Opinia publică mondială este în continuare asaltată de mediatizarea stereotipă a teroriştilor proveniţi din Orientul Mijlociu, descrişi ca alienaţi mintali violenţi, marcaţi de o viaţă pauperă, dotaţi cu mijloace rudimentare de comunicare şi de luptă.
De asemenea, cvasi-inexistenţa unei analize integrate care să fundamenteze mesajului mediatic diseminat la nivel global a sporit percepţia schematică, confuză, cu conotaţii negative la adresa unei regiuni geografice prezentată ca fiind o lume tradiţionalistă, interiorizată, care respinge valorile contemporane. Astfel, gruparea extremistă DAESH a devenit noua etichetă mediatică a Orientului Mijlociu.
Incontestabil, existenţa unor orientări fundamentaliste violente reprezintă o realitate în ţările musulmane din regiune, însă unul dintre motivele esenţiale ale emergenţei DAESH în această zonă geografică rezidă în epuizarea unor state aflate la limita eşecului, marcate de conflicte militare externe (Irak) sau interne (Siria, Libia), dar şi de ambiţiile geopolitice ale unor puteri regionale. Peste acestea se suprapune blocajul decizional provocat de puterile mondiale.
O succintă analiză a profilului organizaţional al DAESH relevă o serie de aspecte surprinzătoare:
• existenţa unei profunde motivaţii politice, suficient de elaborată pentru a fi în măsură să deformeze idealuri religioase şi să deturneze cu cinism, în scopuri violente, devoţiunea şi fervoarea specifice unei religii milenare, cu precădere în cazul populaţiei sunnite;
• caracterul social eterogen;
• caracterul multinaţional regional, cu risc concret de propagare la nivel internaţional;
• capabilităţi IT&C importante, angrenate într-un demers elaborat de proiectare globală a unui tip particular de „soft power”, care include diseminarea online a unui mesaj de îndoctrinare persuasiv;
• pregătire în domeniul militar – deţinerea unor cunoştinţe solide, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, în tactica militară, în special lupta de gherilă în mediul urban.
În acest context, devine evidentă preocuparea comunităţii internaţionale de a limita efectul de contagiune fundamentalist-teroristă la nivelul teritoriului ocupat în prezent de DAESH, însă aceste demersuri sunt greu de întreprins în spaţiul cibernetic.
Terorismul „WEB 2.0”
În calitate de actori non-statali, privaţi de beneficiile unui teritoriu fizic din care să poată planifica şi coordona operaţiuni, organizaţiile teroriste precum Al-Qaida au început să migreze spre spaţiul virtual la finalul anilor 2000.
Din aceasta perspectivă, WEB 2.0 a constituit, încă de la lansare, un câmp ideal de manifestare pentru grupările teroriste, deoarece oferă:
• acces rapid;
• interactivitate sporită;
• audienţe vaste formate din indivizi de pe tot cuprinsul globului;
• anonimat în comunicarea pentru o perioadă scurtă de timp;
• acces la un flux rapid de informaţii;
• utilizarea unor resurse financiare reduse;
• posibilităţi multimedia de comunicare;
• un mediu precar din punct de vedere al reglementărilor, cenzurii sau a altor forme de control guvernamental;
• o sursă de informare pentru jurnaliştii mediilor de comunicare tradiţionale de tip WEB 1.0.
Exploatarea acestor caracteristici a oferit organizaţiilor teroriste, în special celor jihadiste din Orientul Mijlociu, posibilitatea unui control asupra modului de distribuţie a mesajelor propagandistice destinate unei categorii extinse de receptori.
În acest context, s-a extins utilizarea New Media de către extremiştii musulmani. Resursele WEB 2.0 sunt folosite ca o agora virtuală, liberă de constrângeri privind naţionalităţi sau graniţe, care integrează şi promovează curente de opinie extremiste pentru auditoriul unor publicaţii ce oferă pregătire religioasă, ideologică şi militară pentru voluntarii jihadului.
Din nefericire, DAESH deţine avantaje pe nici o altă grupare teroristă nu le-a avut: teritoriu, resurse financiare şi umane, un aparat de propagandă online şi experienţă de guvernare. Acestea reprezintă elemente esenţiale, care vor întârzia cu cel puţin un deceniu neutralizarea definitivă a acestei organizaţii, chiar in condiţiile unei contraofensive regionale majore.
