Inteligenţa emoţională oferă o explicaţie pentru momentele cele mai nefavorabile din viaţa noastră, acelea când sentimentele copleşesc raţiunea.
Înţelegerea interacţiunii structurii creierului care comandă momentele de furie şi frică, sau de pasiune şi bucurie dezvăluie multe despre felul în care dobândim obiceiurile emoţionale, ce pot submina cele mai bune intenţii, precum şi ceea ce putem face pentru a ne stăpâni impulsurile emoţionale cele mai distrugătoare şi mai demoralizatoare.
Inteligenţa a fost abordată de-a lungul timpului ca aptitudine generală, coeficientul de măsurare a acesteia neputând fi ameliorat pe parcursul întregii vieţi. În acest context, nu puteau fi explicate rezultatele excepţionale pe care le obţineau persoane cu o inteligenţă generală de nivel mediu sau mediu-inferior. Astfel, cercetarea a condus către descoperirea a şapte tipuri de inteligenţă, între care un loc deosebit de important îl ocupă inteligenţa emoţională.
Promotorul acestui tip de inteligenţă a fost Daniel Goleman, care a propus o psihologie care să acorde un interes egal şi inteligenţei sentimentelor. Inteligenţa emoţională presupune, în primul rând, conştientizare de sine, autodisciplină şi empatie. Aceast tip de inteligenţă este reflectat în felul în care ne controlăm impulsurile şi sentimentele. Faţă de inteligenţa generală, care nu poate suporta o îmbunătăţire semnificativă de-a lungul existenţei unui individ, inteligenţa emoţională poate fi optimizată chiar şi la vârsta adultă. În esenţă, toate emoţiile sunt impulsuri ce te determină să acţionezi, planuri imediate de abordare a vieţii, planuri pe care le avem înnăscute. Rădăcina cuvântului emoţie este «motere», verbul latinesc care înseamnă a mişca, plus prefixul e, adică a te da la o parte, sugerând că tendinţa de a acţiona este implicită în orice emoţie.
Cum utilizăm inteligenţa emoţională?
Inteligenţa emoţională este cea care pune emoţiile în centrul aptitudinilor necesare pentru viaţă. Astfel, manifestând inteligenţă emoţională vom avea capacitatea de a întreţine cele mai de preţ relaţii ale noastre, tot aşa cum inexistenţa ei poate coroda relaţiile sociale, le poate face să fie lipsite de consistenţă. Tot emoţiile sunt cele care ne pun în pericol sănătatea fizică, de exemplu fumatul ţigară de la ţigară în situaţii tensionate, atunci când echilibrul emoţional nu este unul puternic.
Inteligenţa emoţională este clar întâlnită în cinci domenii principale:
– cunoaşterea emoţiilor personale – recunoaşterea unui sentiment atunci când el apare. Cei care au o certitudine mai mare asupra sentimentelor lor sunt piloţi mai buni ai existenţei personale, având un simţ mai sigur asupra felului în care reacţionează în privinţa deciziilor personale;
– gestionarea emoţiilor – stăpânirea emoţiilor în aşa fel încât să fie cele potrivite. Astfel, inteligenţa emoţională presupune capacitatea de a ne scutura de anxietate, de depresie, de irasciblitate şi de consecinţele incapacităţii de a avea aceste calităţi emoţionale fundamentale.
– motivarea de sine – acestă caracteristică presupune folosirea propriilor emoţii în serviciul unui scop. Autocontrolul emoţional, amânarea recompenselor şi înăbuşirea impulsurilor stau la baza reuşitelor de tot felul.
– recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi – empatia, o altă capacitate care se clădeşte pe baza conştientizării de sine emoţionale este fundamentul capacităţii de înţelegere a celorlalţi. Cei care sunt empatici sunt atenţi la semnalele sociale subtile ce indică de ce au nevoie sau ce vor ceilalţi.
– manevrarea relaţiilor – arta de a stabili relaţii înseamnă, în mare parte, capacitatea de a gestiona emoţiile celorlalţi. Este vorba de competenţa socială, dar şi de incompetenţa la acest nivel şi de capacităţile specifice implicate.
Este inteligenţa emoţională înnăscută sau dobândită? Există anumite înclinaţii biologice înnăscute de a acţiona, însă acestea sunt modelate de experienţa de viaţă şi de cultura noastră. De exemplu, pierderea unei persoane dragi duce oriunde la tristeţe şi mâhnire, dar felul cum ne manifestăm mâhnirea, cum sunt etalate emoţiile, sau cum sunt ele reţinute pentru clipele de singurătate este structurat de cultură.
Între profesiile în care inteligenţa emoţională este vitală se numără şi cea de ofiţer de informaţii, care, în plus faţă de alte ocupaţii, presupune fler, intuiţie şi curaj, cu alte cuvinte implică acea calitate de a fi omul potrivit, la locul şi momentul potrivit. De asemenea, un bun ofiţer de informaţii va trebui să deţină o capacitate de interrelaţionare ridicată şi un nivel de empatie corespunzător, pentru a putea interacţiona cu succes cu oameni diferiţi, proveniţi din medii diferite, cu sisteme atitudinal-valorice poate opuse faţă de cel deţinut de ofiţer.
În acest scop, Centrul de Testări Psihologice şi Evaluări Aptitudini a introdus în bateria de evaluare psihologică a ofiţerilor un chestionar de măsurare a inteligenţei emoţionale, scorul înregistrat la acest chestionar fiind o premisă cu relevanţă foarte importantă pentru succesul în munca de informaţii.
Autor: Irina Holdevici
