Prin natura sa, un dezechilibru financiar la scară globală poate, pe termen lung, impune noi idei, reconfigura societăți și redistribui puterea astfel încât ecourile sale să dăinuiască și după dispariția sa efectivă. Într-o bună zi, piețele se vor stabiliza și chiar vor cunoaște un reviriment, dar mediul politico-social va fi probabil afectat iremediabil.
Efectul cel mai pregnant al actualei crize financiare globale nu este numai de ordin economic, ci și social.
O parte a consecințelor ideologice ale crizei sunt relativ vizibile. Mulți comentatori s-au grăbit să prevestească sfârșitul deregularizării, acerbe care s-a bucurat de mare popularitate în Occident și mai cu seamă în Statele Unite. Faptul că SUA și statele europene se confruntă cu presiuni care să determine garantarea depozitelor bancare demonstrează dorința populației de a beneficia de protecție guvernamentală, în contextul în care promisiunile legate de “redresarea pieței” nu sunt în măsură să le domolească temerile.
Este foarte probabil ca, în viitorul apropiat, regularizarea și intervenția statului să obțină cota cea mai mare de popularitate înregistrată de la sfârșitul Războiului Rece. În termenii științelor politice, se pare că societatea se reorientează către stânga, demersul președintelui George W. Bush de a acorda instituțiilor financiare americane aflate în pragul falimentului o infuzie de capital de 700 miliarde de dolari fiind elocvent în acest sens.
Situația actuală afectează politica economică și cea socială în egală măsură, impactul acesteia neputând fi diferențiat.
Economia este importantă în primul rând datorită transformărilor pe care le poate determina în sfera socială. De altfel, unele dintre cele mai îngrijorătoare consecințe ale unei crize financiare se manifestă în domeniul social.
Să luăm exemplul Marii Crize din anii ’30, asemănate frecvent cu situația actuală. Astfel, punctul central al acestor evenimente sunt entitățile private ce controlează Banca Federală Americană (FED). Ca și în prezent, criza financiară interbelică a fost declanșată de un exces investițional pe piețele bursiere și imobiliare, fiind asumate riscuri foarte mari, în căutarea unui profit pe măsură. Abuzul de credite de consum, de speculații bursiere și imobiliare a creat dezechilibre, care în final, au determinat intrarea într-o criză economică majoră. Pe modelul crizei din anii ’30, singura soluție de surmontare a dificultăților apărute pare a fi statul intervenționist, prin infuzii masive de capital, subvenționarea anumitor activități economice și chiar naționalizarea unor actori majori ai pieței de capital (Northern Rock Bank și Bradford&Bingley – Marea Britanie, AIG SUA, Fortis – Benelux). După cum aprecia congresmanul american Ron Paul, perioada actuală poate fi denumită “socialismul pentru bogați”.
Continuând paralelismul între criza interbelică și cea actuală, este de așteptat ca, în perioada următoare, statele ce vor avea mai mult de suferit ca urmare a relațiilor economico-financiare să se retragă într-o formă de naționalism entuziast, care poate constitui ambientul propice pentru dezvoltarea sau răspândirea rasismului, a xenofobiei și a formei agravante a acestuia, fascismul. O altă posibilitate de evoluție este “redescoperirea” socialismului, condițiile actuale fiind îngrijorător de similare celor din anii ’30, când colapsul pieței bursiere de la New York a avut un impact devastator, iar clasa muncitoare, aflată în pragul disperării, s-a refugiat în comunism, în timp ce clasa de mijloc, lipsita de mijloace de auto-susținere, s-a orientat în mod radical spre ultranaționalism. Contextul dat poate conferi o alta însemnătate pentru creșterile exponențiale ale vânzărilor înregistrate în luna septembrie 2008 pentru principalele lucrări ale lui Karl Marx.
Iată efectele unor vremuri marcate de insecuritate. Pe măsură ce pilonii de siguranță ai existenței se erodează, se caută un punct de sprijin, oferit de cele mai multe ori de politica socială. Când toate valorile societății moderne eșuează, se strâng rândurile în jurul vechilor certitudini: națiune, cultură, religie, rasă. Societățile se îndreaptă spre conducători autoritari, care să confere sentimentul de siguranță și să modeleze o nouă conștiință de sine. De cele mai multe ori, aceasta se traduce prin căutarea unui țap ispășitor, care se transformă în dușman de moarte.
