Una din definiţiile securităţii arată că aceasta este caracteristica unui sistem în care există un moment de referinţă la care se constată absenţa oricărei ameninţări, pe fondul existenţei unei încrederi în elementele sistemului şi a liniştii generate de aceasta. Se poate remarca, în această definiţie, o dependenţă faţă de starea de stabilitate, de previzibilitatea sistemului, necesară momentului de referinţă.
Despre independenţa energetică a României
Posibilitatea independenţei ţării noastre din punct de vedere energetic este un subiect de interes pentru presă. România nu ar depinde de niciun alt actor producător de energie (fie o entitate de stat sau o entitate privată), deoarece ar produce constant atât cât are nevoie.
Lucrurile cred că necesită o corectură: nu poate fi vorba despre independenţă într-o lume în care interconectarea dintre actori devine din ce în ce mai strânsă, în care inovaţia la nivelul unui sistem generează schimbări în multe altele şi în care frontierele dintre statal şi non statal sunt din ce în ce mai estompate. Toate acestea au loc pe fondul unei permanente evoluţii tehnologice.
Independenţa este, totuşi, obiectivul urmărit dacă o privim ca pe o posibilitate de a ne baza pe propriile puteri şi de a avea iniţiativă de stat în promovarea propriilor politici şi interese. Independenţa energetică poate fi valorificată în contextul unui plan superior în care concepem securitatea energetică, respectiv cel de interdependenţă.
Securitatea energetică în contextul real al interdependenţei
Interdependenţa este o relaţie de condiţionare reciprocă între obiecte, fenomene, procese şi entităţi. Deşi pare o definiţie generală, ea surprinde exact esenţa lumii în care trăim, unde obiecte, fenomene, procese sau entităţi diferite se influenţează reciproc, simultan şi omnidirecţional. Totul se desfăşoară în unităţi de timp din ce în ce mai reduse. Perspectiva interdependenţei, cred eu, ar fi un bun motiv pentru a gândi securitatea energetică a României. În această paradigmă, inovaţia, capacitatea de anticipare, realismul şi posibilitatea de a influenţa ceea ce se întâmplă în piaţa energetică sunt abilităţi necesare în elaborarea unor documente de strategie.
Din punct de vedere istoric, România este o ţară cu tradiţie în domeniul producerii şi utilizării energiei:
1857 – prima ţară din lume cu producţie de petrol înregistrată în mod oficial (potrivit revistei „The science of petroleum” – 1938);
1857 – Lucaceşti, Bacău, prima sondă comercială din lume;
1857 – Bucureşti, primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant;
1884 – Timişoara devine primul oraş european şi al doilea din lume iluminat cu energie electrică;
1900 – prima ţară din lume care a exportat benzină.
Datele de mai sus sunt o dovadă a faptului că au existat persoane care au avut tipul de abilităţi menţionate anterior chiar la nivelul secolelor XIX şi XX. În prezent tehnologia evoluează într-un ritm alert, iar varianta ca aliaţii să facă treaba în locul nostru trebuie exclusă.
Dacă privim spre viitor trebuie să acceptăm că se va pune accent pe utilizarea gazelor, în timp ce rezervele de petrol se vor diminua. Şi, cel mai important, viitorul va fi electric, aşa cum anticipa, la finalul secolului XIX, celebrul Nikola Tesla.
Ideile acestuia au aşteptat cuminţi (prin seifuri) ca omenirea să treacă prin două războaie mondiale şi un al treilea rece, prin reconfigurări teritoriale şi conceptuale ale statelor şi naţiunilor pentru ca în prima jumătate a secolului XXI să prindă aripi şi să modifice în profunzime umanitatea.
Securitatea energetică a României
Cei care anticipează ce se va întâmpla sunt primii care reuşesc să se adapteze. Dincolo de tradiţia în domeniul energetic România trebuie să se adapteze rapid la mediul actual şi să îşi evalueze potenţialul propriu.
Dacă secolul XX a fost unul al petrolului, secolul XXI este al energiei electrice. Tehnologia transformă o industrie după alta într-o progresie geometrică. Inovaţiile care eficientizează industria energetică, aduc simultan şi pericole. Revoluţia energetică pe care o traversăm schimbă în profunzime politica, economia, mediul şi, nu în ultimul rând, relaţiile sociale.
