Civilizația a ajuns într-un punct de cotitură în evoluția sa. Fie că vrem sau nu, va trebui să ne schimbăm modul de viață, pentru că am atins limitele a ceea ce Pământul poate oferi.
Omul urmează același curs evolutiv pe care îl parcurg toate ființele vii, de la naștere la trecerea în neființă, perpetuând viața din generație în generație. O specie care consumă toate resursele disponibile și distruge mediul vital pentru regenerarea acestora fără să-i pese de viitor își semnează condamnarea la moarte. După ce a traversat perioada zbuciumată a adolescenței rebele, omenirea începe să se maturizeze și să vadă, dincolo de interesul de moment, că schimbarea mediului în care trăiește, din cauze antropice sau naturale, poate duce chiar la extincție totală. Exemple sunt multe, dar este suficient să amintim dispariția dinozaurilor după un cataclism natural sau a numeroaselor viețuitoare după ce mediul în care trăiau a fost afectat de activitatea umană. Un raport al Organizației Națiunilor Unite atrage atenția că, în prezent, peste un milion de specii sunt pe cale de dispariție.
Poluarea și criza climatică
Populația crește exponențial, iar satisfacerea nevoilor oamenilor, din ce în ce mai mari și diversificate, generează poluare, care afectează grav mediul natural prin otrăvirea elementelor vitale (aer, apă, pământ), încălzirea globală, distrugerea stratului de ozon, ploi acide, creșterea acidității oceanelor etc. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 9 din 10 oameni respiră un aer poluat.
Potrivit estimărilor The Lancet Commision on Pollution and Health, în 2015 poluarea făcea 9 milioane de victime, mai multe decât războaiele, alte forme de violență, SIDA, tuberculoza și malaria, la un loc.
Schimbările climatice, determinate de activitatea umană în general, dar în special de încălzirea globală, se manifestă prea rapid pentru ca organismele vii să se poată adapta, iar fenomenele meteo extreme sunt din ce în ce mai dese și violente, cu efecte devastatoare în special pentru țările sărace și oamenii cu venituri mici. Potrivit unui Raport ONU (The Human Cost of Disasters 2000-2019), în perioada 2000-2019 au avut loc 7.348 de evenimente majore înregistrate ca dezastre, care au curmat 1,23 de milioane de vieți, afectând 4,2 miliarde de oameni. Pierderile economice globale provocate de aceste dezastre au fost de aproximativ 2.970 de miliarde de dolari.
World Meteorological Organization (WMO) și Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) atrag atenția că nu trebuie să confundăm clima cu vremea. Clima este media, pe minim 30 de ani, a elementelor care determină vremea: temperatură, precipitații, vânt. La nivel planetar există un sistem climatic foarte complex care cuprinde curenții oceanici și atmosferici, vaporii de apă, gazele cu efect de seră, praful din atmosferă, gradul de absorbție sau reflexie a radiației solare, etc.
Încălzirea globală alimentează cu energie motorul termic planetar care angrenează componentele sistemului climatic și poate modifica brusc clima pe Pământ, atunci când sunt atinse anumite praguri care acționează ca un declanșator. Analiza straturilor de gheață la cei doi poli arată că au existat uneori perioade de tranziție mici, chiar de o decadă, între erele calde și cele reci.
Schimbările climatice pot contribui la apariția unor crize economico-sociale de amploare. Secete prelungite, inundații, anomalii de temperatură, ploi acide, grindină, specii invazive parazitare sau dispariția polenizatorilor naturali calamitează din ce în ce mai mult culturile agricole. Dacă la toate acestea adăugăm degradarea solului și deșertificarea, se poate ajunge la crize alimentare grave, migrații, epidemii și chiar războaie.
Probleme globale, soluții globale
Este greu de crezut că vom putea opri erupția unui super-vulcan, de exemplu, dar ne putem gândi cum reușim să ne asigurăm supraviețuirea, ca specie, după producerea unui cataclism planetar. Totuși, putem sta relativ liniștiți pentru că dezastrele naturale de proporții globale se petrec la intervale de câteva mii sau milioane de ani.
