În sens larg, migrația este procesul de permutare teritorială a persoanelor, însoțită de schimbarea locului de trai, iar, din punct de vedere internațional, este schimbarea locului de trai a persoanelor ori a grupurilor de persoane aparte, indiferent de motivația deciziei. Printre factorii determinanți ai fenomenului se numără: dorința de „mai bine”, de obținere a unui câștig mai rapid (sau mai facil), catastrofele naturale majore, stările conflictuale ce se manifestă cu preponderență în zonele slab dezvoltate, regimurile dictatoriale, etc.
În contextul internațional actual, migrația ilegală, ca parte componentă a fenomenului criminalității organizate, reprezintă unul din principalii factori de risc la adresa securității globale și naționale. Proliferarea acesteia este de natură a conduce la instabilitate economică, politică, ca urmare a dezvoltării corupției la orice nivel, afectând și viața socială. Pe lângă inducerea unei instabilități pe piața locurilor de muncă, fenomenul migrației ilegale conduce la întărirea economiei subterane, proliferarea criminalității organizate, facilitând, totodată, activitatea unor organizații extremist-teroriste. Drept urmare, combaterea fenomenului migrației ilegale devine una din principalele direcții de acțiune ale autorităților statelor, atât din țările furnizoare de migranți, cât și din cele de tranzit și destinație.
Analiza actualului context internațional relevă existența unor premise favorabile dezvoltării fenomenului migrației ilegale, printre care se numără: persistența unor focare de conflict, în zone cu puternic potențial migraționist, menținerea unor regimuri dictatoriale, dezechilibrele economice mondiale, de natură a conduce la migrația forței de muncă ieftine spre spații cu un nivel de dezvoltare ridicat.
România, situată la confluența drumurilor care leagă estul de vestul continentului și sudul asiatic de nordul și vestul european, este inclusă pe “Ruta Balcanică” a migrației ilegale, fapt ce afectează toate domeniile vitale ale societății, inclusiv siguranța statului și a propriilor cetățeni.
Pe lângă efectele negative în planul climatului social, al ordinii publice și situației economice, utilizarea teritoriului României ca rută pentru migrația ilegală determină serioase repercusiuni asupra intereselor și imaginii externe a țării noastre, în contextul angajamentelor asumate în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Ca sursă de pericole pentru securitate, migrația ilegală poate induce efecte perturbatoare asupra unora dintre principalele domenii ale societății românești, respectiv demografie, economie, piața locurilor de muncă, întărirea economiei subterane și proliferarea criminalității și a terorismului.
Migrația ilegală generează efecte specifice, caracterizate prin: amplificarea acțiunilor unor grupuri de interese constituite pe principii de tip mafiot, de corupere și atragere în activități ilegale a unor persoane cu funcții de decizie din structurile administrației de stat, interferarea intereselor și zonelor de acțiune ale grupărilor criminale autohtone cu cele externe, inclusiv cu cele ale unor organizații teroriste, amplificarea preocupărilor de tip mafiot de spălare a banilor proveniți din acțiuni ilegale, prin achiziționarea de active și acțiuni de la diferite societăți comerciale, amplificarea acțiunilor de contrabandă și evaziune fiscală prin care se aduc prejudicii importante bugetului de stat și se dezechilibrează procesele redresării și restructurării economiei naționale, consumul de droguri, creștere a infracționalității, infiltrarea, pe teritoriul național, a unor elemente sau grupuri teroriste, existența unei surse potențiale de conflicte între marile comunități de străini cu poziții divergente de natură etnică, religioasă sau statală.
Prin efectele nocive generate, migrația ilegală poate aduce atingere securității naționale a României, prin:
– creșterea riscului potențial de răspândire a conflictelor violente, datorită fluxului de străini cu un anumit sistem de valori fundamentale, unele contravenind valorilor și tradițiilor culturale românești;
– dezvoltarea fenomenului muncii la negru, ca o componentă a economiei subterane, coroborată cu amplificarea migrației forței de muncă calificate autohtone;
– intensificarea comerțului ilegal cu organe umane pentru transplanturi, datorită sărăciei unor persoane din țara noastră;
– dezvoltarea rețelelor de trafic cu persoane, proxenetism și prostituție;
– implantarea și activarea pe teritoriul țării a unor elemente ce aparțin grupărilor teroriste sau crimei organizate;
– dezvoltarea, pe fondul nivelului scăzut de trai, a comerțului cu produse contrafăcute și aduse prin contrabandă în țara noastră;
– alterarea imaginii țării noastre pe plan internațional, cât și compromiterea unor eforturi de susținere a acesteia;
– creșterea semnificativă a eforturilor autorităților statului român în ceea ce privește acordarea de ajutoare financiare migranților cu statut de refugiat sau solicitanților de azil, coroborată cu tendința acestora de a suplini lipsa mijloacelor de întreținere a vieții prin comiterea unor infracțiuni, de cele mai multe ori cu implicarea elementelor infractoare autohtone;
– apariția unui număr crescut de companii comerciale care au o adresă fictivă, dar sub care se ascund activități ilicite, cât și dificultatea în supravegherea acestora, prin modificări foarte rapide a destinației utilizate de către fiecare firmă în parte;
– crearea unor posibile surse de conflict între comunități cu poziții antagoniste, ducând la o extindere pe teritoriul țării noastre a unor conflicte între diverse etnii și state.
În scopul prevenirii și combaterii fenomenului migrației ilegale și a efectelor generate de acesta, autoritățile române au adoptat un cadru legislativ armonizat cu legislația europeană în domeniu, care cuprinde: Legea 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, O.U.G. 105/2001 privind frontiera de stat, cu modificările și completările ulterioare, Legea 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale U.E. și Spațiului Economic European, cu modificările și completările ulterioare, Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României. În același scop au fost elaborate și adoptate și legile care reglementează activitatea instituțiilor abilitate în lupta pentru prevenirea și combaterea migrației ilegale, cum ar fi: Oficiul Român pentru Imigrări (H.G. 55/2007), Comitetul Român pentru probleme de Migrări (H.G. 417/1991, modificată prin H . G . 807/1995), Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (Legea 81/2002) și Serviciul Român de Informații (Legea 14/1992).
Potrivit legislației în vigoare, Serviciul Român de Informații are în competență prevenirea concretizării unor amenințări în planul siguranței naționale, generate de activități conexe criminalității organizate, prin informarea oportună a factorilor de decizie abilitați cu privire la situațiile și împrejurările din care pot rezulta riscuri și vulnerabilități în planul protecției intereselor statului român.
Autor: Adrian Ioan Mihăilescu
