Fiind suma unor cetăţeni, o societate şi, implicit, statul, care reprezintă expresia organizării sale instituţionale, constituie, în plan identitar, un ansamblu divers şi stratificat. Identitatea este rezultatul unui proces complex, modelat de apartenenţa indivizilor la diferite grupuri umane formate pe criterii biologice (rudenie) ori sociale (politice, religioase, etno-lingvistice, culturale, sportive). Este însă şi efectul unui fenomen dinamic, pentru că umanitatea generează permanent comunităţi cu o anumită specificitate. În consecinţă, omul se exprimă, în cadrul relaţiilor interumane, prin multiple identităţi colective dobândite natural (familia) ori social (cetăţenia, naţionalitatea).
La nivelul fiecărei societăţi, se manifestă, obligatoriu, o identitate colectivă dominantă. În cazul unui stat democratic, identitatea definitorie este consecinţa aderării benevole a majorităţii cetăţenilor la sistemul de valori caracteristic. O societate liberă permite coexistenţa identităţii majoritare cu cele minoritare, urmărindu-se, astfel, o armonizare a lor pentru a preveni conflictele. În schimb, într-un stat autoritar, identitatea colectivă este impusă de forţa ideologică aflată la putere. Un regim autoritar fie suprimă identităţile situate în opoziţie cu ideologia oficială, fie exercită un control strict asupra lor. În pofida represiunii, identităţile oprimate supravieţuiesc, chiar dacă sunt nevoite să activeze în clandestinitate.
Registrul funcţiilor strategice
În numele identităţii colective, s-au purtat războaie (religioase, de independenţă), s-au creat state (naţionale, multinaţionale) şi s-au format alianţe (politice, economice, militare). Prin urmare, apartenenţa comună a cetăţenilor individualizează pe plan extern statul pe care îl alcătuiesc şi îi dictează modul de afirmare. La nivel intern, identitatea colectivă defineşte o societate şi are capacitatea de a o structura, constituind sursa de putere care asigură solidaritatea necesară existenţei sale. Are potenţialul de a ordona ierarhiile în stat, reprezentând un criteriu de eligibilitate în funcţii (limba oficială, cetăţenia). Este fundamentul manifestării autorităţii statului în materia drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti (de exemplu, garantează libertăţi, impune taxe). Joacă un rol esenţial în coagularea energiilor şi mobilizarea resurselor (umane, materiale), facilitând îndeplinirea funcţiilor instituţionale (socio-economice, politice, militare).
Identitatea colectivă uneşte oamenii în jurul ideilor, respectiv le creează sentimentul de comuniune, impulsionând comunicarea şi interacţiunea lor. Favorizează, astfel, coeziunea, pe de o parte, între membrii societăţii, iar, pe de altă parte, între cetăţeni şi autorităţile statului. Contribuie la asigurarea rezilienţei sociale în situaţii de criză (recesiune, hazarduri) şi alimentează rezistenţa psihologică a populaţiei în cazul unei agresiuni externe (atac informaţional, militar).
Mecanismul legislativ şi instituţional
Cu cât societatea îşi exprimă mai puternic ataşamentul faţă de propria identitate, cu atât gradul de solidaritate colectivă, rezilienţă şi rezistenţă psihologică a populaţiei este mai ridicat. În consecinţă, fiecare stat şi-a dezvoltat un sistem de protecţie a identităţii colective, elaborând un set de norme a cărui aplicare este asigurată de autorităţi. S-au adoptat legi ce definesc şi stabilesc valorile fundamentale (limbă, ideologie, religie oficială), precum şi simbolurile (imn, drapel, stemă), respectiv zilele aniversare. S-au prevăzut sancţiuni, inclusiv penale, pentru nerespectarea acestor valori şi simboluri (în anumite state autoritare, asemenea fapte se pedepsesc cu moartea) şi s-au interzis curentele politice (de pildă, totalitarismul) care ameninţă identitatea colectivă.
La nivelul fiecărei societăţi, funcţionează şi un mecanism instituţional pentru promovarea identităţii colective. Există autorităţi (administraţie, armată, biserică), dar şi entităţi private (asociaţii culturale, artistice, sportive), sprijinite şi protejate de stat (juridic, logistic, financiar), care acţionează pentru cultivarea în masă a identităţii. Aceste instituţii organizează manifestări cultural-artistice, simpozioane economice, conferinţe ştiinţifice, competiţii sportive, manifestaţii ideologice, parade militare. Evenimentele consolidează sentimentul de solidaritate dintre cetăţeni şi testează ataşamentul lor faţă de identitatea colectivă.
Acţiunile de manipulare strategică
Deoarece asigură coeziunea la nivelul societăţii, identitatea colectivă devine ţinta acţiunilor de manipulare strategică. De exemplu, agresorul poate urmări în cazul unui stat democratic, exponent al unei identităţi majoritare, creşterea gradului de nemulţumire a minorităţilor, ori, în cazul unui stat autoritar, afirmarea minorităţilor reprimate de regimul ideologic. Are şi varianta de a dezvolta identităţi concurente nu doar în exteriorul, ci şi în interiorul celei dominante. De exemplu, poate stimula, într-un stat autoritar, formarea în cadrul ideologiei oficiale a unui grup identitar distinct, respectiv dizident. Sau poate fragmenta excesiv identitatea dominantă dintr-un stat democratic, pentru a dilua coeziunea socială şi a dizolva funcţiile instituţionale. Ori o poate denatura grav, înscriind statul fie pe linia unei traiectorii autodistructive, fie în registrul unui comportament iraţional (ascensiunea extremismului şi a populismului).