Într-un raport publicat în august 2021, organismul ONU însărcinat cu evaluarea științifică a schimbărilor climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change) arată că schimbările produse de emisiile de gaze cu efect de seră sunt ireversibile pentru sute sau chiar mii de ani.
Soluțiile mai simple sau mai complexe au un numitor comun, respectiv atingerea unui echilibru, definit ca proprietate a unui sistem de forțe sau de alte acțiuni care au ca efect rezultant nul și, în consecință, nu modifică starea corpului ori a fenomenului asupra căruia se exercită. Un cuvânt mai potrivit pentru omenire este armonie, atât în relațiile dintre indivizi cât și în relația acestora cu planeta pe care trăim.
Un alt concept pe care îl putem asocia armoniei este cumpătarea, la care îndeamnă medicii, nutriționiștii, toate religiile și, mai nou, formatorii de opinie populari pe rețelele sociale. Cumpătarea nu trebuie să ne sperie, pentru că nu presupune lipsuri și sărăcie, ci ne îndeamnă să consumăm numai atât cât avem nevoie. Omul preistoric reușea să supraviețuiască atunci când vâna o dată la câteva săptămâni, însă acum, din păcate, lăcomia din ADN-ul nostru, în condiții de abundență și sedentarism, ne îmbolnăvește și ne omoară la propriu. Mai rău, lăcomia organizațiilor și a statelor, distruge sistematic întreg Pământul.
Organizația nonguvernamentală Global Footprint Network a calculat că omenirea a depășit, pe 29 iulie, cota de resurse naturale ale Pământului pentru 2021. Indicele Earth Overshoot Day marchează, anual, data la care omenirea consumă resursele pe care Pământul este capabil să le regenereze în decursul unui an. Jurnalistul Tim De Chant remarca, încă din 2015, că dacă întreaga populație a globului ar consuma la fel de mult ca locuitorii țărilor bogate, ar fi nevoie de 4 planete pentru satisfacerea cererii. Această stare de fapt a fost sintetizată, cu decenii în urmă, prin cugetarea celebrului activist și politician Mahatma Gandhi: „Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lăcomia lui”.
Asumarea costului total (sau real) de mediu este imperativă pentru economia viitorului și pentru societate în general. În același timp este necesară implementarea unui mecanism complex de sustenabilitate care abordează activitatea umană pe cele trei paliere esențiale: ecologic, social și administrativ. Indicele ESG – Environmental, Social and Governanace – este deja folosit pentru evaluarea riscurilor economice. Unele soluții cu impact major nu ne costă nimic ci țin doar de schimbarea atitudinii (reducerea risipei, renunțarea la produsele de unică folosință), în timp ce altele sunt extrem de simplu de implementat.
Inițiativa „4 per 1000”, lansată de Franța, propune părților interesate măsuri practice pentru creșterea nivelului de carbon organic din sol, cu scopul creșterii sustenabilității agricole și prevenirii schimbărilor climatice. Tratamentele chimice la care au fost supuse terenurile, defrișările care au dus la eroziunea solului sau încălzirea climei nu oferă perspective asigurării unei agriculturi sustenabile. De asemenea, împăduririle pot fi considerate doar o parte a răspunsului la schimbările climatice, în condițiile în care plantarea unui copac poate scădea cu până la 8 grade temperatura la sol.
Reformarea sistemului economico-financiar
Modelul economiilor controlate sau planificate, cum a fost el aplicat în fostele țări comuniste, a eșuat mai devreme sau mai târziu. De succes s-a dovedit a fi modelul economiei de piață, bazată pe cerere și ofertă. În timp, însă, mecanismul s-a schimbat, iar în prezent putem vorbi despre o economie de consum globalizată, unde nu cererea determină întotdeauna oferta, căci ofertanții creează artificial cererea determinând consumatorii să achiziționeze produse și servicii de care nu au neapărată nevoie. Impunerea obiectivă a costului total de mediu în ecuația economiei de piață poate crea un model de economie circulară sustenabilă pentru mulți ani de acum înainte, îndepărtând riscul unor perturbări ale modului nostru de viață și contribuind la creșterea calității vieții, muncii și bunurilor. Prelungirea ciclului de viață al materialelor, prin reciclare, simultan cu reducerea consumului de resurse, trebuie să devină noua paradigmă a creșterii economice într-un (eco)sistem limitat.
