La nivel lingvistic primar, termenul de intelligence se regăsește în următoarele arii semantice:
1. abilitatea de a învăța, de a înțelege, de a aplica noțiuni sau de a gândi abstract în special în legătură cu situații noi sau provocatoare;
2. o entitate inteligentă;
3. actul de a înțelege;
4. știre, informație;
5. informație despre posibili inamici sau despre o anumită zonă;
6. agenție specializată în obținerea unei informații din categoria menționată anterior.
Din acest termen a derivat intelligencer care denominează un agent secret sau un culegător de informații, prin extensie, un reporter.
Din definiția respectivă se poate observa cum sensul general al termenului supus atenției pivotează în jurul unor noțiuni precum inteligență, cunoaștere, noutate, provocare, instituții speciale/agenți de informații, reliefând, întrucâtva, o similitudine cu însuși procesul laborios specific activității de informații în cadrul căreia, pentru a realiza informarea corectă a beneficiarilor legali, este nevoie, în prealabil, de cunoașterea adecvată a mediilor pretabile a potența amenințări, de inteligența necesară penetrării informative a acestora, de confruntarea cu provocări care pot fi gestionate, în acord cu orientările și interesele generale naționale, numai de către un lucrător de informații specializat. De aici au rezultat, probabil, și asocierile constante ale termenului de intelligence cu domeniul securității naționale.
Cele mai frecvente valori semantice curente ale acestuia au fost atribuite în cadrul unor studii în domeniul securității naționale, prin intelligence desemnându-se, pe de o parte, activitatea serviciilor și agențiilor cu atribuții de securitate națională, iar pe de altă parte, informația prelucrată pentru a fi relevantă pentru siguranța națională. Unii autori consideră că o traducere fidelă a cuvântului intelligence se rezumă la:
1. element de cunoaștere susceptibil a fi codificat pentru a fi păstrat, prelucrat sau comunicat;
2. produs rezultat din culegerea, procesarea, integrarea, analiza, evaluarea și interpretarea datelor avute la dispoziție referitor la domenii de interes;
3. produs analitic rezultat din procesarea datelor (informațiilor brute);
4. activitatea ce generează informații prelucrate;
5. titlu generic pentru spionaj.
În accepții similare, intelligence este: produsul rezultat din procesarea informațiilor referitoare la obiecte (fenomene, procese) de interes; set de fapte, obținute prin asocierea informa-țiilor cu alte elemente cunoscute și analizate prin prisma experienței; deducție sau concluzie, bazată pe analiza unor informații; capacitatea de a rezolva probleme și situații noi, fundamentată pe experiența acumulată; colectarea și prelucrarea informațiilor; cunoaștere.
Intelligence – ca activitate de culegere a informațiilor necesare fundamentării unor decizii.
Această accepție permite migrarea semantică a termenului în cauză în orice domeniu de activitate în care, pentru stabilirea unor politici acționale, este necesară căutarea, identificarea, penetrarea mediilor din care să se realizeze culegerea informației brute, care, supusă prelucrării, să fie diseminată beneficiarilor, iar în baza ei, aceștia să adopte măsurile necesare protejării/promovării intereselor proprii sau instituționale.
Spre exemplu, în domeniul economic, intelligence reprezintă informații filtrate și analizate până la punctul în care se poate acționa/se pot adopta decizii pe baza lor. De aici au derivat termeni precum intelligence biografic (caracterizarea unui decident al unei companii, realizată în scopul anticipării celor mai probabile acțiuni ale acestuia, luând în considerare experiența și perspectiva pe care o are asupra pieței), intelligence competitiv (proces etic, legal și sistematic de colectare, analiză și diseminare de informații, ce are ca obiectiv principal dobândirea sau menținerea de către o companie a avantajului competitiv, evitarea surprizelor și fructificarea oportunităților de piață) sau audit de intelligence (inventar al resurselor de informații sau de expertiză, disponibile la un moment dat într-o companie, în care urmează să fie implementat un program de intelligence competitiv.
Intelligence – ca produs informativ integrat
Contribuie, prin exploatare adecvată, la diminuarea nivelului de incertitudine al beneficiarilor care adoptă decizii. Este rezultatul unui proces amplu în care actanții conlucrează pentru a imprima acuratețe, veridicitate, completitudine mesajului informativ transmis pe canale securizate. De regulă, produsul de intelligence poate avea un real aport în momentul în care se impune adoptarea unei decizii (preponderent în regim de urgență) și se dorește a se afla care sunt considerațiile referitoare la fiecare alternativă de acțiune, context în care nu există suficient răstimp pentru decelarea aprofundată a problemelor.
Intelligence – cumul de activități desfășurate pe multiple paliere ierarhice
Înglobează întreaga arhitectură a fluxului informativ, de la căutarea, culegerea și analiza informațiilor până la diseminarea acestora în produse de informare a beneficiarilor. Definește, la nivel praxiologic, interdependența elementelor componente, calitatea uneia exercitând un rol decisiv în construcția celeilalte imediat, următoare.
Concluzii
Pe măsură ce mediul internațional a evoluat, s-au produs mutații semnificative în majoritatea domeniilor de activitate cu impact asupra actorilor sociali, fiecare dintre aceștia fiind nevoit să își adapteze politicile și strategiile care, altădată, îi asigurau existența. Din ce în ce mai frecvent, termenul de intelligence este utilizat cu preponderență când se fac referiri la sfera militar-informativă, suportând asocieri cu activitatea de informații pentru realizarea securității naționale.
Autor: Ilie Tudor Ciuflea
