Abordarea măsurii de declarare a unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă pentru România intenţionăm să o realizăm din perspectiva îndeplinirii unor obiective de securitate naţională, în sensul unei măsuri proactive de natură să conducă la prevenirea spre forme grave a unor acte şi fapte care, potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale.
Prin dispunerea acestei măsuri de către Curtea de Apel Bucureşti, ce se materializează în emiterea unei sentinţe care este pusă în executare de către Ministerul Administraţiei şi Internelor Inspectoratul General pentru Imigrări, starea de pericol potenţial la adresa securităţii naţionale a României este înlăturată, iar „starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică” se realizează în parametri optimi necesari pentru existenţa şi dezvoltarea statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil; menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, în acord cu principiile şi normele democratice statornicite prin Constituţia României.
Dispoziţii legale în materie
Pe parcursul acestui intertitlu avem în vedere analizarea măsurii de declarare a unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă pentru România astfel cum este reglementată în prezent de OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 56/2007, OUG nr. 12/2010 şi Legea nr. 157/2011.
În situaţia în care autorităţile de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale deţin date şi indicii temeinice că un cetăţean străin a desfăşurat, desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare activităţi care sunt de natură să afecteze climatul de securitate naţională, acte şi fapte care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, au abilitatea legală de a sesiza Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin cerere scrisă şi motivată. Demersul are ca scop realizarea misiunii de prevenire a materializării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.
Având în vedere faptul că datele şi informaţiile din cuprinsul sesizării sunt rezultatul derulării unor activităţi de informaţii, documentul va avea caracter clasificat secret de stat, sens în care beneficiază de normele protective stabilite de legislaţia în materia informaţiilor clasificate.
Organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale au aptitudinea funcţională de a solicita luarea de măsuri de limitare a unor drepturi ale străinului pe teritoriul naţional şi astfel de a preveni posibilitatea evoluţiei spre forme grave a unor ameninţări de natură să afecteze securitatea naţională.
Un element de noutate pe linie procedurală introdus de modificările aduse OUG nr. 194/2002, efectuate prin Legea nr. 56/2007, se referă la faptul că măsura de declarare a unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă pentru România se dispune de către Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Datele şi informaţiile de securitate naţională care pot fundamenta măsura de declarare a unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă pentru România se transmit instanţei de judecată sus-menţionată de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protecţia informaţiilor clasificate.Datele şi informaţiile de securitate naţională care pot fundamenta măsura de declarare a unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă pentru România se transmit instanţei de judecată sus-menţionată de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protecţia informaţiilor clasificate. Acest demers instituţional al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti se realizează după un proces de analiză şi evaluare a datelor şi informaţiilor care fac obiectul documentului transmis acestei instituţii de organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale. În situaţia în care rezultatul procesului de examinare a documentului sub aspectul temeiniciei şi legalităţii relevă întrunirea condiţiilor de fond şi formă este sesizată Curtea de Apel Bucureşti.
Ulterior realizării acestui demers de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sesizarea procurorului anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Sesizarea este însoţită şi de documentul clasificat transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, sens în care datele prezentate sunt puse la dispoziţia instanţei de judecată în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protecţia informaţiilor clasificate.
În vederea respectării garanţiilor naţionale şi internaţionale în materia drepturilor omului de care beneficiază cetăţeanul străin, în speţă, dreptul fundamental la apărare, Curtea de Apel Bucureşti aduce la cunoştinţa străinului faptele care stau la baza sesizării, în condiţii care să asigure respectarea prevederilor legale care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protecţia informaţiilor clasificate.
Acest tip de procedură este reglementată de legiuitor având în vedere documentul clasificat transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale şi înaintat prin sesizare de această instituţie la instanţa de judecată.
Pentru ca cetăţeanul străin să poată avea acces la informaţiile care fac obiectul documentului clasificat transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale şi pe baza căruia instanţa de judecată urmează să se pronunţe cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii de declarare ca persoană indezirabilă pentru România a celui în cauză este imperativă cerinţa ca acesta să fie posesorul unei autorizaţii de acces la informaţii clasificate.
