviciului din subordinea Ministerului Apărării Naţionale în subordinea directă a statului român. Din punct de vedere financiar şi administrativ, SSI aparţinea în continuare de Ministerul Apărării Naţionale, prin Secretariatul General.
SSI a devenit „un corp de specialitate, condus de un director general”. La conducere Serviciului a fost numit, în decembrie 1940, Eugen Cristescu.
În prezentarea situaţiei serviciului la preluarea mandatului, intitulată „Doi ani de activitate a SSI”, Cristescu arăta că: „Primind conducerea acestei instituţii, am găsit un serviciu vechi, care nu mai corespundea sub nicio formă noilor cerinţe ale statului roman. Misiuni limitate aproape exclusiv la iniţiativa proprie, fără verificări şi în domenii informative cu totul străine. Organizare fără bază legală, rudimentară şi excesiv de centralizată. Încadrare arbitrară, cu personal neselecţionat şi lipsit de specializare, fără stabilitate şi fără continuitate în lucru. Legături externe rupte sau inexistente şi interne foarte reduse. Fonduri mânuite arbitrar şi fără nici un control serios” (Troncotă, Cristian, „România şi frontul secret 1859 – 1945”, Editura Elion, Bucureşti, 2007, p. 195).
Prin obiectivele sale, SSI încerca să se adapteze la situaţia internă şi internaţională din acea perioadă. Astfel, au fost delimitate strict misiunile ce reveneau Serviciului, s-a procedat la descentralizarea şi stabilirea concretă a componentelor din cadrul structurilor informative şi a fost introdusă specializarea cadrelor după testări riguroase. Activitatea era desfăşurată în deplină legalitate.
Serviciul secret a funcţionat potrivit noii organizări din noiembrie 1940 până în ianuarie 1942. Aparatul informativ-operativ a rămas structurat pe două mari secţii: Secţia I Informaţii şi Secţia a II-a Contrainformaţii. În ianuarie 1942 a avut loc o nouă reorganizare, ordonată de Eugen Cristescu şi determinată de problematica conspirativă care intrase sub competenţa Serviciului Special şi de legislaţia care modifica atribuţiile Şefului structurii. Din conducere făceau parte Eugen Cristescu, în calitate de director general.Adjunct al acestuia a fost numit, în septembrie 1943, colonelul Ion Lissievici, iar de la 01.01.1944, locotenent-colonelul Traian Borcescu.
În condiţiile evenimentelor politice interne şi internaţionale, cele trei reorganizări, sub directivele Mareşalului Ion Antonescu, au determinat transformări structurale importante, Eugen Cristescu fiind considerat un „reformator” care a dus mai departe activitatea lui Mihail Moruzov. În acest context, la sfârşitul anului 1943 au apărut o serie de momente tensionate care aanticipau sfârşitul războiului.
Într-o perioadă tumultoasă din toate punctele de vedere, şeful SSI, Eugen Cristescu era atent la evoluţiile conflictului mondial, dar mai ales la poziţia politică şi diplomatică a Românieia.
O misiune secretă
Preocupat de viziunea serviciilor secrete anglo-americane asupra viitorului României, după dezastrul de la Stalingrad, directorul SSI îl trimite în misiune, sub acoperire de curier diplomatic, pe Gheorghe („Gicu”) Cristescu, considerat unul dintre „cei mai valoroşi specialişti ai serviciilor secrete româneşti” din perioada interbelică. La revenirea în ţară, acesta a redactat, în martie 1943, un raport potrivit căruia României i se preconiza un viitor democratic, cu menţiunea că „dezvoltarea democraţiilor are la bază ordinea socială, care la rândul său depinde de cunoaşterea cât mai profundă a realităţilor, adică informaţia”. Această perspectivă a influenţat desfăşurarea Operaţiunii Autonomous şi ulterior schimbarea petrecută la 23.08.1944 (https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-1-349-19379-0_10) .
Cine erau spionii
Operaţiunea a început în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943, când un avion militar aparţinând serviciului de spionaj britanic – Special Operations Executive (SOE) – al Royal Air Force (RAF) a paraşutat trei ofiţeri de informaţii în zona satului Plosca, din împrejurimile oraşului Alexandria. SOE mai era cunoscut şi sub numele de „Baker Street Irregulars”, „Armata secretă a lui Chrchill” sau „Ministry of Ungetlemanly Warfare” Şi a operat în toate ţările ocupate sau asediate de puterile Axei.
Britanicii aveau misiunea de a intra în legătură cu opoziţia politică română, pentru a facilita ieşirea României din război şi negocierea unui armistiţiu cu Aliaţii.
Din comando făceau parte Colonelul Alfred Gardyne de Chastelain, căpitanii Silviu Meţianu şi Ivor Porter. Acesta din urmă, intrat în SOE ca civil, în 1941 şi trecut în corpul ofiţerilor în 1943, nu se afla pentru prima oară în România. Porter fusese trimis de către British Council la Universitatea din Bucureşti , în 1939, ca lector de limbă şi literatură. În 1940 el a devenit secretar temporar în cadrul Consulatului Marii Britanii din Bucureşti.
După izbucnirea războiului şi intrarea României în tabăra Axei, Porter a fost nevoit să revină în Marea Britanie, în februarie 1941. Participarea sa la Operaţiunea Autonomous a fost descrisă, în 1989, în volumul „Operaţiunea Autonomous. În România pe vreme de război”.