Manipularea strategică produce, la nivelul societăţii ţintă, o confruntare identitară care, dacă se manifestă violent, poate evolua în război civil sau revoluţie. Regimurile ideologice şi societăţile unde coexistă comunităţi cu istoric conflictual sunt mai expuse acestui potenţial risc. În schimb, confruntarea identitară, dacă se exprimă paşnic, poate avea ca rezultat acordarea de drepturi comunităţilor oprimate, privilegii suplimentare minorităţilor recunoscute, organizarea de alegeri libere etc.
Bombardamentul informaţional strategic
Agresarea identităţii colective implică planificarea şi executarea unui bombardament informaţional strategic asupra societăţii ţintă, prin utilizarea propagandei şi dezinformării ca arme ale manipulării. Amploarea şi intensitatea agresiunii informaţionale variază în funcţie de importanţa scopului vizat, capacităţile de influenţă ale atacatorului sau de nivelul de rezistenţă a statului agresat, iar dinamica sa, de modificările de opinie din mediul ţintă. În consecinţă, atacatorul urmăreşte să speculeze evoluţiile înregistrate la nivelul opiniei publice, pentru a valorifica eventualele oportunităţi de acţiune (de exemplu, reacţia adversă a populaţiei faţă de politica autorităţilor).
Planul unui bombardament informaţional strategic având ca ţintă un stat democratic este mai facil de realizat. Fiind întemeiată pe libertatea de expresie, o societate deschisă permite circulaţia mesajelor de interes public fără restricţii majore, iar cenzurarea informaţiilor se efectuează pe baza unor mecanisme legislative. Astfel, identificarea şi eliminarea din fluxul informaţional a mesajelor, prin care se derulează, de fapt, o operaţiune de manipulare strategică, necesită timp. În consecinţă, agresorul beneficiază de condiţii optime pentru a forma un public captiv în mediul ţintă, iar pe baza lui, să construiască o masă critică activă, respectiv să dezvolte un grup de influenţă capabil să genereze un curent de opinie major la nivelul societăţii.
Armele atacului informaţional
Bombardamentul informaţional strategic asupra identităţii colective a unui stat ţintă implică frecvent utilizarea dezinformării. Agresorul inserează pe fluxul informaţional, în mod ostil, intenţionat şi diversionist, mesaje bazate pe date false (total sau parţial) având, de regulă, un conţinut alarmist şi conspiraţionist, plus o doză de senzaţional şi un grad de violenţă pentru a reţine atenţia opiniei publice. Sensibilizat, emoţional, cetăţeanul are tendinţa de a asimila informaţia fără să o mai treacă prin filtrul raţiunii. Prin urmare, mesajul poate influenţa opinii şi să schimbe mentalităţi, creând premisele unei manifestări a individului în plan atitudinal (vot politic, petiţii, proteste de stradă, fapte antisociale etc.).
Acţiunea de dezinformare, derulată împotriva statului ţintă, poate reprezenta din perspectiva agresorului etapa iniţială a unei operaţiuni complexe de manipulare strategică. De exemplu, ulterior diluării sentimentului de apartenenţă comună, poate lansa o campanie de propagandă, pentru a promova o identitate colectivă alternativă celei dominante. Acţiunea de dezinformare îi poate asigura atacatorului şi suportul propagandistic necesar influenţării propriei opinii publice sau a celei internaţionale. De exemplu, pentru a demonstra superioritatea propriului sistem de valori în raport cu cel al statului ţintă, promovează o analiză comparativă a modului de respectare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Obiectivele agresiunii informaţionale
Obiectivele atacului informaţional, ce vizează identitatea colectivă, sunt determinate de scopul urmărit de agresor în raport cu statul ţintă. Astfel, pentru a diviza o societate, se procedează la fragmentarea sa identitară prin crearea de grupuri pe criterii artificiale (medical, ecologic etc.). Pentru a dilua solidaritatea colectivă, se dispun măsuri în vederea alterării sistemului de valori pe care se fundamentează apartenenţa comună (falsificarea tradiţiei, istoriei). Se acţionează, totodată, pentru nerespectarea simbolurilor ori compromiterea instituţiilor angrenate în protejarea şi promovarea identităţii. Pentru a eroda legătura dintre stat şi cetăţeni, se inoculează sentimentul de inferioritate a identităţii colective şi se exploatează disfuncţiile autorităţilor. Astfel, se valorifică animozităţile dintre comunităţi cu identităţi antagonice (majoritate şi minorităţi) sau se speculează nemulţumirile, dar şi aşteptările ori temerile cetăţenilor, pretabile a fi transformate în frustrări sau stări de panică.
Indiferent de obiectivul vizat, atacul informaţional presupune, în contextul dezvoltării mediului online, un efort logistic minim din partea agresorului. În schimb, implică un efort major al statului ţintă pentru a limita efectele atacului care îi generează consum de resurse şi îi ocupă sau schimbă agenda publică. Suplimentar, se profilează riscul compromiterii autorităţilor din cauza gestionării defectuoase a atacului.
Abstract
The collective identity plays an essential role in providing the population’s collective solidarity, psychological resilience and resistance during crises. Therefore, it can become the target of strategic informational bombardment from the outside in order to dilute the cohesion of the society and dissolve the state authority.
Autori: F.B. Suciu (Echipa awareness) şi prof. univ. dr. Ionel Muntele (Facultatea de Geografie şi Geologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi)
