O incursiune în istoria criminalităţii organizate rusești scoate la iveală una din cele mai temute organizaţii criminale din lume – VORI V ZAKONE, cu conexiuni în CSI, UE, SUA, Canada, Israel și în Balcani.
Scurt istoric al organizaţiei criminale
Majoritatea istoricilor consideră că vori v zakone – „hoți în lege” a luat naștere în penitenciarele rusești, la sfârșitul anilor ’20 – începutul anilor ’30 ai secolului XX, fiind alcătuită din cei mai temuți infractori, criminali și escroci din perioada Rusiei țariste. Condamnați în baza articolului 58 din Codul Penal al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, infractorii și criminalii, încadrați ca deținuți politici și dușmani ai poporului, au fost transferați în penitenciarele aflate în zonele cu cele mai aspre condiții climaterice, fiind supuși unui regim de detenție sever. În condițiile dure de reeducare, obligați să execute activități periculoase (exploatări miniere de carbon, uraniu, construcția canalului Volga-Don, magistrale feroviare aflate în zone greu accesibile), deținuții s-au organizat și au dezvoltat un cod propriu de reguli și un sistem unic de acces în cadrul structurii (ritualuri specifice și tatuaje).
REGULI ALE CODULUI VOR:
– este interzis să munceşti;
– este interzis furtul de la persoane sărace;
– întrajutorarea între membri prin orice mijloace este obligatorie; 3 în cazul unui conflict între fraţi, membrii sunt obligaţi să convoace consiliul Frăţiei unde prezenţa este obligatorie;
– este interzis consumul de droguri;
– promisiunile făcute de fraţi trebuie îndeplinite;
– abuzurile asupra copiilor sunt pedepsite mai aspru decât le pedepsesc autorităţile;
– sunt interzise furturile de la alţi condamnaţi.
Organizația a fost acceptată de conducerea lagărelor, membrii acesteia impunându-se ca lideri ai lumii criminale din penitenciare și comportându-se ca adevărați „generali” printre deținuți. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Stalin este nevoit să crească numărul militarilor în vederea apărării Rusiei de Germania nazistă, înrolând forțat în armată deținuți, printre care și vori. Având în vedere că sistemul de reguli al „hoților în lege” interzice angajarea în serviciul statului, în 1947 începe un conflict sângeros între membrii organizației. În urma înfruntării care a durat până în 1953, gruparea criminală s-a reorganizat adoptând o oarecare flexibilitate în aplicarea codului. Astfel, „hoții” își consolidează puterea prin colaborarea cu funcționari publici corupți (membri ai Partidului Comunist) și căsătorii cu activiștii comuniști. Influența acestora în rândul mafiei rusești se întărește în jurul anului 1960, perioadă în care se dezvoltă economia subterană în URSS.
Rețeaua a început să își extindă prezența în Europa, America și Africa odată cu expulzările masive ale unor categorii de persoane neloiale puterii sovietice și cu acordarea permisiunii etnicilor evrei cu cetățenie rusă de a emigra în Israel. Vori au exploatat momentul, au falsificat documente și s-au stabilit în SUA, Canada, Israel și țările din vestul Europei, de unde au dezvoltat filiale în întreaga lume. Miliția sovietică a inițiat acțiuni de combatere a fenomenului criminalității organizate în urma cărora au fost arestați și membrii grupării. Din lipsă de probe sau pentru bună purtare, „hoții” au fost eliberați în scurt timp.
Destrămarea URSS-ului a fost un moment prielnic pentru „hoți”, care au profitat de perioada de instabilitate generalizată din Rusia și s-au infiltrat în structurile politico-administrative și economice ale statului, dezvoltând legături la nivel guvernamental și devenind lideri ai grupărilor de criminalitate organizată din Federația Rusă. Schimbările politice sistemice din spațiul ex-sovietic au surprins statele nepregătite, grupările criminale reușind să își întindă cu ușurință tentaculele și să stabilească contacte cu persoane implicate în procesul de reorganizare a instituțiilor.