Sistemul financiar este motorul unei economii de consum, în care banii puși în circulație nu mai au legătură cu nevoile reale, ci finanțează consumul exagerat și, mai rău, mega-proiecte inutile, cu efecte negative asupra mediului și potențial de a genera crize. Datoria globală a crescut constant și acum depășește de 3,6 ori PIB-ul global, potrivit datelor Forumului Economic Mondial. În acest sistem financiar și-au făcut apariția și criptomonedele, a căror materializare în lumea reală este reprezentată de amprenta de carbon lăsată de consumul de electricitate.
Totuși, tot mai mulți finanțatori încep să acorde atenție sustenabilității, în special pentru investițiile pe termen lung, iar proiecte ca Pactul Verde European, care alocă fonduri pentru contracararea schimbărilor climatice și a degradării mediului, devin locomotivele noului trend. Atitudinea europenilor nu este singulară în rândul marilor finanțatori. Schimbările climatice ocupă primul loc pe lista riscurilor pe termen lung, potrivit unui studiu privind managementul riscului bancar făcut public în iunie 2021 de Institutul pentru Finanțe Internaționale (IIF) și Ernst&Young (EY).
Avantaj competitiv
Se conturează tot mai mult o nouă revoluție industrială, iar în contextul unui lobby negativ pentru bunurile economice nesustenabile și intenției clare de suprataxare (EU-Carbon Border Mechanism) sau chiar a interzicerii acestora pe piețe importante, restructurarea economiilor devine vitală strategic.
Inovarea permite uneori imposibilul. Automobilul electric, care până nu demult părea o fantezie, ar putea domina șoselele în următorii ani. Banala trotinetă electrică pare să se transforme în mijlocul de transport cel mai folosit în orașele din ce în ce mai aglomerate și poluate, pentru că este ieftină, rapidă și se parchează foarte ușor.
Hidrogenul începe să fie privit tot mai mult ca o alternativă viabilă pentru combustibilii fosili, iar materialele prietenoase cu mediul sunt pregătite să înlocuiască plasticul care sufocă planeta. Din păcate, cercetarea nu este pe primele locuri la alocările de fonduri.
Educația și eliminarea sărăciei
Potrivit piramidei nevoilor, salvarea planetei este ultimul lucru la care se gândește o persoană needucată, înfometată sau care nu are un acoperiș deasupra capului. Educația formează cetățeni responsabili și utili lor înșiși, familiei și societății, diminuează infracționalitatea și alte fenomene dăunătoare precum extremismul, radicalizarea religioasă sau discriminarea. Educația oferă mai multe șanse la angajare, scăzând, astfel, riscul sărăciei, așa cum demonstrează statisticile realizate în țările unde nivelul de trai și de educație au crescut.
Soluții pentru un viitor sigur
Aerul, apa și solul trebuie apreciate și protejate deoarece sunt resurse limitate. Între măsurile care pot contribui la atingerea acestui deziderat se numără monitorizarea și controlul în timp real a oricărui poluator, de la vehicule până la marile uzine; controlul strict al tratamentelor chimice în agricultură, similar cu cel realizat în cazul medicamentelor; introducerea unui sistem de transport ecologic inteligent, prohibitiv pentru vehiculele poluante (de exemplu, în Norvegia 4 din 5 automobile nou înmatriculate sunt electrice, în România 4 din 5 sunt uzate, majoritatea foarte poluante); interzicerea transferului de deșeuri de orice fel între state și reglementarea strictă a comerțului internațional cu textile, electrocasnice și automobile uzate; protejarea oceanelor (planctonul absoarbe la fel de mult CO2 ca vegetația terestră); acordarea de subvenții și compensații motivante pentru proprietarii (țări, persoane fizice sau juridice) de păduri, arii protejate sau perdele forestiere de protecție; implementarea globală a conceptului de smart city; reglementarea și limitarea arderilor de orice fel; înăsprirea sancțiunilor pentru incendierea neautorizată a terenurilor și deșeurilor.
