Definirea termenului „intelligence“ din limba engleză poate avea mai multe semnificații, din care menționăm: abilitatea de a gândi și învăța, informații și colecție de informații secrete, culegători de informații secrete (agenți sau spioni) spirit inteligent (în sensul entității capabile de gândire rațională).
Având în vedere toate aceste semnificații, preluarea acestui termen în limba română este argumentat de utilizarea unor termeni echivalenți pentru fiecare din semnificațiile termenului intelligence în limba română, cum ar fi: informații prelucrate, serviciu sau agenție de informații, proces sau procesarea informației, produs informativ care face referiri la domeniul extins și cuprinzător al activității de informații necesitând precizări suplimentare.
Termenul ca atare este necesar în definirea conceptului intelligence și a derivatelor sale pentru care este utilizat și în limba română intelligence strategic, intelligence tactic etc.
Conceptul „intelligence“ este unul din conceptele complexe, în sensul în care poate fi utilizat din cel puțin trei perspective, si anume: proces, organizație și produs.
– intelligence-ul din perspectiva procesului poate re prezenta „ansamblul operațiilor de culegere, filtrare, analiză a datelor și informațiilor și de diseminare a produselor de intelligence cu valoare acționabilă pentru a satisface necesitățile unui consumator specific“.
– intelligence-ul ca organizație definește structurile, unitățile, agențiile care pun în practică procesul respectiv și elaborează produsul final.
– intelligence-ul ca produs – din această perspectivă, intelligence-ul reprezintă acel produs realizat la nivelul structurilor de informații rezultat din culegerea, selectarea, evaluarea, analiza, integrarea și interpretarea informațiilor, unele secrete, altele nu, ce oferă liderilor politici sau militari informațiile necesare luării unor decizii de interes național.
Intelligence ca proces (producerea și procesarea) de informații
Intelligence-ul din perspectiva procesului sau a producerii de informații reprezintă un demers analitic, organizat și desfășurat de către structuri specializate de analiză-sinteză, pe baza coroborării, integrării, analizării și evaluării datelor care, luate separat, aparent nu au o semnificație deosebită, dar care, stocate, preluate și interpretate, ulterior, într-un context dat, capătă importanța operativă. Acest proces (intelligence) poate avea două componente: strategică și operațională.
Componenta strategică a procesului asigură beneficiarilor informațiile necesare pentru definirea politicii naționale sau pentru luarea unor decizii de interes național cu efect pe termen lung. Aceste informații vizează o analiză pe termen lung și se regăsesc în studii de intelligence și în prognoze.
Componenta operațională asigură informarea continuă și în timp real a liderilor politici și militari, prin documente reprezentate în special de buletine informative curente și rapoarte de analiză pe termen scurt.
Procesul informațional sau fluxul (ciclul) intelligence (Intelligence Cycle): reprezintă un proces ce cuprinde un ansamblu de activități specifice de informații structurate pe câteva etape distincte, și anume:
– formularea cererii de informații;
– planificarea culegerii de informații;
– colectarea informațiilor primare;
– analiza informațiilor brute și producerea de intelligence finit (produsul de intelligence);
– diseminarea produselor către solicitantul inițial sau către alți destinatari interesați.
În această ultimă etapă, beneficiarul examinează produsul informativ primit și își poate revizui cererea, demarând din nou ciclul de informații. Acest ciclu cerere informații primare – analiză informații finite poate reîncepe de mai multe ori, până ce beneficiarul este satisfăcut și adoptă o decizie. Când acest lucru s-a produs, ciclul informativ se oprește.
Fiind un proces complex, fluxul (ciclul) intelligence este multi-dimensional, multi-direcțional, interactiv și are caracter iterativ (repetat și frecvent).
Din punct de vedere al cererii de informații, este foarte posibil ca solicitantul sau beneficiarul să cunoască cu precizie ceea ce are nevoie, precum și cum ar trebui să arate produsul de intelligence finit, dar, la fel de bine, se poate să nu cunoască aceste aspecte și este extrem de important, ca pe întreg parcursul acestui proces, să existe interacțiunea și comunicarea dintre utilizatorul final și producătorul principal (analist).
Organizație de intelligence
Agenția sau serviciul de informații reprezintă o instituție publică sau privată, legal constituită, care utilizează metode, mijloace, proceduri și tehnici specifice activității de informații, în scopul căutării, culegerii, verificării, prelucrării, documentării, stocării sau comunicării informațiilor de interes beneficiarilor sau utilizatorilor abilitați sau unor entități interesate (instituții, agenți economici, persoane private), în forme și modalități instituite potrivit legii și normelor interne.
După 11 septembrie 2001, s-au evidențiat preocupările statelor în vederea organizării mai eficiente a structurilor si managementului serviciilor de informații, fiind adoptate diferite forme organizatorice de realizare a acestui obiectiv, cu rezultate concrete în îmbunătățirea eficienței si performanțelor acestora.
În esență, agențiile sau serviciile de informații au scopul de a căuta și procura date, a le analiza și transforma în informații necesare conducerii politice, economice și militare a unui stat, în procesul decizional.
Modul în care este organizat și se desfășoară acest proces determină structura și modul de funcționare a unei agenții sau serviciu de informații.
Produsul – intelligence
În terminologia NATO, intelligence-ul reprezintă un produs care rezultă din procesarea informațiilor privind națiunile, forțele sau elemente ostile sau potențial ostile sau regiuni în care au loc sau pot avea loc operațiuni sau mai pe scurt, produsul finit obținut în urma prelucrării informațiilor brute.