În contextul în care industria energetică este influenţată puternic de inovaţiile tehnologice autorii articolul „The promise and the perils of high tech innovation” scot în evidenţă trei tendinţe:
– un management mai inteligent al sistemelor complexe;
– analiza mai sofisticată a datelor;
– extinderea automatizărilor.
Un management mai inteligent al sistemelor complexe
Salturile tehnologice din sistemul de prelucrare computerizată a imaginilor, realizat în urmă cu 15-20 de ani, a dus la descoperirea de către companiile petroliere a unor zăcăminte în perimetre maritime petrolifere şi gazeifere aflate la mare adâncime. Acestea s-au grăbit să exploreze, dar sistemele care efectuau forările fie erau nerentabile, fie nu aveau capacitatea tehnică de a face faţă condiţiilor subacvatice. Astfel, pe fondul scăderii preţurilor la petrol, proiectele au fost suspendate temporar. Managerii companiilor respective au căutat, în paralel cu micşorarea costurilor, dezvoltarea unor tehnologii noi de forat.
Efervescenţa acestui sector a dus la apariţia pe piaţă a unor noi tehnologii de foraj la adâncime (create atât de producătorii consacraţi în domeniu cât şi de cei nou veniţi pe piaţă, al căror avantaj era inovaţia şi nu vechimea).
În consecinţă, utilajele de forat s-au ieftinit, pe piaţă au apărut mai mulţi operatori, iar domeniul a redevenit activ. Viitorul pare să aparţină exploatărilor de adâncime în mări şi oceane.
În ceea ce priveşte energia electrică, asistăm la o descentralizare în privinţa producerii şi transportului. De la sistemele naţionale de producţie şi transport s-a trecut la mai multe sisteme care deservesc comunităţi mai mici.
Analiza mai sofisticată a datelor
În privinţa analizei datelor obţinute din teren, lucrurile sunt simple: creşterea puterii de calcul şi aplicaţiile din ce în ce mai sofisticate contribuie la descoperirea unor noi surse de energie şi la eficientizarea mijloacelor actuale de producţie şi distribuţie.
Extinderea automatizărilor
Automatizarea, strâns legată de cele descrise mai sus, este responsabilă direct pentru consecinţele sociale. Schimbarea structurii forţei de muncă în domeniu pare, la momentul actual, o certitudine deoarece automatizările prezintă avantaje considerabile: îmbunătăţesc măsurătorile, reglează mai rapid fluctuaţiile între sisteme, permit interconectarea sistemelor de producere a energiei (eoliană-fotovoltaică-termo-hidro-nucleară-biomasă) şi sunt esenţiale în dezvoltarea solidă a micro-reţelelor.
Este evident că folosirea roboţilor în activităţile periculoase din industria energetică va câştiga din ce în ce mai mult teren. Un studiu al companiei de consultanţă McKinsey susţine că în următorii 10 ani (2017-2027) în industria de petrol şi gaze vor activa mai mulţi specialişti în analiza computerizată a datelor cu doctorat decât specialişti în geologie cu doctorat.
Despre automatizare şi consecinţele ei fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, a spus că aceasta va crea probleme majore guvernelor: dificultăţi în exercitarea funcţiei de regulator al pieţei, distribuirea forţei de muncă către alte sectoare şi multe altele.
Securitatea energetică dă forţă societăţii pentru a continua proiectele în care este implicată. Ea este o garanţie a independenţei statului faţă de alte state sau organizaţii. În încheiere, merită amintite vorbele lui Tesla: „Energia electrică este omniprezentă, în cantitate nelimitată şi poate propulsa toate maşinile din lume fără utilizarea petrolului, cărbunelui, gazului metan sau a oricărui alt combustibil”.
Abstract
When we talk about energy security we talk about the capacity of a system to assure for itself the force that keeps it working. That implies a certain regularity and the lack of serious threats regarding the phenomena of obtaining and transporting the energy to the final consumers.
Even though the media often speaks of Romania’s energy independece, I consider it more apropriate the thinking focused on interdependence that seems the right frame in which to create a strategy for energy.
And, since we mentioned strategy, we ought to take a glimpse into the future: the oil age is decaying and the gas use is still in fashion, but the future is electric! And Nikola Tesla said it clear over 120 years ago. And he did even more than saying, he left us some ground stones for the XXIst century.
Autor: Alexandru Popescu
