Directorul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), Ernest Oberlander-Târnoveanu, consideră că „cele peste 1003 piese excepționale, lucrate din aur și argint” din colecția instituției sunt „adevăratele perle ale Coroanei patrimoniului cultural național al României, una dintre cele mai strălucite pagini din creația umană de pe teritoriul actual al României din neoliticul târziu (4500-3500 a.Ch.) până la sfârșitul Antichității (sec. VII p.Ch.).
În volumul „Aurul și argintul antic al României”, publicat în anul 2013, MNIR descrie colecția deținută, precizând că „este vorba nu numai despre piese foarte rare la nivelul țării sau al regiunii de sud-est a Europei, dar multe dintre ele sunt chiar unicat la nivel mondial, înscriindu-se în marea zestre culturală a umanității”.
Obiectele (podoabe, accesorii vestimentare, arme de paradă, monede) „reprezintă prețioase documente de istorie politică, socială, culturală, ideologică și tehnologică, constituindu-se în mesageri ai unor civilizații de mult apuse”.
O parte din piesele expoziției „Aurul și argintul antic al României”, completate cu piese din ceramică, piatră, marmură, cupru și fier au fost expuse, până la data de 27 februarie 2022, la Muzeul Național de Arheologie din Madrid, parte a expoziției „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice și romane”.
Vânzarea patrimoniului
O parte semnificativă a colecției este reprezentată de obiecte de patrimoniu provenite din Complexul Cetăților Dacice din Munții Orăștiei (județele Hunedoara și Alba): brățări și podoabe din aur sau monede de tip Koson.
Din păcate, majoritatea tezaurelor dacice din Munții Orăștiei au fost descoperite în urma unor activități de braconaj arheologic. În primele două decenii de după revoluția din 1989 criminalitatea organizată asociată traficului cu valori de patrimoniu a înregistrat un trend ascendent, în corelație cu evoluția la nivel internațional. Fenomenul a fost favorizat de relaxarea regimului circulației bunurilor, adoptarea sau actualizarea tardivă a legislației interne în domeniu (Legea patrimoniului cultural datează din anul 2001), neaplicarea reglementărilor juridice etc.
Comerțul ilicit cu obiecte de artă a contribuit la amplificarea numărului infracțiunilor complementare de furt, braconaj arheologic și distrugere și a avut repercusiuni negative iremediabile asupra patrimoniului cultural național.
Grupările locale de braconaj arheologic și-au specializat sistematic metodele de operare, de la cele primitive, cu puternic potențial distructiv asupra artefactelor și contextului din care au fost dislocate, la cele complexe, cu echipamente performante de detecție și scanare, mai puțin invazive, stabilind totodată și conexiuni cu rețele internaționale de profil, prin intermediul cărora au beneficiat de posibilități extinse de plasare a artefactelor sustrase din țară.
Majoritatea artefactelor sustrase până în anul 2012 de grupările de braconaj arheologic au fost valorificate pe filiera Serbia – Europa Centrală, obiectele de patrimoniu dislocate din arealul Munților Orăștiei fiind astfel plasate în Germania, Elveția, Marea Britanie și SUA.
Recuperarea aurului dacic
Din anul 2005, autoritățile judiciare române au început să se implice în eradicarea acestui fenomen și să recupereze, începând cu 2007, o parte din artefactele și monedele sustrase din siturile istorice din Munții Orăștiei. Activitățile de recuperare au fost coordonate de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, sprijiniţi de reprezentanți ai mai multor instituții, precum Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Public, Ministerul Culturii, dar și Serviciul Român de Informații. De asemenea, au fost inițiate cooperări internaționale cu instituțiile omoloage din țările europene și nu numai, pe raza cărora au fost identificate artefacte susceptibile a fi sustrase din Munții Orăștiei.
Nu se cunoaște cu exactitate volumul tezaurelor dacice extrase ilegal din Munții Orăștiei, activitatea judiciară fiind fragmentată și concentrată asupra identificării și repatrierii obiectelor de patrimoniu de la casele de licitații și colecționarii din străinătate. Investigarea activităților ilicite a fost îngreunată atât de localizarea și întinderea siturilor arheologice (pe o suprafață de 200 km pătrați), cât și de refuzul localnicilor de a coopera cu autoritățile.
În perioada 2007 – 2016, autoritățile române au reușit să identifice și să recupereze peste 1.000 de monede de aur, mai mult de 12.000 de monede argint, 13 brățări dacice de aur, dar și obiecte valoroase din fier, precum arme și scuturi de paradă regale dacice sau „umbouri” de scut (partea centrală a unui scut), din colecții din Elveția, Germania, Irlanda, Marea Britanie, Spania și Statele Unite ale Americii. Recuperările au fost realizate fie prin plata unor despăgubiri, dar și fără cost, din țările cu care România avea un acord UNIDROIT, care prevede restituirea internațională a bunurilor culturale furate sau exportate ilegal de pe teritoriul unui stat.
