În prezent, asistăm la o ascensiune exponențială a tehnologiilor emergente, capabile să inducă transformări asupra modului în care accesăm, diseminăm și valorificăm informația, fenomen cu un impact asupra existenței umane similar cu cel al iluminismului, în vremea sa.
Este o transformare care transcende avansul tehnologic, exercitând o forță metamorfică asupra condiției umane: constrângerile spațiu-timp nu mai reprezintă bariere intransigente, ci devin parametri flexibili, modelați și redefiniți prin capabilitățile digitale, context în care tehnologia devine mai mult decât un simplu instrument: se transformă într-un ecosistem care modelează realitatea noastră și, în același timp, ne invită să reevaluăm rolul de agenți activi și creatori ai noii ordini digitale.
Transformări digitale
Această metamorfoză, care depășește granițele cunoașterii academice și individuale, se manifestă acum prin intermediul unor inovații tehnologice semnificative. În centrul acestor transformări se regăsesc giganții tehnologici (Google, Amazon, platformele Meta/Facebook, Alibaba Cloud) care au remodelat nu doar accesul la informații, ci și modul în care acestea sunt prelucrate și prezentate. Un exemplu relevant în acest sens este motorul de căutare Google, care utilizează tehnici avansate de procesare a limbajului natural și învățare automată pentru a oferi rezultate tot mai relevante și personalizate, demers care influențează nu doar accesul la date, ci și modul în care informațiile sunt percepute și interpretate de către utilizatori.
Un alt exemplu este impactul rețelelor sociale, precum Meta sau Instagram, în diseminarea informațiilor. Aceste platforme, prin algoritmi specifici, nu numai că facilitează partajarea rapidă a conținutului, ci și contribuie la formarea unor bule informaționale, influențând astfel opiniile și atitudinile utilizatorilor.
În acest peisaj digital, Luciano Floridi (titularul catedrei de etica informației la Universitatea din Oxford) ne provoacă să reconsiderăm modul în care interacționăm cu artefacte ale informației în epoca digitală. Floridi argumentează că tranziția de la o postură de simpli receptori pasivi ai informațiilor către un rol activ într-un ecosistem informațional extins redefinește fundamental poziția Homo Sapiens.
Această schimbare impune o nouă analiză a modului în care umanitatea nu doar că utilizează tehnologia, ci devine tot mai responsabilă pentru crearea unor noi medii, complet diferite de cele naturale, conducând la crearea a ceea ce Luciano Floridi numește „infosferă”, termen ce indică un mediu informațional totalizant în care informația nu este o simplă resursă, ea devine substratul fundamental al realității noastre.
Considerăm, astfel, infosfera ca fiind nu doar un ansamblu de informații sau date, ci un mediu ontologic, un spațiu fundamental în care existăm și operăm, un format care are influențe multiple.
Accesul la cunoaștere
Infosfera nu este un simplu depozit de date și informații, ci un ecosistem complex în care realitatea, cunoașterea și identitatea sunt perpetuu remodelate. Digitalizarea și apariția infosferei fac parte din democratizarea accesului la informații, dar în același timp provoacă indivizii și societățile să dezvolte noi forme de gândire critică și responsabilitate etică în gestionarea acestor resurse informaționale. Mai mult, Floridi sugerează că, într-o interpretare maximală, infosfera poate fi echivalată cu realitatea însăși, dacă aceasta este privită prin prisma informației. Acest concept definește coordonatele filosofiei informației, care consideră că înțelegerea noastră asupra lumii este profund mediată și influențată de modul în care accesăm, procesăm și distribuim informații.
Documentele digitale ridică și semne de întrebare etice. Dacă, din punct de vedere digital, trecutul poate fi constant modificat, prin acțiuni ce permit ștergerea sau suprascrierea, cum ne asigurăm că istoria rămâne o reprezentare fidelă a realității și nu devine un narativ manipulat? Această preocupare este cu atât mai relevantă într-o eră în care dezinformarea este o problemă omniprezentă. Din această perspectivă suntem solicitați să ne concentrăm asupra consecințelor etice ale unui mediu în care distincția între fapt și ficțiune poate fi estompată, iar adevărul poate fi ușor contestat sau șters.