Misiunea a fost condusă de locotenent colonelul Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain – indicativ secret DIH 1342), care fusese, timp de 14 ani (1927-1941), director al societăţii petroliere „Unirea” şi şef al rezidenţei lntelligence Service pentru România.
De Chastelain s-a căsătorit la Bucureşti cu Marion Elizabeth (Walsh) care ulterior a devenit agentă a MI6. Aceasta lucra la acea vreme pentru Standard Oil of New Jersey. Fiul celor doi, Alfred John Gardyne Drummond de Chastelain, a urmat o carieră militară devenind şeful Statului Major al Apărării din Canada.
Căpitanul Silviu Meţianu, al treilea participant la misiune, , luase parte la primul război mondial, ulterior emigrând în Anglia.
Potrivit lui Porter, cei trei urmau să adune informaţii din domeniul militar, politic şi economic, fiind pregătiţi inclusiv pentru misiuni de sabotaj. Însă principalul obiectiv era să determine partidele politice să acţioneze pentru scoaterea României din alianţa cu Germania şi încheierea unui armistiţiu cu Aliaţii.
Prizonieri privilegiaţi
Cei trei au fost capturaţi de Jandarmeria Română şi reţinuţi, până la 23.08.1944, când au fost eliberaţi la ordinul Regelui Mihai I. Asupra lor au fost identificate un aparat de radio-emisie cu opt cristale, cu lungimi de undă şi indicative diferite, trei rânduri de cifruri, o sumă de bani în lei şi 2000 de dolari. Fiind îmbrăcaţi în uniforme militare la momentul capturării, ei au fost consideraţi şi trataţi ca prizonieri de război ai guvernului român, conform regulilor internaţionale.
Până la momentul eliberării, ei au fost trataţi ca nişte invitaţi şi „cazaţi” în apartamentul de serviciu al şefului Jandarmeriei Române din acea perioadă, generalul Constantin Z. „Piki” Vasiliu.
Mai mult decât atât, prizonierii aveau acces la ziare, cărţi şi chiar la transmisiunile BBC, potrivit relatării lui Ivor Porter (Porter, Ivor, „Some Notes on Operation Autonomous: Romania 1944”, în „British Political and Military Strategy In Central, Eastern and Southern Europe in 1944”, The MacMillan Press LTD, London, 1998, p. 166).
Negocieri la nivel înalt
În tot acest timp, au fost intermediate negocieri între Guvernul Român şi Marea Britanie, Porter contribuind la cifrarea şi descifrarea corenspondenţei mareşalului cu reprezentanţii comandamentului britanic din Cairo (Andrei Pipidi, „Regele şi ţara”, Revista 22, 8.03.2006).
De Chastelain a reuşit să îl întâlnească pe Iuliu Maniu, în primăvara anului 1944, pe fondul ofensivei sovietice spre vest.
Trebuie amintit că discuţii pentru o pace separată a României cu Alianţii erau purtate nu numai de reprezentanţii partidelor politice ci şi de cei ai mareşalului Antonescu. Din această perspectivă, prin modul în care a gestionat cazul spionilor britanici, SSI a contribuit la valorificarea unei oportunităţi pentru România în acel context tensionat.
Oficialii germani au cerut, în repetate rânduri, trimiterea celor trei în Germania, dar autorităţile române s-au împotrivit motivând faptul că au fost capturaţi pe teritoriul românesc.
Cu puţin timp înainte de a fi puşi în liberate, în martie 1944, cu aprobarea lui Mihai Antonescu, delegatul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii Charles Kolb i-a vizitat pe cei trei menţionând că „se află într-o stare de sănătate perfectă şi lt. colonelul de Chastelain m-a asigurat că sunt extrem de mulţumiţi de îngrijirile ce li se acordă… Conform informaţiunilor primite, nu li se plăteşte solda, dar tot ceea ce cer este ca hrana, alcoolul şi ţigările să li se acordă gratuit. Ca atare, este foarte de înţeles că lt. col de Chastelain mi-a putut spune că singurul lucru care îi displăcea era faptul că creştea prea mult în greutate”.
Prizonierii anglo-americani aflaţi în Bucureşti în luna iulie 1944 au fost transferaţi separat, subofiţerii la Spitalul Militar „Regina Elisabeta” şi ofiţerii la Şcoala normală din Bucureşti.
Operaţiunea Autonomous şi lovitura de stat au contribuit la scurtarea războiului european cu şase luni şi a avut un efect profund asupra situaţiei postbelice a Europei de Est.
Sfârşitul celui de-Al II-lea Război Mondial nu a adus sfârşitul confruntărilor, un nou front fiind deschis, de data aceasta, în lumea spionajului.
Abstract
Before Christmas of 1943, three secret agents were parachuted into Romanian territory, in a clandestine operation carried out on the territory of Romania by the Special Operations Executive (SOE). After the war had broken out, and Romania had been absorbed into the Axis sphere of influence, Lt. Colonel Alfred Gardyne de Chastelain, an experienced Special Operations Executive (SOE) officer, and the operation’s commander, Capt. Ivor Porter and Capt. Silviu Mețianu, of Romanian origin, a Great Britain emigrant, played an important role in the plot to overthrow the pro-Nazi regime of Marshal Antonescu.
The operation hastened the end of the war by several months, with implications on post-war Eastern Europe.
On 23 August 1944, the „luxury” prisoners were set free, at the same moment King Michael of Romania carried out his well prepared coup d’état which took Hitler completely by surprise and so Romania entered the war against the Axis.
Autor: Raluca Marghescu
