Trăim într-o lume care se află într-un proces accelerat de dezvoltare, mai cu seamă în sfera tehnologiei, care stă la baza majorității activităților. Globalizarea reprezintă de multă vreme cuvântul de ordine; satul global anticipat de McLuhan încă din 1962 e un concept pe care nimeni nu îl mai pune sub semnul întrebării. În acest context, abilitatea de a vorbi (măcar) o limbă străină devine imperioasă, nu numai în timpul unei călătorii în străinătate (pentru scopuri funcționale precum rezervarea unei camere de hotel sau plasarea unei comenzi la restaurant, de pildă). Pentru a fi la curent cu noutățile de pe mapamond și a avea acces nemijlocit la surse de informații utile, cunoașterea unei limbi străine devine obligatorie.
Competenţe esenţiale în activitatea de intelligence
Fie că vorbim de exploatarea surselor deschise (OSINT), de interacțiunea cu surse umane (HUMINT), de utilizarea informațiilor colectate pentru a asigura succesul unor operațiuni, de oferirea unor analize detaliate decidenților sau de negocierea și încheierea unor acorduri cu servicii partenere, limbile străine sunt, fără dar și poate, o necesitate. De aceea, dezvoltarea competențelor lingvistice ale ofițerilor de informații este una din prioritățile instituțiilor de profil.
Prin termenul de competență lingvistică înțelegem o caracteristică fundamentală a spiritului uman care constă în cunoașterea de care dispune o persoană, cunoaștere ce prezidează orice act verbal, ea existând sub forma unei gramatici, a unui sistem inerent de reguli (Chomsky). Cu alte cuvinte, competența lingvistică îi dă vorbitorului șansa de a formula și înțelege fraze în acord cu „forma“ limbii și de a aprecia gradul de deviere al unui enunţ în raport cu o „formă bună“. In extenso, aplicând definiția lui Chomsky asupra activității de intelligence, există o serie de condiții sine qua non pentru filtrarea informațiilor de maximă importanță: excelente abilități de sinteză și analiză, o experiență de viață suficient de vastă și manifestarea unei conștiințe culturale.
Afirmația de mai sus poate fi probată printr-o simplă verificare a siturilor oficiale ale unora din cele mai importante servicii de informații: „abilitatea de a vorbi, citi și traduce în și din limbi străine, precum și înțelegerea diferențelor culturale sunt elemente vitale pentru misiunile CIA“ (https://www.cia.gov/careers/opportunities/foreign-languages_) ; „lingviștii FBI își folosesc abilitățile lingvistice și înțelegerea altor culturi pentru a proteja SUA de amenințări interne și externe precum spionajul, terorismul sau infracțiunile cibernetice“ (https://www.fbijobs.gov/career-paths/language-analysts ); „fie că este vorbită de milioane de oameni sau doar șoptită de câțiva, cunoaștem puterea limbii. MI5 are nevoie de oameni care să vorbească, să înțeleagă și să asculte o varietate întreagă de limbi și dialecte. Cunoașterea uneia sau a mai multor limbi străine este o abilitate esențială care ne ajută în eforturile zilnice de a ne ține țara în siguranță“ (https://www.mi5.gov.uk/careers/opportunities/languages ); „exprimarea fluentă într-o limbă de circulaţie internaţională este obligatorie, iar cunoştinţele de limbi străine rare reprezintă un avantaj“ (www.sie.ro); „cunoaştere foarte bună a cel puţin unei limbi străine, pentru încadrarea ca ofiţer“ (http://www.sri.ro/profilul-angajatului).
Prin urmare, ofițerul de informații interesat de îmbunătățirea competențelor sale lingvistice într-o limbă străină va trebui să își canalizeze eforturile în două mari direcții: pe de o parte, sunt necesare acumularea unui vocabular extins (inclusiv de specialitate) și asimilarea regulilor de gramatică; pe de altă parte, fără înțelegerea contextului cultural și civilizațional al limbii respective și fără a trece permanent această înțelegere prin filtrul propriei experiențe de viață, e puțin probabil ca un ofițer de informații să fie capabil să extragă în mod optim mesajul comunicării pe care trebuie să o decripteze. Limba e un organism viu, dinamic, în perpetuă transformare, cu subtilități greu de înțeles fără o raportare corectă la contextul cultural în care se dezvoltă. Ori tocmai acele subtilități fac diferența.
Perfecţionare la ANIMV
Înțelegând încă de la înființarea sa importanța și valoarea deosebită pe care limbile străine le pot oferi activității de intelligence, Academia Națională de Informații vine în întâmpinarea studenților de la ciclurile de licență și masterat și a cadrelor interesate de perfecționare cu o curriculă de predare a limbilor străine perfect adaptată nevoilor și provocărilor activității ofițerilor de informații. Evident, fiindcă limbile străine sunt doar o parte a activității de intelligence, spre deosebire de alte universități ce cuprind facultăți de profil, Academia Națională de Informații nu își propune să formeze experți în niciuna din limbile străine oferite în cadrul programelor de studiu. Mai degrabă, această instituție academică integrează studiul limbilor străine, completându-l cu o paletă mai largă de abilități, competențe și experiențe din sfera intelligence-ului. Pentru palierele de lucru ce necesită specialiști în anumite limbi străine, se va opta, desigur, pentru cooptarea celor formați în facultățile de profil.
Limbile rare căutate de serviciile de intelligence
În contextual actual, se observă o cerere sporită de vorbitori de limbi străine, mai ales dacă discutăm despre „limbile critice“, cum le numește Jensen. Din această categorie fac parte araba, chineza, rusa sau paștuna, limbi ce sunt la mare căutare, întrucât volumul de material ce necesită traducere și filtrare este foarte mare.
Spre exemplu, Agenția de Informații a Apărării (DIA) din SUA împarte limbile în trei grupe:
a) cele de care este nevoie imediat – araba, balochi, persana, urdu, paștuna, somaleza;
b) cele emergente – azera, hindi, punjaba, birmana, bengaleza etc.;
c) cele care vor fi folosite în următoarea decadă – araba, franceza, germana, japoneza, coreeana, româna, portugheza etc. (http://www.dia.mil/Careers/Foreign-Languages/).
Chiar dacă această împărțire reflectă preocupările Statelor Unite ale Americii, este evident că fiecare serviciu de informații își prioritizează nevoia de a aduce lingviști în funcție interesele și de obiectivele proprii.
De vreme ce rolul limbilor străine într-un domeniu atât de important precum cel al intelligence-ului nu poate fi neglijat, ele sunt și vor continua să fie un „domeniu de interes“ pentru serviciile de informații din întreaga lume. O bună cunoaștere și înțelegere a unei multitudini de contexte culturale nu reprezintă doar un avantaj, în unele situații poate fi chiar crucială. În cele din urmă, limbile străine sunt importante în aproape fiecare etapă a ciclului de intelligence, cu precădere în cea de prelucrare și utilizare a informațiilor și în cea de analiză și realizare a produselor de intelligence. Parafrazându-l pe Witgenstein, care afirmă că limitele limbajului unei persoane reprezintă limitele lumii acesteia, putem afirma că, în lumea serviciilor de informații, pot apărea destule situații în care limitele cunoașterii limbilor străine reprezintă imposibilitatea obținerii unei imagini complete a problemelor de securitate națională.
Abstract
Foreign languages present the greatest utility toward achieving one`s country national security interests. Knowing at least one foreign language is a must for an intelligence officer. Each intelligence agency prioritize different languages, according to their missions. Romanian`s National Intelligence Academy integrates foreign languages competence with intelligence skills.
Autor: Cătălin Tecucianu
