În era globalizării, activitatea de intelligence joacă un rol vital pentru managementul strategic guvernamental, în condiţiile proliferării ameninţărilor non-convenţionale propagate de agenţi umani: terorism, ameninţări transfrontaliere, înarmare nucleară sau non-umani: crize pandemice, calamităţi şi dezastre naturale. Avertizarea naţională privind aceste potenţiale riscuri reprezintă activitatea de bază din domeniul intelligence, scopul asumat fiind acela de a susţine actorii statali în îndeplinirea misiunii lor strategice de prevenţie prin „cunoaşterea mediului geostrategic, facilitarea unei perspective mai largi asupra obiectivelor, evaluarea alternativelor, determinarea cadrului strategic şi protecţia în eventualitatea unui eveniment surpriză” (J.R. Cooper, 2005).
Dintr-o perspectivă strategică prevenţia amenințărilor este o „activitate creativă” ce integrează în aceeaşi paradigmă elementele de putere proprii unei naţiuni – de natură politică, economică, psihologică şi militară – şi combinaţia optimă dintre scopuri, modalități şi resurse necesare prevenirii. În cazul intelligence prevenirea are valoare prin prisma analizelor informaţionale produse, prin abilitatea analiştilor de a evalua şi disemina rapid informaţii de risc şi, mai ales, prin capacitatea de anticipa şi contracara aceste ameninţări. Din punct de vedere pragmatic, prevenirea prin intelligence se referă la informarea care ajută a decidenţii să abordeze ameninţările într-un cadru concret şi coerent.
Variabilele noilor ameninţări
În epoca postmodernă, activitatea de intelligence se confruntă cu ameninţări regionale, dar cu impact global în „condiţii geostrategice mai dinamice, cu o varietate mai largă de domenii de risc, dar şi cu adversari mai mici şi mai agili” (J.R. Cooper, 2205). Problemele regionale se amplifică şi ameninţă securitatea internaţională prin propagarea acestora în afara graniţelor. Dinamismul globalizării a condus la o creştere generală a nesiguranţei şi insecurității naţiunilor. Noul spectru al ameninţărilor transfrontaliere este influenţat de trei variabile interdependente: complexitate sporită, nesiguranţă, cadru extins de desfăşurare. În aceste condiţii evaluarea, dar şi previzionarea amenințărilor în vederea contracarării lor, se realizează cu un etalon mai puţin precis, fiind folosită raportarea analitică la dinamica tendinţelor, a modelelor, cât şi la frecvenţa şi probabilitatea apariţiei acestora.
În „satul global”, decizia strategică pentru prevenirea riscurilor este influenţată de metodele şi tehnicile de previziune care comportă un grad sporit de incertitudine. Accelerarea dinamicii resurselor informaţionale se află la originea acestei incertitudini.
Din punct de vedere metodologic, prospectiva strategică este influenţată de evaluarea probabilistică prin care decizia prezintă un grad ridicat de incertitudine; analiza structurală ce foloseşte metoda MICMAC (Este un instrument destinat structurării gândirii colective, o matrice care combină elementele cheie ale unui sistem ideologic); construcţia scenariilor probabile; perspectiva scenariilor prin metoda multicriterială (Analiză prin care sunt evaluate şi ierarhizate alternativele).
Componenta de incertitudine aflată la baza deciziei strategice nu este doar rezultatul riscurilor probabilistice ale previziunii. În cazul produsului de intelligence se evidenţiază capcanele ce pot apărea în interpretarea analitică a unui eveniment.
Astfel se poate ajunge la modele explicative eronate precum cauzalitate aparentă, explicaţii funcţionale false sau simpliste precum reducerea concluziei la motivaţia actorilor implicaţi, corelaţii iluzorii, amalgamarea unor fenomene sau insuficienta diferenţiere a contextelor sociale.
Riscul „raţionalităţii limitate”
În condiţiile „efectelor perverse” (R. Boudon, 1998) ce ameninţă sistemul decizional de nivel strategic, poate fi considerat intelligence-ul o „cutie neagră” plină de incertitudini şi uneori de eşecuri? Sau este un instrument socio-tehnic sigur de contracarare a ameninţărilor ce transgresează un anumit mediu (politic sau militar), un context (relaţii internaţionale sau război), un domeniu (financiar-economic, industrial) sau o zonă de interferenţă (agenţi, spioni, diplomaţi)? Din cauza acestor erori de interpretare şi analiză, de previzionare şi decizie, apare riscul „raţionalităţii limitate” (H.A. Simon, 1957). Totuşi, valorificarea produselor informaţionale furnizate de intelligence pentru gestionarea riscurilor de securitate nu este o opţiune aleatorie, ci un modus operandi al actorilor strategici.