Observațiile lui Yuval Noah Harari referitoare la abilitarea de a decripta și decanta informații relevante completează această viziune, evidențiind modul în care era informațională reconfigurează structurile de putere, relațiile sociale și chiar esența umanității. În viziunea lui Harari, capacitatea de a discerne între informații valoroase și zgomotul de fond informațional este o abilitate critică. El identifică, astfel, o nouă formă de alfabetizare necesară pentru supraviețuire și succes în era informației: aptitudinea de a identifica și a înțelege ceea ce contează cu adevărat.
Impactul asupra percepției și comunicării
Mediile digitale pot influența emoțiile și percepțiile. Motoarele de căutare și algoritmii folosiți de platformele de social media au capacitatea de a influența conținutul pe care îl accesăm și parcurgem, situație ce poate conduce la expunerea la date care nu corespund realității și, în consecință, la amplificarea distorsiunii acestora sau apariția unor opinii eronate, fundamentate de interpretarea unor fragmente de informații.
Această influență se manifestă prin manipularea și filtrarea informațiilor la care indivizii sunt expuși, ceea ce poate genera o distorsiune a realității din cauza faptului că algoritmii sunt programați să prioritizeze anumite tipuri de conținut, adesea pe baza interacțiunilor anterioare ale utilizatorilor. Astfel, se poate ajunge la apariția unor veritabile bule informaționale (camere de ecou), care tind să disemineze acele informații care confirmă biasurile existente, prin prezentarea selectivă a informațiilor bazate pe preferințele și comportamentul anterior al utilizatorilor. Acest fenomen poate întări credințe și atitudini existente, limitând capacitatea de a accepta perspective diferite și influențând modul în care percepem realitatea.
În plus, procesul comunicării prin platformele online are un impact semnificativ asupra opiniei publice și normelor sociale. Aceste platforme, prin natura lor, pot altera calitatea interacțiunii umane, deoarece reprezintă un spațiu care permite menținerea anonimității și apariția depersonalizării. În timp ce aceste caracteristici pot facilita libertatea de exprimare, ele pot, de asemenea, să încurajeze comportamente negative, cum ar fi hărțuirea online, răspândirea de fake news sau a conținutului extremist (inclusiv prin prisma recrutării unor adepți de către organizațiile teroriste).
Un paradox al erei digitale este constituit de faptul că, pe de o parte, tehnologia facilitează conexiuni globale și permite comunicarea la distanță, însă, pe de altă parte, poate conduce la o erodare a interacțiunilor autentice. În timp ce tehnologia oferă iluzia unei comunități fără conflicte, ea poate, de asemenea, să promoveze izolarea personală și o abordare superficială a relațiilor interumane.
În acest context digital, apariția fenomenului camerelor de ecou (echo chambers) își face simțită prezența nu doar prin filtrarea selectivă a informațiilor, ci și prin modelarea subtilă a percepțiilor și comportamentelor, atât individual, cât și colectiv. Aceste manifestări, inerente în mediul digital, funcționează similar unor lentile prin care realitatea este percepută și interpretată, influențând astfel structurile sociale.
Efectele camerelor de ecou
Polarizarea emoțională și socială, erodarea dialogului constructiv și construirea unei realități alternative se numără printre efectele amplificate de camerele de ecou. Atunci când informațiile devin ecouri ale convingerilor existente, acestea pot amplifica emoțiile și polariza grupurile. Acest fenomen poate genera segregarea socială și intensificarea conflictelor, diminuând perspectiva unui consens.
Capacitatea de a purta un dialog și de a evalua opiniile diferite este subminată în camerele de ecou. Acestea cultivă un mediu în care perspectivele contrare sunt rareori prezentate sau sunt respinse fără a fi luate în considerare, limitând astfel o înțelegere profundă și empatia între grupuri distincte.