Organizare
Organizația a rezistat tentativelor NKVD-ului de destructurare, înflorind în gulagurile staliniste și având ca principal obiectiv supraviețuirea și întrajutorarea în cadrul structurilor de detenție. Frăția tâlharilor a adoptat un sistem de reguli îndreptat împotriva legii care viza adoptarea unui stil de viață infracțional, respingerea oricărei activități legale sau colaborarea cu instituțiile statului. Codul era respectat cu strictețe de membrii grupării și orice încălcare era pedepsită prin torturi și mutilări care, de cele mai multe ori, se sfârșeau cu decesul victimei.
Imediat după destrămarea URSS-ului, „hoții în lege” s-au orientat către recrutarea tinerilor absolvenți de studii superioare, cu scopul precis de a se infiltra în politică și de a stabili legături cu cele mai importante companii din Rusia lui Elțîn. În paralel, foști funcționari din perioada comunistă și veteranii de război care au luptat în Cecenia, Transnistria și Afganistan au aderat la structurile criminale, împinși de situația dificilă din țară.
În prezent, o serie de grupări criminale ce activează în SUA, UE și Balcani se subordonează vori v zakone, printre care Solntsevskaya Bratva (cea mai importantă grupare criminală la nivel mondial), Izmailovskaia Bratva (grupare cu filiale în Paris, Toronto, Miami, Tel Aviv, New York), Obshina (grupare paramilitară cecenă), Familia Apushkin (printre primele grupări criminale care și-a extins influența în afara URSS, controlând lumea interlopă din Franța și Scandinavia, cu filiale în întreaga Europă). Structura criminală a fost completată continuu de lideri ai grupărilor interlope, prin metode foarte dure de selecție. Candidatul era verificat și supus unor probe dificile, în care trebuia să demonstreze loialitate, abilități de conducere, carismă, inițiativă și inteligență. Ulterior era prezentat pentru încoronare de minim un vor v zakone și trebuia să dispună de susținerea a cel puțin alți doi „hoți”. Acesta depunea jurământul de respectare a „legii tâlharilor” și implicit accepta pedeapsa cu moartea în cazul în care trăda interesele organizației.
RESPONSABILITĂŢI ALE „HOŢILOR ÎN LEGE”:
– menţinerea ordinii în penitenciare;
– recrutarea şi formarea noilor membri;
– organizarea instanţelor de judecată în care îşi asumă rolul de judecători;
– formarea şi administrarea fondului comun.
Tatuajele vori v zakone
Pentru a fi diferențiați în rândul infractorilor, „hoții în lege” poartă tatuaje care simbolizează rangul ierarhic în cadrul structurii, dar și istoricul infracțional. Cele mai întâlnite tatuaje sunt reprezentate de stele, inimi străpunse, biserici, epoleți, pisici, diavoli, cruci, pânze de păianjeni, toate marcate de semnificații profunde în lumea infractorilor. Inima străpunsă de un pumnal, care semnifică „moartea trădătorului”, este tatuajul purtat de persoanele recent admise. Stelele tatuate pe genunchi simbolizează o perioadă de așteptare pentru gradul de căpitan și cei care le poartă nu pot fi obligați să îngenuncheze în fața nimănui. Epoleții tatuați pe umeri semnifică gradul în cadrul structurii și sunt purtați de persoanele care au respectat codul de onoare al vori v zakone. Membrii grupării care au efectuat cel puțin cinci ani de închisoare au dreptul să își tatueze pe spate, umeri sau piept o biserică (al cărei număr de cupole este egal cu numărul de condamnări) ca expresie a faptului că hoțul „se supune doar lui Dumnezeu”.