În Germania, evreii au jucat în mare măsură acest rol, devenind victimele unei întregi mitologii, care îi acuza pentru toate dificultățile economice ale “adevăraților” germani. Asemenea prejudecăți virulente sunt în măsură să îi consoleze pe cei nesiguri pe propria situație.
În ultima perioadă, o serie de state europene (Federația Rusă, Austria, Belgia, Italia, Marea Britanie, Danemarca și Norvegia) se confruntă cu un reviriment al politicii sociale de extracție extremistă. Acest fenomen îngrijorător depășește granițele continentului european, sub forma curentului islamic radical în spațiul musulman sau a manifestărilor naționaliste hinduse și budiste în Asia.
Nu toate manifestările sus-menționate își au originea în crize economice (chiar dacă prezintă conexiuni evidente cu aspectele negative ale globalizării), însă majoritatea sugerează în mod îngrijorător, faptul că societatea deține numeroase resurse de xenofobie, care se amplifică, în contextul unor probleme grave, de ordin economic.
În cazul în care criza financiară actuală va evolua într-o recesiune globală, efectele extreme în planul socio-politic nu pot fi calculate. O explozie a curentului anti-american în Asia și Europa? Posibil. Ce se va întâmpla însă în Statele Unite?
Pe teritoriul american se sădesc în acest moment semințele resentimentelor xenofobe.
Un articol publicat recent în revista „The National Review” acuză imigranții ilegali și populația de origine hispanică de “lăcomie” în contractarea unor împrumuturi preferențiale, și, implicit, de subminarea economiei americane. Pe blog-ul aceleiași publicații, se vehiculează opinii potrivit cărora prăbușirea Fondului Mutual Washington se datorează tendinței respectivei instituții de a angaja hispanici și homosexuali. Postul american „Fox News” promovează emisiuni în care sunt lansate critici la adresa membrilor Congresului care au încurajat creșterea numărului de credite acordate minorităților naționale, fără a dezvălui faptul că împrumuturile bancare către minorități și cetățeni cu risc ridicat de nerambursare se dovedesc dezastruoase pe termen lung.
Îndrăzneala acestor declarații este surprinzătoare. Brusc, criza financiară constituie un atac al populației sărace hispanice și afro-americane asupra cetățenilor caucazieni cu o situație materială peste medie. Afirmația are conotații ce amintesc de tezele rasiste vehiculate în Germania nazistă.
Pe de altă parte, știrile despre manifestările organizațiilor extremiste sunt prezentate în mod curent în mass-media, fără să mai suscite interes deosebit. Extremismul a devenit un fenomen cotidian socio-politic și, axiomatic, se consideră că instituțiile democratice sunt în măsură să stopeze transformarea lui într-o amenințare.
În contextul în care actuala criză economică conduce la măsuri restrictive, transpuse în legislația anti-imigrație, iar tot mai multe guverne vest-europene identifică imigrația cu delicvența, manifestările extremiste cu manifestare violentă “de la nivelul străzii”, coordonate de diverse entități de sorginte extremistă, capătă un caracter semi-oficial, beneficiind și de empatia cu accente naționaliste a populației, aspect ce afectează întregul eșafodaj al societății democratice.
Tinerii nemulțumiți de societate nu mai arborează însemne naziste și sunt identificați de forțele de ordine ca “naționaliști anarhiști”. Țintele lor au devenit inclusiv oamenii politici considerați “excesiv de toleranți”. Activiștii extremiști, în special exponenții extremei dreapta, se transformă în reprezentanți autentici ai cetățenilor obișnuiți. Frica unora și indiferența altora favorizează diseminarea unei stări de spirit care îi face pe extremiști socialmente acceptabili. Păturile sociale sunt nemulțumite, fie pentru că nu intervin destule schimbări, fie pentru că se schimbă prea mult. Îngrijorător este faptul că, tot mai mult, în ultima perioadă, extremismul, prin unele din caracteristicile sale (determinare, unitate, acțiune), este considerat o soluție la problemele economico-sociale.
Valențele extremiste își fac simțită prezența în multe state europene (Germania, Franța, Spania, Italia, Rusia, Serbia), iar popularitatea acestui curent este în evidentă creștere, așa cum o arată inclusiv statistica autorităților europene de ordine publică.
Necesitatea unor măsuri de ordin social, care să însoțească demersurile menite să restabilizeze situația economică, este cât se poate de actuală, semnificativă în acest sens fiind și inițiativa Germaniei de a relansa discuțiile asupra unei legislații comunitare care să stabilească standarde la nivel european în lupta împotriva extremismului.
Autor: Marius Oancea