Urmare a unor provocări memorabile ce au marcat intelligence-ul post modern – atacurile din 11 septembrie de la World Trade Center sau dilema neelucidată a fraudării alegerilor americane din 2016 -, problema erodării încrederii decizionalilor în posibilitatea intelligence-ului de a-i sprijini în demersul de contracarare a ameninţărilor devine una stringentă. Poate răspunde intelligence-ul solicitărilor informaţionale ale decidenţilor în faţa ameninţărilor cunoscute şi necunoscute? Decidenţii, în procesul luării deciziilor strategice, ţin cont de produsele de informare livrate de către intelligence? Fără îndoială, activitatea de intelligence oferă produse de informare utilizând resurse informaţionale multi-nivel (HUMINT, OSINT, SIGINT, MASINT, CYBERINT, GEOINT). Aceste resurse pregătesc produsul informaţional oferit decizionalilor contribuind astfel la creionarea unei informaţii strategice, verificate, actualizate şi relevante.
Aşadar, acest mediu multi-INT, ce furnizează produse informaţionale validate, este soluţia oferită decidenților pentru o mai bună informare, predictibilitate şi contracarare a ameninţărilor de orice natură, dar şi pentru reducerea incertitudinilor în cazul deciziilor strategice. Calitatea unei decizii depinde de rapiditatea cu care este livrată astfel încât să poată determina contracararea ameninţării iminente. Canale de informaţii verificate şi sigure pot imprima informaţiei viteza necesară deciziei.
În mod tradiţional, produsele informaţionale oferite de intelligence sunt caracterizate de o „substanţială incertitudine”, iar diminuarea acesteia depinde de calitatea proceselor ce intervin în fluxul informaţional: colectare, procesare şi diseminare. Produsul informaţional este rezultatul soluţionării optime a unui puzzle informaţional. Carenţa funcţională a acestui model constă în faptul că acest mozaic este construit din piese cu valoare asimetrică ce integrează informaţii secrete, informaţii open source, informaţii verificate şi informaţii cu un grad mai scăzut de certitudine, tot ansamblul fiind în cele din urmă supus unei procesări cognitive elaborate. La rândul său, această procesare depinde de abilităţile analitice ale procesatorului de a depăşi biais-urile cognitive de genul: erori de atribuire, erori pozitive sau negative, aşteptări nerealiste sau procesele nefaste ale „gândirii de grup”.
Interpretare în timp real
În condiţiile globalizării, intelligence-ul născut ca urmare a emergenţei ameninţărilor transfrontaliere şi, prin urmare, a diversităţii cerinţelor informaţionale devine un proces sistemic care apelează la „interpretări adaptative”. Acesta înlocuieşte perspectiva unui intelligence în măsură să asambleze piese de puzzle. În noul model piesele sunt surse localizate la nivel global, actualizate şi disponibile permanent, iar, în cazul produsului de informare, abordarea devine una holistică, cu mutarea accentului de la simpla piesă pe întreg ansamblul. Odată cu „interpretarea adaptativă”, tabloul-mozaic se poate schimba într-un mod dramatic, scoţând în evidenţă capabilităţile multivalente ale informaţiei în funcţie de context, piese informaţionale fără importanţă căpătând rol decisiv într-o anumită situaţie. Noul joc reprezintă un proces complex şi dinamic realizat în doi paşi, simultan şi continuu, în condiţii de networking şi data&information sharing. Partajarea evaluărilor şi cooperarea activă a comunităţii de informaţii fundamentează un intelligence strategic ce integrează informaţie sistemică. Astfel, interconectarea şi cooperarea, multi-acces-ul bazelor de date atât guvernamentale, cât şi non-guvernamentale pot genera informaţii strategice fiabile şi de încredere într-un timp mai scurt, care permite diminuarea sau contracararea unei ameninţări iminente.
Sporirea incertitudinii geopolitice şi a complexităţii riscurilor de securitate şi nevoia de anticipare într-o lume a surprizelor, tot mai dinamică şi complexă, justifică redefinirea intelligence-ului şi mutarea accentului de la operaţional către strategic. Această remodelare este posibilă prin folosirea unor coduri şi canale de informaţii agreate la nivelul comunităţilor de informații şi al actorilor statali globali. Concomitent se impune o analiză constructivă a relaţiei intelligence – decidenţi care să contribuie la optimizarea deciziilor strategice şi, nu în ultimul rând, la gestionarea eficientă a situaţiilor critice.
Abstract:
In the era of networking and data sharing of the 21st century, the flexibility, operationality and relevance of the intelligence products provided to the decision-makers is validated both by the integrated multi-INT system and by the networking and information &data sharing possibilities. A global cooperation, involving both intelligence agencies and decision makers is indispensable in the actual context of transnational and cross-border threats.
Autor: Nicoleta Uţică