Specialişti în braconaj
Cercetarea activităților ilicite de braconaj arheologic și trafic cu obiecte de patrimoniu, descrise în rechizitoriile din dosarele ”aurarilor”, a permis documentarea modului de acțiune al membrilor grupărilor infracționale specializate. Astfel, investigarea a relevat existența unei compartimentări în cadrul grupărilor, pe paliere de acțiune succesive, respectiv: detecții și săpături arheologice neautorizate; depozitarea în loturi a tezaurelor descoperite; valorificarea internă și externă a artefactelor.
Succesele operaționale în contracararea braconajului arheologic au fost impulsionate și de „descoperiri întâmplătoare”, care au facilitat înțelegerea modului de acțiune și au permis corelarea unor informații care, singulare, nu aveau sens, dar împreună au adăugat piese de puzzle în descifrarea trecutului civilizației dacice pentru arheologi și istorici.
În anul 2010, în urma unui filtru al Poliției pe raza județului Alba, au fost identificate, în portbagajul unui autoturism condus de o persoană din județul Hunedoara, 44 artefacte dacice din fier (unelte agricole, de fierărie și arme) care s-au dovedit a fi sustrase din Munții Orăștiei. Descoperirea este cu atât mai bizară cu cât braconierii arheologici nu erau interesați de artefactele din fier, piesele fiind, de obicei, aruncate pe traseul de acces din Munții Orăștiei ori lăsate la locul în care le-au descoperit.
Pe fiecare unealtă era ștanțat însemnul atelierului de fierărie dacic în care a fost fabricată și semnătura meșterului, aspect în baza căruia tezaurul a fost plasat în spațiu, respectiv la Căprăraţea – cartierul de est al Sarmizegetusei Regia. Ștanța s-a dovedit foarte importantă și pentru organele de cercetare penală, și pentru istorici, deoarece avea formă identică (dar dimensiune mai mică) cu cea care se regăsește pe brățara dacică de aur cu numărul 10, existând o probabilitatea foarte mare ca atât aceasta, cât și uneltele, să fi fost produse în același atelier. Specialiștii care au studiat brățările dacice de aur au afirmat faptul că podoabele nu au fost realizate de specialiști în bijuterii de aur, ci probabil de meșteri fierari, aceștia fabricând bijuterii de aur doar la comandă.
În luna mai 2014, trei copii care se jucau pe dealurile din satul Ocolișu Mic (Hunedoara) au descoperit într-o vizuină de vulpe 138 de Kosoni din aur.
Coincidență sau nu, tezaurul se afla în apropierea casei rudelor unuia dintre „cei mai experimentați braconieri arheologici”. Situația a relevat organelor de cercetare penală modul de acțiune al grupărilor de braconaj, respectiv faptul că aceștia nu păstrau tezaurele braconate pe proprietățile deținute (la perchezițiile anterioare la persoane cunoscute că derulau astfel de activități nefiind descoperite artefacte), ci acestea erau depuse în ascunzători care puteau fi supravegheate cu ușurință.
Valori istorice inestimabile
În ultimul deceniu, fenomenul braconajului arheologic din zona Complexului Cetăților Dacice din Munții Orăștiei s-a diminuat, situl Sarmizegetusa Regia fiind preluat în administrare de Consiliului Județean Hunedoara, care asigură și paza monumentului istoric. Începând cu decembrie 2021 și celelalte cetăți dacice monumente UNESCO beneficiază de pază, demers ce ar trebui să contribuie la scăderea cazurilor de persoane semnalate că efectuează detecții și săpături neautorizate.
Însă, dacă vom efectua o căutare în mediul internet după cuvântul cheie ”koson” vom găsi și acum spre vânzare astfel de monede din aur pe site-uri specializate, ceea ce demonstrează că încă mai există obiecte de patrimoniu ”pe stoc”. Potrivit Ministerului Public, „sunt urmărite în continuare, prin INTERPOL, mai multe tezaure de monede de aur de tip Lysimach și Koson, ce totalizează aproximativ 55 de kilograme, din care au fost recuperate 1.075 piese, monede de argint de tip Koson, 5 scuturi regale din fier, 11 brățări spiralice din aur, tezaure de denari romani (imitații dacice) și alte obiecte de patrimoniu.”
Obiectele de patrimoniu au o valoare istorică mult mai mare decât cea pecuniară. De exemplu, piesele de patrimoniu ce alcătuiesc colecția „Aurul și argintul antic al României”, sunt asigurate pentru suma totală de 70 de milioane de euro, însă valoarea acestora pentru istoria și cultura poporului român sunt inestimabile. Prin activitățile de braconaj arheologic, specialiștii nu pierd doar un artefact, ci toată informația științifică pe care acel obiect de patrimoniu o poartă, fie el din aur, argint, fier, ceramică ori piatră. Fiecare artefact are propria poveste, pe care, poate fără voia lor, braconierii o distrug atunci când sapă după comori.
Abstract
The archeological looting carried out by criminal groups in the Orăştie Mountains has caused immeasurable harm to the history and genesis of the Romanian people. State authorities have succeeded to recover some valuable historical artefacts, but Dacian artefacts are still for sale on specialized sites, which indicates that archeological looting is far from being completely eradicated.
Autor: Iosif-Tiberiu Delean