Cel care are tatuat Codul Penal din 1960 în care este înfipt un pumnal se declară anarhist, iar deținătorul unei cruci în flăcări pe care este pironit capul lui Cristos și o Biblie, transmite mesajul „în focul Partidului Comunist au ars libertatea și liberul arbitru”. Infractorul care are tatuat pe piept un trandafir este un membru important al Mafiei ruse și nu trebuie supărat sau jignit. Deținătorul unui însemn sub formă de craniu este cunoscut ca ucigaș, iar cel care și-a tatuat un pirat a comis un jaf armat. Consumatorii de droguri sunt disprețuiți și li se tatuează pe umăr o pânză de păianjen. Cei care au molestat copii sau sunt cunoscuți ca homosexuali și colaboratori cu autoritățile din închisori sunt tatuați forțat pe creștetul capului în vederea umilirii în rândul deținuților și avertizării în privința lor.
Prezenţa în România
Una din rețelele vori v zakone, care a luat ființă în închisorile din Republica Moldova, activă în regiunile predispuse la separatism precum Transnistria și Găgăuzia, s-a extins și la nivelul României. În timp, rețeaua criminală și-a constituit segmente în Federația Rusă, Republica Moldova, Ucraina, România, Austria, Italia, Marea Britanie și Germania, fiind implicată în trafic de persoane, spălarea fondurilor obținute ilegal și acordarea de împrumuturi cu camătă, acțiuni violente și reglări de conturi, extorcări de bani, proxenetism, acțiuni de jaf și tâlhărie.
OBŞCEAK, FONDUL COMUN
– este format din cotizaţiile membrilor structurii în raport cu
veniturile obţinute în urma activităţilor ilegale;
– este utilizat pentru ajutorarea fraţilor aflaţi în detenţie, a familiilor acestora, mituirea organelor de urmărire penală şi de aplicare a legii, achiziţii în folosul comunităţii şi pentru dezvoltarea operaţiunilor criminale;
– se află în responsabilitatea unui subaltern loial conducătorului.
În România, rețeaua numără peste 30 de persoane și este specializată în extorcări, contrabandă cu țigări și produse petroliere, evaziune fiscală, trafic de persoane, furt, spălare de bani, activități violente și taxe de protecție. Cele mai frecvente activități ale organizației pe teritoriul național sunt subsumate migrației ilegale și contrabandei cu țigarete, gruparea înființând chiar două fabrici clandestine de țigări. Liderul grupării coordonează operațiunile, iar locotenenții lui au rol în supravegherea și gestionarea segmentelor din Vestul Europei și România, recuperarea debitelor, intermedierea comerțului cu produse energetice, gestionarea producției ilegale de țigarete și aprovizionarea cu tutun.
Abstract
The Thieves-in-Law are high-ranking criminal figures and leaders of the underworld. They are responsible for observing the clan’s code of rules, for organizing the gang, for judging those breaking the rules, for collecting, “accounting” and distributing the proceeds. The first criminal clans emerged after 1917 and they created networks observing their own rules: they did not cooperate with the authorities and did not follow the Soviet laws. The “underground” communities lived off a common fund – “obscheak” – made up of mandatory contributions that in the Soviet era could only come from thefts.
The harshness of the Soviet regime and the mandate of the NKVD only managed to further consolidate this criminal system. The newly established networks became international and multinational. The members of those groups were and are still united by purposes, such as: committing crimes; taking over material goods belonging to individuals, organizations, factories, private or state-owned companies, by using different criminal methods – blackmail, extortion, scams, robberies, etc.; intimidating their fellow countrymen acting legally or illegally outside their countries of origin.
The Thief in Law is not directly involved in any crime. Usually, Thieves in Law prefer to settle their conflicts through “diplomatic” solutions, but when no compromises are reached, they settle the score violently, by using guns. Each lieutenant of the Thieves in Law has its own territory and areas of influence, but the forms of organization are common.
The members of the organizations led by Thieves in Law have to strictly observe several rules prohibiting them any relationship with state representatives, as any contact with a public servant is seen as a betrayal of the criminal community. In the same time, they are not allowed to have a job and the profit must be gained illegally. The members of the groups have specific tattoos, depicting their lives, as rank and place in the organization, the time served in jail, the reasons for their arrest, etc.
Sursa imaginilor: Eve Magazine
Autori: Răzvan Burlacu și Daniela Budău
