Atunci când ne confruntăm cu o problemă în viața cotidiană, ar trebui să o rezolvăm intuitiv sau analitic? Atunci când conducem o echipă de proiect și suntem supuși presiunii timpului sau trebuie să luăm o decizie vizavi de cariera pe care să o urmăm, analiza sau intuiția va genera soluția optimă? Ar trebui să ne concentrăm asupra avantajelor și dezavantajelor celor două variante, să identificăm informația relevantă și să rezolvăm o problemă apelând la logică sau este mai inspirat să avem o abordare intuitivă, să ne încredem doar în propriile presentimente?
Când psihologia are primul și ultimul cuvânt
Descompunerea unui gând în fracţiuni menite a-i identifica originea, traseul şi efectele trebuie să fi reprezentat o reală provocare atât pentru neurologi, ca analişti ai procesului fiziologic, cât şi pentru psihologi, în calitate de observatori fini ai subsecvenţelor mentale. Aspectul interesant îl constituie maniera în care informaţia este procesată la nivelul creierului pentru a susţine un act decizional. Astfel, dacă aceasta se prezintă sub forma unei cantităţi masive şi eclectice, decizia poate fi pusă sub semnul întrebării din punct de vedere al pertinenţei şi secvenţei de timp util în care este emisă, fiind în aparenţă îngreunată de o procesare greoaie şi haotică a materialului brut. Funcţia de adaptabilitate a condus în mod fericit la depăşirea acelor momente în care amânarea unei decizii nu îşi avea locul prin crearea unor scurtături generate de intuiţie şi completate de cunoştinţele dobândite prin experienţa de viaţă sau profesională. Astfel efortul pe care l-ar fi presupus digerarea lentă a unei cantităţi mari de date mentale a fost anihilat graţie capacităţilor unice ale intuiţiei, percepută drept un al şaselea simţ şi catalogată poetic drept vocea interioară.
Transformarea intuiţiei într-un instrument care, de fiecare dată aplicat, oferă soluţii optime nu trebuie privită ca un panaceu. Au fost situaţii când intuiţia, posibil prea captivă în filtrul tiparelor personale, sentimentale, subiective sau depăşită de un grad sporit de complexitate al problemei a condus la erori de judecată dificil de corijat. Într-un astfel de moment decidentul trebuie să facă un pas înapoi şi să analizeze obiectiv şi holistic contextul în care se regăseşte. Subconştientul trebuie redus la tăcere în cadrul unui proces cognitiv de analiză, dar şi volitiv, iar decizia trebuie să fie rezultatul unui demers lucid, lipsit de emoţie sau spontaneitate.
Există, însă, cazuri în care feedback-ul primit în cadrul procesului mental a încurajat crearea unui obicei în a urma intuiția. În unele cazuri, consecinţele deciziei luate pe bază de fler au fost favorabile decidentului, adică în concordanţă cu aşteptările acestuia şi nu l-au surprins. Totodată, o experienţă acumulată în ani, într-un anumit domeniu de activitate, poate atrage după sine privilegiul de a da frâu liber intuiţiei în momente sensibile din punct de vedere decizional. Există liderii care recurg la intuiţie şi îşi confirmă de foarte multe ori statutul de vizionari.
Dezbateri în comunitatea de informații
Activitatea de intelligence este legată indisolubil de domeniul psihologiei şi ca atare o reală provocare o poate reprezenta stabilirea, bineînţeles în marje aproximative, a spaţiului pe care intuiţia îl poate ocupa în formularea de concluzii sau luarea de decizii. Cu alte cuvinte, cât îi permitem intuiţiei să ne coordoneze fluxul gândirii şi cât spaţiu alocăm unei tehnici structurate, de exemplu, în cadrul analizei de intelligence? Este de preferat să formulăm verdicte în funcţie de primul impuls sau ar trebui să ne aplecăm cu răbdare matematică asupra unei speţe complexe? Domeniul intelligence-ului este unul prea sensibil pentru a da frâu liber intuiţiei în gestionarea segmentelor din cadrul lui, dar, în același timp, metode prea tehniciste de încadrare, analiză şi sinteză a informaţiilor ar afecta eficienţa activităţii, îngreunând-o şi făcând-o cronofagă. Când presiunea timpului crește, apare tendinţa de a-ţi asculta pur şi simplu intuiţia şi, paradoxal, de foarte multe ori aceasta nu dă greş. La polul opus s-au evidenţiat demersurile de abordare ştiinţifică a problematicii, în sensul identificării unui set de tehnici de analiză structurată, care, odată urmate, ar fi capabile să preîntâmpine momentul 9/11 sau intervenţiile în Irak ca urmare a suspiciunilor de folosire a armelor de tip WMD (arme de distrugere în masă) de către Saddam Hussein. Fostul secretar de stat american Colin Powell spunea că „Pe o scală numerică, prefer să acționez când probabilitatea ca ceva rău să se întâmple este nu de 2, ci de 7. Nu pot aștepta până devine 99, pentru că ar fi prea târziu.”