În ceea ce privește activitatea aparatului de propagandă online, s-a demonstrat că elementele constitutive ale New Media, cum ar fi WhatsApp, Wickr, Telegram, Twitter, Facebook sau YouTube sunt intens utilizate de către activiştii jihadului.
Studiile de specialitate au arătat că într-un interval temporal restrâns (septembrie-decembrie 2014) activiştii Statului Islamic au exploatat activ un număr considerabil de conturi Twitter, estimat numeric în intervalul 46.000-70.000, localizate preponderent în Irak şi Siria, dar şi în ţări precum Arabia Saudită, Egipt, Tunisia, Libia, Yemen şi fâşia Gaza.
De remarcat că popularizarea grupării pe platforma de comunicare amintită a fost atribuită unui grup restrâns de utilizatori, respectiv între 500 şi 2.000 de persoane, care reprezintă nucleul „dur” al activismului DAESH. Evaluarea modului de creştere a bazei de susţinători ai organizaţiei teroriste pe Twitter a relevat şi aspecte inedite, cum ar fi existenţa unei separării ideologice a DAESH de Al-Qaida. Mulţi susţinători ai Al-Qaida au renunţat la conturile create anterior anului 2010 şi au recreat altele pentru a-şi demonstra loialitatea pentru DAESH.
Totodată, intensificarea comunicării toxice de inspiraţie teroristă în spaţiul virtual continuă să alimenteze extinderea unui fenomen periculos, respectiv apariţia de celule teroriste spontane. Membrii acestora se pot reuni ad-hoc în vederea executării unor operaţiuni teroriste, ulterior comunicării în camere de chat codificate, fără un antrenament comun prealabil. Premiera nefericită a acestui tip de activism, s-a materializat prin atentatele de la Londra, din. Astfel de acţiuni riscă să se multiplice exponenţial în viitor.
În subsidiar, din perspectivă managerială şi tehnologică, WEB 2.0 a permis o coordonare operaţională calitativ superioară activităţii grupărilor teroriste. De exemplu, pentru a securiza comunicarea, atât cu propriile celule, cât şi cu potenţialii candidaţi la recrutare, organizaţiile teroriste au apelat la programe de criptare cu cheie exponenţială disponibile public, de tip Pretty Good Privacy (PGP), care au permis codarea traficului de E-mail prin care erau diseminate informaţii despre arme, ţinte vizate şi tactici de luptă.
În septembrie 2015, organizaţiile teroriste afiliate DAESH şi-au anunţat activiştii că vor stabili noi canale de comunicare şi coordonare pe o nouă platformă de mesagerie securizată intitulată Telegram, înfiinţată la Berlin, cu doar o lună înainte, de un cunoscut programator rus, Pavel Durov, fondatorul reţelei de socializare VKontakte. Aplicaţia oferă o serie de avantaje tehnologice importante pentru DAESH, precum anonimizarea utilizatorilor şi criptarea comunicării. În momentul elaborării acestui articol, aplicaţia Telegram este exploatată activ iar canalul ISIS intitulat Nasher diseminează unidirecţional şi secretizat, mesaje şi indicaţii operaţionale.
De asemenea, a fost consolidată procedura de utilizare a steganografiei care implică disimularea unor mesaje (instrucţiuni sub formă de hărţi, fotografii, direcţii şi detalii tehnice despre folosirea explozivilor) în interiorul unor fişiere grafice (de exemplu, fotografii cu conţinut explicit sexual transmise prin Email între extremiştii islamişti). Există indicii care conduc la concluzia că autorii atentatului sângeros de la Paris împotriva revistei Charlie Hebdo au utilizat steganografia. Anchetatorii francezi au identificat încă din anul 2010, în calculatoarele lui Amedy Coulibaly (autodeclarat susţinător ISIS) şi Cherif Kouachi (autodeclarat susţinător al Al-Qaida) fişiere cu pornografie infantilă, care mascau de fapt utilizarea de către cei doi terorişti a site-urilor de mesagerie pentru adulţi, în scopul evitării depistării de către autorităţi.
