Preocupările statelor în vederea organizării mai eficiente a structurilor şi managementului agenţiilor sau serviciilor de informaţii, au crescut în special după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, prin adoptarea unor forme organizatorice mai flexibile şi eficiente pentru realizarea acestor obiective, sporind în mod evident utilitatea şi performanţele acestora.
În esenţă, agenţiile sau serviciile de intelligence au scopul de a căuta şi procura date, a le analiza şi transforma în informaţii necesare conducerii politice, economice şi militare a unui stat, în procesul (ciclul informaţional). Modul în care este organizat şi se desfăşoară acest proces determină structura şi modul de funcţionare al unei agenţii sau serviciu de informaţii.
Astfel, o structură generală a unei agenţii sau serviciu de intelligence ar putea avea următoarele (principale) componente de: conducere, culegere, exploatare, tehnice, protecţie, administrative.
Organizaţiile reprezintă baza unei activităţi colective cu un anume scop. Unii specialişti susţin că termenul de organizaţie se poate referi la orice sistem complex de interacţiune umană, indiferent dacă există sau nu scopuri colective.
Organizaţiile, ca sisteme sociale complexe, sunt constituite din elemente care trebuie să acţioneze în mod concentrat pentru a obţine eficienţă prin realizarea unor schimbări planificate pe termen lung ce vizează întreaga organizaţie şi, în mod deosebit, resursele umane.
Eficienţa, performanţele şi flexibilitatea unei organizaţii sunt deziderate esenţiale în optimizarea acesteia şi pot reprezenta obiective de realizat în cadrul unor programe şi strategii ale societăţii. Asta presupune ca organizaţiile să fie analizate atât din perspectiva capacităţilor de a integra variabilele organizaţionale cu factorii umani, cât şi din aceea de a reacţiona în mod adecvat la influenţa mediului extern.
Organizaţia de intelligence
Organizaţia de intelligence reprezintă tipul de organizaţie prin care se definesc structurile, unităţile, agenţiile sau serviciile, care pun în practică procesul de intelligence şi elaborează produsul final (al intelligence-lui).
Activitatea de intelligence (informaţii pentru securitate) presupune şi instrumentele necesare desfăşurării acesteia, care sunt agenţiile sau serviciile de informaţii ce pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii şi anume după: scop, obiective şi aria sau spaţiu de acţiune, modul de relaţionare faţă de putere, subordonare, structură, etc.
Agenţia sau Serviciul de intelligence reprezintă acel tip de organizaţie (instituţie publică sau privată), legal constituită, care utilizează metode, mijloace, proceduri şi tehnici specifice activităţii de informaţii, în scopul căutării, culegerii, verificării, prelucrării, documentării, stocării sau comunicării informaţiilor de interes beneficiarilor sau utilizatorilor abilitaţi sau unor entităţi interesate (instituţii, agenţi economici, persoane private) în forme şi modalităţi instituite potrivit legii şi normelor interne.
În esenţă, agenţiile sau serviciile de intelligence au scopul de a căuta şi procura date, a le analiza şi transforma în informaţii necesare conducerii politice, economice şi militare a unui stat, în procesul informaţional.
Modul în care este organizat şi se desfăşoară acest proces determină structura şi modul de funcţionare a unei agenţii sau serviciu de informaţii.
Aşa cum remarca Herman, „activitatea de intelligence a fost percepută dintotdeauna ca parte integrantă a războiului” dar activitatea de informaţii (intelligence) modernă a apărut cu adevărat în ultimele sute de ani.
Activitatea de intelligence presupune căutarea, culegerea de date, analiza acestora şi transformarea lor în informaţii necesare pentru strategia politică, economică şi militară a unui stat. Acest proces, cunoscut drept conceptul „ciclului sau fluxului informaţiilor” determină structura şi funcţionarea unui Serviciu de Intelligence .
Astfel, o structură generală a unei agenţii sau serviciu de intelligence ar putea avea următoarele (principale) componente de: conducere, culegere, exploatare, tehnice, protecţie, administrative.
În acest sens, structurile (compartimente) de:
– culegere – sunt interfaţa dintre serviciul de intelligence şi surse, având ca principale sarcini gestionarea surselor existente (transmiterea nevoilor de informaţii, obţinerea acestora şi transmiterea lor la centru, retribuirea surselor şi altele), crearea altor noi surse, conducerea compartimentelor de culegere pentru îndeplinirea misiunilor stabilite de Centru.
– exploatare – sunt în general împărţite pe ţări sau zone de interes, precum şi pe tematici (terorism, arme de distrugere în masă etc.). Pentru executarea unor operaţiuni speciale, (având în vedere că cea mai mare parte a serviciilor de intelligence ale marilor puteri şi chiar ale altor ţări dispun de astfel de structuri speciale) structurile tehnice sunt compuse din tehnicieni care au ca sarcină principală punerea la dispoziţia compartimentelor de culegere şi exploatare a mijloacelor tehnice necesare pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin.
În multe cazuri, prin aceste compartimente sunt gestionate şi legăturile de diferite tipuri, în cadrul serviciului de intelligence, cu beneficiarii, inclusiv cele de transmisii de date, precum şi bazele de date, fără de care un serviciu de intelligence nu mai poate fi conceput;
– protecţie – care răspund de protecţia fizică şi a personalului, în cooperare cu celelalte compartimente, având o legătură particulară cu cel tehnic, colaborare care cunoaşte o dezvoltare deosebită în condiţiile actuale şi de perspectivă a impactului noilor tehnologii în întreaga activitate a serviciilor de informaţii;
– administrative, care joacă un rol important în asigurarea bunei funcţionări a serviciului sau agenţiei şi creează condiţii pentru o evoluţie corespunzătoare a întregii structuri de informaţii. Trebuie menţionat că structurile administrative joacă un rol important în asigurarea bunei funcţionări şi crearea condiţiilor unei evoluţii corespunzătoare a întregului serviciu de informaţii.
De asemenea, organizarea şi structurile de intelligence îmbracă forme similare, dar şi distincte, reglementate prin legile de organizare şi funcţionare ale organizaţiilor sau structurilor de intelligence. Aceste forme sunt determinate de specificul, tradiţiile organizpării politico-statale, dar şi de dinamica mediului de securitate.
Experienţa dobândită la începutul secolului XXI a scos în evidenţă faptul că succesele serviciilor de intelligence au fost determinate, în majoritatea cazurilor, de capacitatea anticipativă a managementului de vârf al acestora cu privire la schimbările ce se vor produce în mediul de securitate, precum şi de capacitatea de răspuns adecvat la provocările sau schimbările deter minate de vulnerabilităţile, riscurile şi ameniţările produse în mediul de securitate. În optica specialiştilor, optimizarea perfor manţelor organizaţiei de intelligence a viitorului va depinde, din ce în ce mai mult, de această capacitate anticipativă şi de răspuns la schimbări, care trebuie pusă pe seama profesionalizării crescânde a managementului organizaţiilor de intelligence.
Autor: lect. univ dr. Tiberiu Tănase