Din cauza impactului asupra sănătății și vieții milioanelor de oameni, infracțiunile de mediu trebuie reconsiderate ca având grad mare de pericol și sancționate aspru la nivel național și internațional. În Uniunea Europeană au fost inițiate demersuri pentru înființarea funcției de procuror verde, responsabil de investigarea infracțiunilor de mediu la nivel european.
Rezistența la schimbare
Mutarea industriilor poluante în țările sărace unde regulile de mediu sunt inexistente sau sunt ignorate a agravat criza poluării. Inițiativele private de înverzire artificială, prin plantarea câtorva copaci, nu pot compensa efectele produse de milioanele de tone de CO2, metan sau plastic deversate în mediul înconjurător direct sau indirect. Unele companii au recurs chiar la cumpărarea unor acreditări formale de sustenabilitate (ISO sau ESG) și mituirea, mascată prin sponsorizări consistente, a organizațiilor care practică activismul de mediu. Entitățile interesate pot cheltui echivalentul PIB-ului unui stat mic pentru manipularea consumatorilor și autorităților, deturnarea atenției publice de la probleme grave de mediu sau reabilitarea propriei imagini.
Proiectul Fit for 55, parte a Pactului Verde European, care prevede reducerea cu cel puțin 55% a emisiilor cu efect de seră până în 2030, a stârnit reacții dure din partea mediului de afaceri, cu toate că David Sassoli, Președintele Parlamentului European, a asigurat că inițiativa va crea noi locuri de muncă și nimeni nu rămâne în urmă.
Prin referendumul din 13.06.2021, cetățenii elvețieni au respins interzicerea pesticidelor de sinteză și a importurilor de alimente produse în străinătate care conțin astfel de substanțe, precum și legea care viza reducerea emisiilor de CO2, ceea ce denotă teama față de scăderea nivelului de trai, deși mulți conștientizau efectele poluării într-o țară expusă serios efectelor schimbării climei.
Schimbarea modului de satisfacere a nevoilor trebuie făcută preventiv, etapizat și inteligent pentru a nu crea șocuri, iar oamenii trebuie atrași de beneficiile sustenabilității și nu obligați să o implementeze. De asemenea, problemele de sustenabilitate a mediului trebuie abordate global, cu ajutorul unei autorități care să beneficieze de notorietate și credibilitate, capabilă să preia din responsabilitatea factorilor de decizie statali sau locali, pentru a argumenta mai ușor decizii nepopulare. Totuși, într-un studiu publicat în 2018, experții în administrație Geneviéve Roy-Lemieux și Catherine Kuszla remarcau faptul că, în ciuda vocației universale și a faptului că misiunile sale au evoluat, Programul pentru Mediu al Națiunilor Unite (UNEP) nu a fost niciodată atât de slab.
Chiar dacă ne putem minți singuri în privința viitorului, nu vom putea să înșelăm legile naturii. În noua realitate obiectivă, legea evoluției ne arată că vor supraviețui doar specimenele puternice și adaptabile. Totuși, nu trebuie să uităm remarca istoricului Yuval Noah Harari, potrivit căreia „Oamenii au ajuns să conducă lumea pentru că sunt singurele animale care pot coopera flexibil în grupuri foarte mari”. Iar această perspectivă ne dă încredere că vom putea merge mai departe într-un mod armonios și nimeni nu va rămâne în urmă.
Abstract
Pollution and climate change threaten us now and will worsen in the coming years with irreversible effects. We can lie to each other but we cannot fool the laws of physics. To comply with the full (or true) environmental cost accounting is imperative for the economy of future, for society in general, along with implementation of a complex sustainability mechanism that addresses the human activity on the three essential levels – ecological, social and governance (ESG). A new industrial revolution is emerging and the restructuring of economies is becoming strategically vital. Through a responsible, supportive and flexible attitude, through innovation and education, humanity can progress, eliminate poverty and other shortcomings, in harmony between individuals and with the fragile planet which we live on.
Autor: S.P.
