Un studiu publicat de revista Science, în luna martie 2018, prezenta rezultatul analizei articolelor în limba engleză postate pe Twitter de 3 milioane de utilizatori (aproximativ 126.000 de mesaje) în perioada septembrie 2006 – decembrie 2016. Concluzia este dezamăgitoare pentru moralişti: adevărul nu poate concura cu bârfele şi zvonurile.
Ştirile denaturate şi zvonurile ajung la mai mulţi oameni, penetrează mai puternic reţelele de socializare şi se răspândesc mai rapid decât informaţiile adevărate. Studiul a arătat că o poveste falsă ajunge la 1.500 de oameni de 6 ori mai repede, în medie, decât una adevărată. Coordonatorul studiului, Soroush Vosoughi, bursier la Universitatea Harvard, care a studiat fenomenul fake news începând din 2013, a atras atenţia asupra faptului ca propagarea într-un ritm alert a poveştilor false nu se datorează digitalizării, ci naturii umane. Deşi utilizatorii Twitter care distribuie informaţii reale au mai mulţi urmăritori şi trimit mai multe mesaje decât distribuitorii de fake news, ştirile false sunt mai penetrante şi mai rapid propagate decât cele reale, în ciuda diferenţelor între utilizatorii-autori, şi nu din cauza lor.
Există două ipoteze pentru explicarea concluziei studiului: fake news satisface nevoia de senzaţional şi provoacă mai multă emoţie decât orice mesaj obişnuit. Pe platformele de socializare unde fiecare este, în acelaşi timp, cititor, scriitor şi publicist, o poveste falsă are mai multe şanse să devina virală decât una reală, datorită încărcăturii de senzaţional pe care o transmite. Totodată, potrivit studiului, care a analizat postările Twitter folosind un instrument de analiză de sentiment, fake news este asociat cu surpriză şi dezgust, în timp ce articolele obişnuite utilizează cuvinte asociate cu tristeţe şi încredere.
Dintre toate subiectele mediatizate (afaceri, terorism, război, ştiinţă şi tehnologie, monden, etc.), ştirile din viaţa politică sunt asociate, de regulă, cel mai mult acestui fenomen. Deşi studiul a vizat doar reţeaua Twitter, rezultatele sale sunt valabile şi în cazul altor platforme de socializare (Facebook, YouTube sau altele), deoarece oricare dintre acestea, prin amplificarea conţinutului provocator şi atractiv, pot contribui la răspândirea fenomenului fake news.
Autorii ştirilor false
Autorii de ştiri false pot fi persoane care doresc să obţină bani, satirişti care vor să evidenţieze ceva sau o fac din amuzament, jurnalişti în căutarea senzaţionalului sau partizani care vor sa influenţeze opiniile politice şi hotărârile decizionalilor.
Indiferent de tipul autorilor, tehnologia este factorul care amplifică exponenţial efectele ştirilor false, şi aici ne referim la comentatorii-troli şi programele de (ro)boţi (programe informatice care postează automat informaţii în reţelele sociale, pe teme prestabilite cei care le operează). Potrivit studiului din revista Science, numărul boţilor automaţi este de aproximativ 60 de milioane pe Facebook şi de până la 48 milioane pe Twitter.
O regulă a jurnalismului spune că opinia publică reţine o ştire în prima formă de publicare şi acordă o atenţie redusă unei eventuale dezminţiri, aspect explicat, din punct de vedere psihologic, prin faptul ca prima impresie se formează doar o dată sau, altfel spus, „impression resists change” (prima impresie se schimbă foarte greu). Nu este de mirare, deci, că cei care vor să lanseze şi să promoveze o idee la nivelul opiniei publice trebuie să aibă întâietate în social media cu forma pe care vor să o transmită.
Combaterea fake news
Expunerea populaţiei la dezinformare, manipulare şi propagandă la scară largă reprezintă, în prezent, o provocare majoră aflată în atenţia Comisiei Europene. O sintagmă prea puţin folosită până în urmă cu doi ani, problema fake news a ajuns să fie considerată una dintre cele mai mari pericole la adresa democraţiei, potrivit opiniei a 85% dintre cei 26.000 de cetăţeni ai statelor membre UE, intervievaţi prin telefon, în luna februarie 2018, în cadrul unui sondaj Eurobarometru.
Pentru combaterea acestei ameninţări, la începutul anului 2018, Parlamentul European a creat o structură dedicată având ca scop prevenirea şi gestionarea ştirilor false în etapa premergătoare viitoarelor alegeri europarlamentare din 2019. Totodată, Comisia Europeană a somat platformele online să emită un „cod de conduită” care să reducă informaţiile false din social media. Potrivit reprezentanţilor UE, ştirile false „se bazează pe o lipsă de transparenţă şi trasabilitate în ecosistemul platformelor existente şi pe impactul algoritmilor şi al modelelor publicitare online”.
Platformele sociale au încercat să ofere soluţii la problema ştirilor false prin crearea unor aplicaţii care să semnalizeze ştirile false. Recent, Facebook, Twitter şi Google (inclusiv reţeaua sa partajare video, YouTube) au semnat un acord pentru combaterea fake news în mediul virtual, care vizează, printre altele, retragerea veniturilor obţinute din publicitatea făcută prin diseminarea ştirilor false, însă criticii sunt de părere că angajamentele stabilite sunt ineficiente.
Atâta timp cât natura umană este sursa primară a răspândirii ştirilor false, legiferarea luptei împotriva fake news nu va putea restrânge decât într-o oarecare măsură posibilităţile de manifestare a acestui fenomen. Responsabilitatea asumării unui anumit conţinut media trebuie să fie individuală şi presupune antrenarea unei gândiri critice şi alfabetizarea media (stabilirea concordanţei între titlu şi text, verificarea autorilor şi a surselor, consultarea site-urilor anti-fake news).
Abstract
Although it was not a word many people used two years ago, fake news has turned into one of the greatest threats to democracy, leading to the need for social media regulation. Being considered 2017’s word of the year, fake news will probably become 2019’s issue on European agenda, especially related to public voting and a key driver for shaping EU media legislation.
Autor: Iuliana Călin