Componentele comunicării teroriste online. Emiţătorii
Prezenţa grupărilor teroriste pe Internet ameninţă stabilitatea şi credibilitatea surselor de informaţii (riscul sporit de apariţie a cazurilor de dezinformare şi fraudare). De asemenea, folosirea internetului ajută la creşterea numărului membrilor şi simpatizanţilor teroriştilor nu numai în ţara de origine a grupării, dar şi la nivel global.
În mod obişnuit, un site terorist conţine istoricul organizaţiei şi al acţiunilor sale, biografii ale liderilor, finanţatorilor, eroilor, informaţii despre scopurile sale politice, ideologice, critici la adresa duşmanilor, noutăţi.
Recent, în spaţiul digital s-a înregistrat o evoluţie surprinzătoare, prin substituirea emiţătorului şi confiscarea imaginii DAESH de către grupări de hackeri ce servesc interesele unor state importante. Aceste acţiuni au scopul de a masca punctul de lansare a unor atacuri cibernetice agresive împotriva unor obiective militare şi civile din Occident. Este cazul grupului care a operat sub numele de Califatul Cibernetic, considerat iniţial că ar reprezenta extensia online a DAESH. În cursul anului 2015, grupul a coordonat o serie de atacuri cibernetice, încununate de succes, împotriva contului de Twitter al U.S. Central Command sau împotriva TV Monde. Atacurile au provocat o scurgere semnificativă de informaţii privind identitatea şi localizarea familiilor personalului militar implicat în combaterea DAESH. În cursul depistării originii atacului s-a putut observa că sub masca Califatului Cibernetic se ascundea o grupare de hackeri ruşi, cunoscută sub numele APT 28. Potrivit raportului emis de Oficiul de Securitate Diplomatică a Departamentului de Stat „APT 28 a fost observat anterior derulând atacuri cibernetice împotriva Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, entităţilor din Europa de Est, companiilor de securitate sau jurnaliştilor. Cercetările au arătat că gruparea efectuează operaţiuni în beneficiul guvernului rus”.
Mesajul
Până la începutul primului deceniu al acestui secol, majoritatea site-urilor teroriste nu prezentau descrieri detaliate ale acţiunilor criminale şi ale consecinţelor lor catastrofale. Această strategie era în acord cu imaginea pe care teroriştii intenţionau să o prezinte, prin intermediul Internetului, potenţialilor susţinători.
În prezent, mesajele difuzate pe reţelele de socializare sau pe site-urile deţinute de organizaţiile teroriste precum DAESH şi ash-Sham prezintă un nivel foarte elaborat şi respectă structura comunicaţională specifică unei acţiuni complexe, originare din domeniul de intelligence, cu trei etape secvenţializate distinct: propagandă, contrapropagandă şi influenţă, concomitent cu o exacerbare a violenţei în registrul comunicării, prin translatarea mesajului către o formă explicită şi ilustrativă de teroare.
Prima structură retorică vizează propaganda şi promovează conceptul lipsei de alternativă în afară de lupta armată (atenţie, nu este uzitat termenul de violenţă) privită ca ultima soluţie prin care „cel slab”, „sărac” şi „neajutorat” se poate opune cu succes celui „puternic” „bogat” şi „plin de resurse”.
Acţiunile criminale orchestrate de terorişti împotriva populaţiei civile care împărtăşeşte „aceeaşi dreaptă credinţă” nu sunt menţionate, însă contramăsurile adoptate de guvernele şi regimurile care se opun terorismului sunt caracterizate prin termeni precum „genocid”, „crimă în masă”, „măcel sângeros”. Organizaţia teroristă este prezentată ca subiect al persecuţiei, cu lideri vânaţi şi asasinaţi, membri şi susţinători masacraţi, cu scopul anihilării libertăţii religioase şi al respingerii autodeterminării statale pentru populaţia sunnită din regiune (Califatul Islamic).
Mesajul pune accent pe dorinţa celor care se opun terorismului de a îngrădi libertatea de expresie şi autodeterminarea „celui slab”, apărat doar de aşa-zişi „luptători pentru libertate”. Acest mod de exprimare urmăreşte să creeze confuzii conceptuale la nivelul publicului ţintă, întrucât acest clişeu comunicaţional are o puternică rezonanţă simbolic-cognitivă în mediul social european şi nord-american.