Limitarea expunerii la diversitate se realizează prin algoritmii de recomandare a unui conținut similar. Astfel, sunt afectate accesul la perspective alternative și capacitatea de dialog între grupuri cu opinii diferite. În cadrul camerelor de ecou se pot dezvolta și consolida realități alternative. Informațiile false pot fi răspândite rapid, în anumite medii-țintă, creând percepții sau teorii eronate care pot influența comportamentul unor grupuri.
Etica realității digitale
Educația media și alfabetizarea digitală permit utilizatorilor să devină mai conștienți în privința conținutului accesat și să evalueze în mod critic informațiile primite. Încurajarea utilizatorilor să acceseze o varietate de surse de informații poate contracara efectele camerelor de ecou. Aceasta presupune folosirea unor instrumente și platforme care permit accesul la o gamă largă de perspective și opinii.
Transparența permite asigurarea echității algoritmilor de recomandare pe platformele digitale. Este important ca soluțiile digitale să fie proiectate într-un mod care să promoveze inclusiv diversitatea și să evite izolarea utilizatorului final în camere de ecou. Din această perspectivă, dezvoltatorii de tehnologii digitale trebuie să ia în considerare inclusiv impactul social și etic al produselor lor. De asemenea, crearea unor spații online și offline care să încurajeze dialogul constructiv și empatia poate susține depășirea diviziunilor create de camerele de ecou. Aici pot fi incluse ateliere, forumuri de discuții și campanii de conștientizare care promovează respectul reciproc.
Camerele de ecou în mediul digital nu sunt doar filtre pentru informații, ci reprezintă entități dinamice care modelează în mod activ realitățile sociale și individuale, exercitând o influență profundă asupra emoțiilor, percepțiilor și comportamentelor noastre.
În acest peisaj digital în continuă schimbare, abordarea acestor fenomene nu se rezumă la tehnologie sau la politicile de reglementare. Mai degrabă necesită un angajament profund în domeniul educației și al eticii. Prin educarea publicului și cultivarea unei etici informaționale solide, societatea devine mai bine informată, mai echilibrată și mai armonioasă.
Adaptarea la era digitală nu se rezumă la simpla îmbrățișare a inovațiilor tehnologice, ci implică o transformare fundamentală a modului în care evaluăm, interpretăm și valorificăm informația. În final, reușita noastră în era digitală va fi măsurată nu doar prin tehnologiile pe care le dezvoltăm, ci și prin capacitatea umană de a evolua și prospera într-un peisaj informațional tot mai complex și interconectat.
Abstract
This article delves into the significant impact of emerging technologies on the way we access, disseminate and value knowledge, emphasizing the shift in human existence brought by digital technology. It argues that technology has evolved beyond a mere tool, becoming a fundamental medium that shapes our reality and challenges us to redefine our role within the digital paradigm. The transformation is exemplified by the influence of tech giants such as Google, Amazon and Facebook, who have revolutionized both the accessibility and presentation of information. Notable examples include the search algorithms using advanced natural language processing and machine learning and the role of social networks in shaping information dissemination and forming informational bubbles that sway user perspectives. The paper highlights Luciano Floridi’s opinion, using a reevaluation of our interaction with digital knowledge artifacts. It introduces the concept of “infosphere”, an encompassing informational environment where knowledge transcends being a mere resource and becomes the fundamental part of our reality. Furthermore, it addresses the ethical concerns raised by the challenge of misinformation. The role of search engines and social media algorithms is shaping content consumption and public opinion, often leading to biases and the formation of echo chambers. The paradox of digital era connectivity and the erosion of authentic interaction is discussed, along with the impact of online communication dynamics on social norms and public opinion. Solutions proposed include media education, diversifying information sources, ensuring algorithmic transparency and promoting ethical design. In conclusion, the article stresses the importance of a comprehensive approach to adapting to the digital age, emphasizing the need for diversity and open dialogue. It argues that thriving in this era requires not just technological advancement, but also a fundamental transformation in how we process, interpret and value information across all aspects of life.
Autor: Florin Mitruț Ghiurgiu