Având în vedere faptul că cetăţeanul străin face obiectul unei măsuri de declarare ca persoană indezirabilă pentru România pentru implicarea sa în activităţi de natură să constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1991, apreciem că acesta nu poate întruni cerinţele legale pentru a avea acces la informaţii clasificate, în raport de cerinţele legale prevăzute de art. 159 şi art. 160 din HG nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate in România, care statuează elementele de incompatibilitate pentru acces la informaţii secrete de stat.
Învederăm că o asemenea restrângere a dreptului la informaţie este în acord atât cu actele normative interne, cât şi cu reglementările internaţionale în materie. Astfel, art. 17 alin. 1 lit. „f ” şi „g” din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate include în categoria informaţiilor secrete de stat, informaţiile care se referă la activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea ţării şi siguranţa naţională, precum şi mijloacele, tehnica şi echipamentul de lucru folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitatea de informaţii.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, legiuitorul a stabilit că activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter clasificat, informaţiile din acest domeniu neputând fi comunicate decât beneficiarilor legali prevăzuţi la art. 11 din actul normativ invocat. În susţinerea celor sus-menţionate sunt şi dispoziţiile art. 12 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public care prevăd că informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice sunt exceptate de la accesul neîngrădit al cetăţenilor, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, definite potrivit art. 15 lit. „b” din Legea nr. 182/2002.
De asemenea, în ceea ce priveşte reglementările internaţionale precizăm că în art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr.30/1994 se prevede că „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare(…).”
În raţiunea celor expuse mai sus, în art. 10 pct. 2 se normează faptul că „Exercitarea acestor libertăţi (…) poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri
(…) privind integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea (…), protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale (…)”.
În doctrina şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că nedivulgarea unor elemente ale dosarului este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care unele probe pot să nu fie comunicate apărării din rațiuni de interes public (apărarea securității naționale), întrucât dreptul la informație nu este unul absolut, putând fi supus unor măsuri de restrângere, în conformitate cu legea și necesitatea prezervării valorilor de securitate națională. În concret, poate să apară necesară protejarea unor probe față de apărare (care nu are îndeplinite condițiile legale pentru accesarea acestor informații) spre a nu se genera efecte negative în planul securității naționale, cu consecințe negative majore asupra climatului de stabilitate socială, economică și politică. Astfel, în orice procedură judiciară pot exista interese contrare, cum ar fi protejarea securității naționale sau nevoia de a apăra martori, de a păstra secretul unor metode și tehnici de investigare a infracțiunii, care trebuie opuse dreptului la apărare al învinuitului.
În raport de toate aceste considerente trebuie precizat că restricția legală cu privire la accesul la documentul clasificat transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale îl vizează doar pe cetățeanul străin care face obiectul măsurii de declarare ca persoană indezirabilă pentru România nu și instanța de judecată. De asemenea, nu există norme restrictive care să-l împiedice pe străin ca în fața instanței să-și prezinte și să-și susțină pledoaria împotriva măsurii de îndepărtare de pe teritoriul statului român. Normele interne referitoare la aceste aspecte reglementează modalitatea de propunere, încuviințare și administrare a probelor, precum și principiul potrivit căruia instanța soluționează o cauză în baza propriei sale convingeri, formată cu luarea în considerare a ansamblului de probe administrate.
În urma parcurgerii procedurilor judiciare aferente fondului, Curtea de Apel București se pronunță, prin hotărâre motivată cu caracter definitiv, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată de procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, însoțită de documentul clasificat elaborat de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale.
În situația în care măsura de declarare ca persoană indezirabilă penmtru România se fundamentează pe rațiuni de securitate națională, în conținutul hotărârii nu se menționeayă datele și informațiile care au stat la baza motivării acesteia. Această restrângere statuată de legiuitor are în vedere protecția informațiilor clasificate secret de stat față de diseminarea acestora către persoane neautorizate, în conformitate cu legislația în materie.