În accepțiunea prevederilor Doctrinei naționale a informațiilor pentru securitate, produsul informațional (intelligence n.n.) este considerat un rezultat al activității de procesare (producere) a informațiilor pentru securitate, obținut de către structuri analitice specializate, materializat și individualizat în documente și forme de evidență specifice și destinat factorilor decizionali stabiliți de lege.
Acest produs se poate prezenta sub formă de:
– buletine de informare – elaborate periodic, pentru comunicarea informațiilor către beneficiarii din afara instituțiilor specializate;
– sinteze informative – documente de informare realizate prin integrarea unui lot de informații circumscrise aceluiași criteriu tematic, prin care se reconstituie elementele esențiale ale unor amenințări sau ale unor surse de risc, în coordonate de timp și spațiu date;
– note – principalele documente de informare, elaborate la nivel central sau local, în baza uneia sau a mai multor informații, prin care se semnalează aspecte esențiale ale unui fapt, fenomen, eveniment care interesează siguranța națională;
– alte tipuri de documente de informare.
Activitatea informativă pentru securitate națională
Activitatea informativă reprezintă ansamblul operațiunilor și acțiunilor desfășurate de către structuri specializate, legal constituite, în mod planificat, sistematic, unitar, ofensiv și în secret, prin folosirea mijloacelor și metodelor specifice, pentru căutarea, culegerea, verificarea, prelucrarea și valorificarea informațiilor referitoare la factori de risc, amenințări, stări de pericol la adresa securității naționale, precum și în vederea controlului tendințelor și evoluțiilor acestora, în scopul prevenirii, contracarării, înlăturării lor sau aplicării legii, după caz. În textul Doctrinei naționale a informațiilor pentru securitate sunt precizate componentele de bază ale activității informative, respectiv: activitatea de informații și activitatea de contrainformații. În timp ce activitatea de informații reprezintă ansamblul acțiunilor, operațiunilor și procedeelor informativ – operative prin care se realizează, în secret, căutarea, prelucrarea, stocarea și valorificarea informațiilor necesare cunoașterii, prevenirii și contracarării amenințărilor la adresa securității naționale, activitatea de contrainformații reprezintă tot un ansamblu al unor acțiuni, operațiuni și procedee informativ-operative, dar desfășurate în scopul protejării informațiilor obținute de către serviciile și structurile departamentale de informații împotriva divulgărilor neautorizate și a acțiunilor spionajului străin, pentru apărarea instituțiilor, activității și personalului.
Totodată, în cursul elaborării pachetului de proiecte ale legilor care reglementează domeniul securității naționale în țara noastră, au fost adăugate activităților de informații și contrainformații cele de protecție, acestea revenind unor structuri și componente abilitate din sistemul de securitate națională.
Activitatea de informații pentru securitate (date culese, procesate și puse la dispoziție în scopul de a satisface cererile de informații specifice) este reglementată prin norme specifice, emise în baza și pentru aplicarea legii și se desfășoară în secret, cu asigurarea protecției surselor, mijloacelor, metodelor și tehnicilor utilizate. Activitatea de informații pentru securitate se desfășoară pe baza a zece principii de bază, și anume: legalitatea, caracterul planificat și sistematic, ofensivitatea și mobilitatea, anticiparea și previzionarea, obiectivitatea evaluărilor, informarea exactă, corectă și oportună a factorilor de decizie, independența, neutralitatea și echidistanța politică, protecția surselor, metodelor și mijloacelor, cooperarea, conlucrarea și colaborarea, cooperarea internațională cu serviciile de informații ale statelor membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunii Europene, precum și cu alte servicii de informații. În privința principalelor metode ale activității de informații sunt de menționat: căutarea informațiilor, culegerea informațiilor, colectarea informațiilor, obținerea informațiilor, verificarea, procesarea (producerea) informațiilor, prelucrarea (tratarea), coroborarea, analiza sau sinteza, evaluarea, informarea exactă, corectă și oportună a factorilor de decizie.
Pornind de termenul Intelligence, se poate afirma că există termeni deja consacrați de tipul intelligence, care stau la baza unor concepte din domeniul securității și care:
– au mai multe semnificații în limba română (cazul Intelligence);
– nu au echivalență în limba română (cazul preemptive action);
– se traduc greșit (cazul homeland security – securitatea spațiului de interes, tradus adesea prin ,,securitate internă”).
În concluzie, se poate observa importanța și utilitatea folosirii corecte a unor termeni deja consacrați în vocabularul curent al culturii de intelligence și de securitate, cum sunt intelligence-ul, counter-intelligence-ul (tradus prin contrainformații), homeland security (tradus prin securitatea internă/a patriei, dar cu o semnificație conceptuală mai complexă – securitatea spațiului de interes) sau acțiuni ,,preemptive” (care, în esență, semnifică scopul și caracterul unei acțiuni de război, lovitură sau strategie).
În ceea ce privește activitatea de informații (pentru securitate), aceasta este indispensabilă realizării securității naționale și colective și necesită conceperea unor sisteme, metode și tehnici de management și relaționare interinstituționale flexibile și în același timp stabile, care să conducă la coordonarea și conjugarea eficientă a activităților și acțiunilor desfășurate. Totodată, nu trebuie uitat faptul că activitatea de informații (din domeniul intelligence) rămâne o profesie pe viață și pe moarte, în care eșecul înseamnă pierderi, iar succesul rămâne adesea anonim, ca și autorul.
Autor: Tiberiu Tănase
