Descoperită în primăvara anului 2011, în contextul unor lucrări de modernizare desfășurate în interiorul Cetății Alba Iulia, biserica Ierotei s-a dovedit una dintre cele mai puternice dovezi palpabile ale practicării. Așa începe o poveste ce părea de mult îngropată precum ruinele vechiului lăcaș de cult. Dar Fortuna zâmbește mereu celor îndrăzneți care caută să scoată la lumină dovezi nu doar ale existenței noastre fizice în acest areal ci și soliditatea spirituală.
Cercetările, care au durat aproximativ patru luni, au fost coordonate de arheologul dr. Daniela Marcu Istrate, specialistă în arheologie medievală și premodernă. Descoperirea a fost mediatizată în presa locală și națională, fiind transmisă comunității științifice prin intermediul mai multor publicații de specialitate. În anul 2015, ruinele medievale din interiorul cetății au fost tema studiului „Byzantine Influences in the Carpathian Basin around the Turn of the Millennium. The Pillared Church of Alba Iulia”, publicat de Daniela Marcu Istrate în revista de arheologie și istorie antică „Dacia”, redactată de Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române.
Cea mai veche biserică de tradiție bizantină din Transilvania
Dovezile arheologice prezentate în studiul menționat atestă că ruinele descoperite pe terenul din fața Catedralei Romano-Catolice „Sfântul Mihail” din Alba Iulia aparțin „celei mai vechi biserici de influență bizantină de la nordul Dunării de Jos”.
Izvoarele istorice și artefactele descoperite confirmă continuitatea umană în acest spațiu încă din perioada neolitică, dezvoltarea comunităților fiind susținută de varietatea și bogăția resurselor disponibile. Cucerirea Daciei și, mai târziu, retragerea aureliană nu au întrerupt continuitatea locuirii în această zonă, rolul socio-politic al așezării Alba Iulia consolidându-se treptat. Coroborând descoperirile făcute în interiorul fortificației romane, Daniela Marcu Istrate a remarcat inclusiv legăturile sau cel puțin influența lumii bizantine.
Izvoarele istorice bizantine și ungare menționează, sumar, creștinarea a doi lideri unguri, la Constantinopol, în a doua jumătate a secolului al X-lea. Unul dintre aceștia, Gyula, s-a întors acasă, în Tourkia, însoțit de călugărul Hierotheos care fusese desemnat episcop.
Dacă lipsa de precizie a mărturiilor scrise ce descriu această perioadă au permis interpretări diferite ale semnificației numelui Gyula, atribuit unui lider local sau asociat toponimiei slave (Bălgrad – Cetatea Albă), izvoarele ulterioare oferă mai multe detalii care permit plasarea concretă în spațiu a unui alt personaj, cu același nume, probabil urmaș al liderului ungur care a adoptat creștinismul în capitala bizantină. Creștinat sub auspiciile Bisericii de la Roma, Ștefan I, întemeietor al Regatului Ungariei, îl atacă pe acest Gyula, al cărui centru politic era la Alba Iulia și a cărui religie era de tradiție bizantină.
Biserica ale cărei ruine au fost dezvelite în 2011, devenea sediul episcopal ce deservea o importantă comunitate religioasă de tradiție bizantină, care exista în zonă înainte de creștinarea liderului ungar. Daniela Marcu Istrate arată că biserica, ridicată la mijlocul secolului al X-lea (probabil între 927 și 971), respectă liniile arhitecturale specifice edificiilor de cult bizantine, iar dimensiunile acesteia reflectă importanța acordată de Imperiu acestei zone din sudul Transilvaniei, atât din perspectiva numărului de enoriași existenți, dar și a celor aflați în curs de creștinare.
Mileniul Schismei
Dispariția lăcașului de cult, pe la jumătatea secolului al XI-lea, după aproximativ o sută de ani de existență, poate fi pusă în contextul expansiunii creștinismului occidental, susținută de biserica de la Roma și manifestată inclusiv în Regatul ungar. Elementele de simbolistică de inspirație orientală, mărturii ale influenței împăraților de la Constantinopol, deveneau incompatibile cu noile reprezentări laice și ecleziastice ale Occidentului medieval, într-o perioadă a disputelor pentru supremație în lumea creștină și a divergențelor teologice care au culminat, în 1054, cu Marea Schismă.
Examinând modul în care era percepută sacralitatea construcțiilor ecleziastice și continuitatea acestora, manifestată sub diferite forme în decursul timpului (extinderea lăcașurilor originale, restaurarea, încorporarea în structuri noi), Daniela Marcu Istrate oferă o posibilă explicație pentru abandonarea bisericii de inspirație bizantină, respectiv nevoia unui nou spațiu de rugăciune, diferit de cel anterior, care putea să reprezinte mai bine noua putere conducătoare și orientarea religioasă a acesteia. De asemenea, evidențele arheologice demonstrează că biserica descoperită în 2011 nu are nicio legătură cu bazilica romanică ridicată ulterior, chiar dacă este posibil ca ele să fi coexistat pentru scurt timp.
Terenul pe care se află ruinele bisericii este administrat de Arhiepiscopia Romano-Catolică, aceasta susținând financiar săpăturile arheologice.
Cercetarea sitului a mai scos la iveală și un bogat inventar arheologic: câteva sute de morminte, monede, ceramică, bijuterii, diverse obiecte din bronz și argint. Toate acestea au contribuit la o mai bună înțelegere a istoriei locuitorilor Transilvaniei și a schimbărilor petrecute la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea.
Cea mai veche biserică de tradiție bizantină din Transilvania a rămas, în continuare, acoperită de pământ. În lipsa fondurilor necesare protejării adecvate și valorificării sitului arheologic, specialiștii au decis că cea mai bună metodă de conservarea a ruinelor este acoperirea acestora cu pământ. În data de 21 august 2018, o organizație neguvernamentală, Fundația „Alba Iulia 1918, pentru unitatea și integritatea României”, a înaintat Ministerului Culturii solicitarea de clasare în Lista monumentelor istorice de valoare națională și universală a ruinelor bisericii descoperite în urmă cu 7 ani. Aproape doi ani mai târziu, pe data de 26.05.2020, în Monitorul Oficial era publicat ordinul Ministerului Culturii prin care se recunoștea valoarea de monument istoric a Bisericii lui Ierotei.
Abstract
The ruins of the oldest church in Transylvania, built more than 1000 years ago, discovered in a struck of luck during the works for the rehabilitation of the city of Alba Iulia remain buried underground. This discovery is the solid proof of a continuous Romanian presence in this area. Recently, the Ierotei church has received the legal status of historic monument.
Autor: Andra-Iuliana Cozma