Ulterior emiterii hotărârii (sentinței) prin care s-a rezolvat fondul cauzei de către Curtea de Apel București, aceasta se comunică cetățeanului străin, precum și Inspectoratului General pentru Imigrări, în situația în care instanța amintită a dispus declararea ca indezirabil, în scopul punerii în executare. Ca efect juridic adiacent, precizăm că dreptul de ședere a străinului încetează la data pronunțării hotărârii prin care acesta a fost declarat indezirabil pentru România.
Punerea în executare a măsurii de declarare ca persoană indezirabilă pentru România se realizează prin escortatea străinului de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări până la frontieră sau până în țara de origine, de tranzit sau de destinație.
În ceea ce privește perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil, legiuitorul a stabilit că aceasta este de la 5 la 15 ani, sens în care stabilirea duratei exacte se va raporta la principiul proporționalității și la gradul de pericol potențial la adresa valorilor de securitate națională generat de actele și faptele derulate de străin.
De asemenea, în actul normativ care guvernează regimul străinilor în România se prevede și posibilitatea prelungirii termenului pentru care un cetășean străin este declarat indezirabil pentru România, noua perioadă fiind cuprinsă între limitele de 5 la 15 ani. Cerința esențială pentru a se justifica și fundamenta măsura privește faptul de a se constata că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri.
Concluzii
Măsura de declarare a unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă pentru România poate contura o imagine de ansamblu asupra unor riscuri şi ameninţări cu care se confruntă organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale.
Având în vedere ameninţările strategice la adresa securităţii naţionale, măsura precizată conduce la îndeplinirea politicilor de stabilitate şi securitate, cu respectarea fermă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
În raport cu aceste aspecte, interesul public face necesară şi imperativă menţinerea unui echilibru între apărarea securităţii naţionale faţă de ameninţările la adresa acesteia şi gradul de folosire a metodelor şi mijloacelor specifice organelor abilitate ale statului faţă cei implicaţi în activităţi contrare securităţii naţionale.
În lumea ameninţărilor la adresa stării de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică intensificarea şi perfecţionarea tehnicilor speciale de investigare şi apărare a drepturilor omului nu sunt două probleme care se exclud reciproc, ci dimpotrivă sunt elemente de politici statale şi regionale care sunt interdependente.
Organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale nu acordă o atenţie excesivă prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale în detrimentul respectării drepturile cetăţenilor săi şi a normelor democratice, context în care mecanismele statale de gestionare şi contracarare respectă principiul proporţionalităţii, în sensul creării, operaţionalizării şi consolidării unor măsuri care să fie apropiate de starea de fapt care le-a determinat.
Prin măsurile iniţiate de organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se realizează în concret atributul de apărare a valorilor de securitate naţională pe linia prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. În lipsa iniţierii de către autorităţile cu atribuţii a acestei măsuri nu se poate realiza funcţia preventivă a securităţii naţionale.
În toate sistemele de securitate naţională, activitatea principală este de a preveni, în raport cu eficienţa structurilor de informaţii care monitorizează şi penetrează entităţile clandestine implicate în planificarea unor acte contrare securităţii naţionale, în cooperare cu organele abilitate de aplicare a legii pe segmentul lor de competenţă.
La nivelul autorităţilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se realizează o evaluare clară şi o analiză profesionistă a fondului de date şi informaţii referitor la o stare de fapt care poate evolua spre forme grave ce pot aduce atingere securităţii naţionale. În situaţia în care starea de pericol potenţial intră într-o fază de materializare care generează efecte negative majore asupra valorilor de securitate naţională se iniţiază şi dispune măsura de declarare a unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă pentru România care necesită sprijinul actorilor statali competenţi în domeniul prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.
Autor: Romeo Ioan Gârz