Propaganda teroristă utilizează o metodă care, deşi arhaică, rămâne la fel de eficace, respectiv demonizarea şi negarea legitimităţii acţiunilor inamicilor.
Mesajul conţine construcţii lingvistice agresive, brutale şi expresive întrucât trebuie să exploateze, în registrul negativ, emoţiile primare, respectiv sentimentul de apartenenţă a individului la o religie ca precondiţie de stabilizare morală şi psihică. În acest sens, comunicarea declanşează un semnal de alarmă privind apărarea valorilor religioase de apartenenţă, aflate în pericol de dispariţie din cauza acţiunilor duşmanilor.
Recent, acest mesaj a fost amplificat prin difuzarea în spaţiul virtual a unor videoclipuri de o violenţă extremă. Execuţiile ostaticilor DAESH atrag ca un magnet şi satisfac o dorința perversă de sânge, senzaţional, în dispreţ faţă de valorile umanităţii.
Cea de a două structură retorică vizează contrapropaganda şi se constituie într-un set de măsuri destinate motivării actelor violente ale teroriştilor.
La începutul anilor 2000, cea mai folosită metodă consta în promovarea, în social media, a unui limbaj non-violent. Mesajul comunicării în reţelele de socializare era distorsionat şi manipulat în sensul afirmării disponibilităţii mişcării teroriste pentru o posibilă „soluţionare paşnică”, „prin negociere” în condiţiile în care naţiunile care se opuneau terorismului acceptau soluţia politică a acestora.
Actualmente, componenta de contrapropagandă dezvoltată de DAESH este cel mai bine reprezentată de publicaţia online intitulată „Dabiq”, uneori încadrată eronat la secţiunea propagandă. „Dabiq” este redactată într-un format comparabil cu cel al revistelor „Foreign Policy” sau „Time”. Conţinutul articolelor urmăreşte influenţarea şi obţinerea sprijinului unei categorii speciale de cetăţeni globali de religie islamică. Segmentul ţintă este reprezentat de clasa de mijloc, de vârstă mijlocie, cu un grad superior de instruire şi nivel moderat de afinitate religioasă, însă fără abilităţi deosebite de consumator New Media.
Ultima structură retorică vizează influenţarea şi sensibilizarea unor potenţiali adepţi din segmentele tinere ale societăţii, care accesează site-urile teroriste, ca etapă preliminară punctării şi selecţionării acestora în vederea recrutării. Presupune o planificare atentă a modului de elaborare şi etapizare a mesajelor diseminate, iniţial, în mod unidirecţional.
Studiile efectuate de experţi în intelligence strategic din Statele Unite la finalul anului 2015 au dezvăluit esenţa mesajului propagat de ISIS pe reţelele de socializare, explicând atracţia exercitată asupra unui segment particularizat al tinerilor, care nu sunt neapărat de religie islamică, deziluzionaţi şi vulnerabilizaţi de lipsa de perspective sociale. Astfel, mesajul se reduce la un set de întrebări-răspunsuri, după cum urmează:
• Ai sentimentul că eşti un proscris? DAESH te va accepta aşa cum eşti!
• Te simţi persecutat? DAESH îţi va oferi putere!
• Vrei să fii iubit? DAESH te va iubi!
• Vrei să devii celebru? DAESH îţi va oferi celebritate!
• Vrei ca viaţa ta să aibă un sens? Ucide pentru DAESH!
Receptorii
Trebuie subliniat faptul că segmentul de populaţie tânără, predominant din sfera de influenţă musulmană, ce reprezintă destinatarul principal al mesajelor organizaţiilor teroriste din Orientul Mijlociu este la fel de permeabil şi influenţabil precum tineretul occidental. Acest segment dispune de conexiune permanentă la instrumentele New Media prin intermediul smartphone-ului şi tabletei PC, care rulează pe platforma tehnologică oferită de WEB 2.0.
Studii de auditare online au arătat că susţinătorii organizaţiei Statul Islamic utilizează, în proporţie de 69%, smartphone cu sistem de operare Android, 30% utilizează sistemul companiei Apple şi doar 1% Blackberry.