Cei care au cercetat domeniul intuiției au explicat că aceasta nu poate procesa o masă amorfă de informație, selectată aleatoriu sau supusă tendinţei de a forma șabloane. Totodată, există tendinţa de transformare a informaţiei ambigue în argument pentru ipoteza sau explicația favorită sau agreată de ceilalți. În lucrarea în lucrarea „Intelligence Analysis in Theater Joint Intelligence Centers: An Experiment in Applying Structured Methods”, Robert D. Folker Jr. descrie un experiment desfășurat la nivelul Comandamentului Unit al Forțelor Armate ale SUA. În cadrul experimentului, o parte din angajaţi a fost confruntată cu analiza a două scenarii politico-militare, rezultatele evidenţiind că cei care au utilizat tehnicile structurate de analiză au oferit mai multe răspunsuri corecte decât cei care au recurs la metode intuitive. În cadrul altui experiment, citat de cercetătorii Edward Russo și Paul Schoemaker în lucrarea „Decision Traps: The Ten Barriers to Brilliant Decision-Making and How to Overcome Them”, 130 de studenți au fost invitați să prezică intuitiv notele de la admitere ale celorlalţi, prin studierea unor liste cu date despre fiecare candidat. Ulterior, au fost solicitaţi să realizeze estimări folosind diferite tehnici de analiză, rezultatele obținute fiind cu 81% mai aproape de realitate decât cele formulate în baza intuiţiei.
Adepții tehnicilor structurate invocă argumentul potrivit căruia, atunci când volumul informaţiilor care trebuie prelucrate este mare, creierul are tendinţa de a ignora aspecte posibil valoroase, încercând să economisească efortul. De asemenea, creierul are capacitatea de a reţine 7 informații simultan, plus/ minus 2. Plictiseala sau oboseala pot contribui și ele la alterarea procesului analitic și la luarea deciziilor. Un experiment, a arătat că în urma prezentării spre analiză a 96 de radiografii unui grup de 5 doctori, pe parcursul mai multor zile, același doctor a emis diagnostice diferite, în zile diferite, studiind aceeași radiografie.
Un IQ ridicat nu asigură succesul unei analize de intelligence, de multe ori în spatele unor eșecuri în avertizarea timpurie aflându-se minți strălucite, care nu pot fi acuzate de lipsă de profesionalism, ci de urmărirea unui traseu mental eronat.
Analiză structurată vs intuiție
Comunitatea de intelligence a cunoscut numeroase dezbateri referitoare la rolul şi oportunitatea tehnicilor de analiză versus apelul la intuiţie. Analiza presupune distilarea calitativă şi nu cantitativă a unui număr complex de variabile, pe care se presupune că intuiţia le-ar gestiona mai abil decât un algoritm sau o matrice numerică. În definiția oferită în The American Heritage Dictionaryintuiţia este actul sau facultatea de a ști sau simți ceva fără a face apel la rațiune; cogniție imediată. Psihologul american Gary Klein consideră că intuiţia este un proces de recunoaștere a tiparelor, susținut de experiența acumulată anterior. În psihologia cognitivă intuiția este o procesare rapidă a informației de către subconștient, având la bază cunoștințe deja acumulate, care nu pot fi transpuse imediat în cuvinte.
Există și opinii care au trasat un semn de echivalenţă între un analist de intelligence şi un medic, cele două categorii fiind obligate de multe ori să colecteze indicii cu privire la fenomene ascunse şi să le evalueze, furnizând, sub presiunea timpului, un verdict sau diagnostic pe baza intuiţiei structurate. Aceasta din urmă reprezintă o categorie hibrid, care combină în mod fericit spontaneitatea cu experiența şi flerul cu metodele validate.
O parte din diagnostice sunt eronate din cauza erorilor de tip ancoră (raportarea la ultima informație accesată) şi a prejudecăților, a faptului că un medic formulează un diagnostic primar în mod spontan, pe baza intuiţiei, în primele 18 secunde de la contactul vizual cu un pacient. Cu toate acestea, atunci când simptomele sunt multiple şi vagi, intuiţia poate determina soluţii creative, în afara tiparului şi, cel mai important, salutare. Pentru a evita capcanele întinse de propria minte este necesară conştientizarea acestora prin apelul la o suprastructură mentală ce face posibilă eliminarea subiectivismului şi transpunerea individului în afara propriilor tipare de percepție. Astfel se pot limita sau elimina surprizele strategice.
Un compromis poate fi realizat prin folosirea concomitentă a intuiției și a tehnicii structurate în cadrul unui proces mental dual și sistematizat. Pentru a veni în întâmpinarea tehnicilor structurate, intuiţia poate fi educată, iar flerul instruit pentru formularea unei estimări. Totodată, modelele teoretice ar trebui să nu ignore contribuția intuiţiei, pentru a-şi crea ancore menite să aducă la suprafaţă soluţii inedite.
S-a dovedit că apelul la tehnici de analiză precum întocmirea de liste cu avantaje și dezavantaje, evaluarea indicatorilor și jocul cu ipoteze multiple aduc plus valoare aptitudinilor înnăscute precum creativitatea şi logica, pe care le stimulează şi dezvoltă, permițând proiecţia unor scenarii utile în avertizarea timpurie. De cealaltă parte, tehnicile analitice ne obligă să acceptăm existența unor variante multiple și permit să ne cenzurăm înclinația firească de a percepe ceea ce aşteptăm să descoperim.
Abstract
When facing in a Secret Service the exciting and provocative duty to deliver an analytic product, what instrument of handling it do you prefer to refer to? Or, better said, what comes first in your mind as an anchor able to keep you safe from error – your intuition or a set of presettled techniques? The community of intelligence is still debating over the weight of each of the two items above mentioned in the mental process of decomposing and filtering the data as to construct a new and pure perspective of the events to come. The ultimate solution represents an atypical and most difficult task, that to combine intuition and the structured analysis in a balanced and most fruitful act of expertise.
Autor: Corina Chircu