Adesea, modul de dispunere a receptorilor comunicării toxice de inspiraţie teroristă urmează modelul cercurilor concentrice. În primul rând, gruparea teroristă va avea drept receptori ţintă susţinătorii locali, realizând pentru aceştia un site în limba locală, care va cuprinde informaţii detaliate despre activităţile, politicile, aliaţii şi duşmanii organizaţiei. În al doilea rând, pe cercul imediat următor se va situa opinia publică internaţională, care nu este implicată în mod direct în conflict, dar care ar putea fi interesată de acest subiect. În acest caz site-ul este afişat în alte limbi decât cele vorbite în mod curent de terorişti. Sunt site-uri construite preponderent în limba engleză, în vederea unei diseminări internaţionale. Pentru acest tip de receptori, paginile web cuprind doar informaţii de bază despre organizaţie.
Ultimul cerc exterior de receptori este reprezentat de publicul considerat inamic (cetăţeni ai statelor împotriva cărora luptă grupările teroriste). Conţinutul site-urilor nu este explicit formulat pentru acest tip de public, dar există şi pagini web prin care se încearcă demoralizarea inamicului, prin ameninţarea cu atacuri şi inducerea sentimentului de vină. Un alt scop este acela de a stimula dezbaterile publice din ţările inamice, de a schimba opinia publică şi de a slăbi susţinerea publicului faţă de guvernul ţării considerate inamic.
Un element de noutate extrem de periculos, introdus de către activiştii DAESH şi care particularizează această organizaţie, constă în filtrarea publicului din statele europene, americane sau asiatice, membre ale coaliţiei antiteroriste. Segmentul de populaţie vizat este reprezentat de adolescenţii ce aparţin celei de a doua generaţii a emigranților islamici proveniţi din zonele de conflict. Aceştia petrec majoritatea timpului online acumulând noi informaţii despre cultura, obiceiurile, evoluţiile sociale, politice şi economice din ţările de origine ale părinţilor. Astfel, adolescenţii pot deveni vulnerabili la propaganda agresivă a radicalismului fundamentalist religios, apoi susceptibili de acte de violenţă. Demersul este motivat de dorinţa de a recupera „veche generaţie”, apatică şi „coruptă” de bunăstarea oferită de nivelul de trai din statele gazdă.
Concluzii
Anatomia mesajului DAESH în spaţiul cibernetic devoalează faptul că organizaţia are o construcţie elaborată, care depăşeşte cu mult dimensiunile unei grupări teroriste, cu o ideologie suprapusă cu atenţie pe modelul primordial al credinţei islamice pentru a răspunde unei nevoi religioase.
„Califatul” a acumulat potenţial propagandistic uriaş. El oferă, pe de o parte, un nou orizont de speranţă pentru populaţia minoritară sunnită din regiune în condiţiile eşecului „primăverii arabe”, iar pe de altă parte, iniţiază un apel disperat la susţinere din partea majorităţii sunnite la nivel global.
În prezent, războiul psihologic declanşat de aşa-zisul „Stat Islamic” se derulează în spaţiul cibernetic şi nu în moschei, întrucât interesul segmentului tânăr de populaţie pentru instrumentele IT&C oferă oportunităţi deosebite politicilor de îndoctrinare coordonate de aparatul de propagandă online al DAESH.
Ar fi greşit să susţinem că dezvoltarea New Media este cauza propagării globale a fenomenului terorist. Se poate concluziona doar că revoluţia tehnologiei informaţionale a antrenat cu sine evoluţia tuturor resorturilor funcţionale intime şi a formelor de manifestare (benefice sau nu) a societăţii umane, în efortul acesteia de adaptare la cerinţele unui mediu globalizat.
Abstract
Considering the technical facilities offered, WEB 2.0 is an ideal space for the terrorist organizations. Terrorists use the Internet in order to coordinate operations, claim attacks or promote their political orientation. Lately, analyzing the so-called Islamic State of Iraq and Syria (ISIS/Daesh), it could be noticed a mutation in the communication registry. The message was translated towards an explicit and illustrative form of terror.
The risks of increased addiction to violent online posting among the vulnerable youth segment of society cannot be overlooked. The persuasive DAESH social media could be a gain for terrorists. On the other hand, the strength of the communication specific to New Media age might speed up the process of online indoctrination advanced by the terrorists.
This article uses an approach similar to reverse engineering for exploring the development and impact of the terrorist message within cyberspace, a virtual reality created by mankind.
Autor: Dragoş Claudiu FULEA
