În februarie 2020, directorul Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse (SVR), Serghei Narîșkin, a aprobat agenției de presă Ria Novosti, într-un gest fără precedent, publicarea numelor a șapte foști agenți „ilegali” și a unor referințe succinte despre activitatea lor. Printre aceștia s-a regăsit Mihail Vasenkov, despre care Liviu Ioniță, expert în securitate și apărare, scria că „a creat și a condus o rezidentură, extrăgând informații politice valoroase, demonstrând rezistență, hotărâre, curaj și prudență. Angajat harnic, cinstit și modest, el a primit aprobare pentru căsătoria cu un cetățean străin, iar în 1990, pentru rezultate și curaj personal, i s-a acordat titlul de Erou al Uniunii Sovietice. A fost trecut în rezervă în anul 2004, cu gradul de colonel, după ce a atins limita de vârstă pentru serviciul militar” (monitorulapararii.ro).
Tradiția ilegalilor
Demersul a constituit, din perspectiva unor observatori avizați ai confruntărilor ruso-americane pe frontul secret, epilogul uneia din cele mai ample anchete din istoria de peste un secol a Biroului Federal de Investigații (FBI), declanșată la începutul anilor 2000. Operațiunea, codificată „Poveștile fantomelor” (Ghost Sories), a urmărit identificarea și neutralizarea unei rețele de agenți creată de SVR pe teritoriul SUA pentru a îndeplini misiuni sub acoperire pe termen lung. Această categorie de operatori de informații, cunoscută drept „ilegali”, este antrenată pentru a asimila felul de viață al societății în care se infiltrează și a accesa poziții care să le permită, în perspectivă, accesul la informații de interes. În descrierea plastică oferită de responsabilii FBI, „ilegalii” duc existențe banale, își întemeiază familii și participă la petrecerile de 4 iulie ale vecinilor, fără ca nimeni să suspecteze vreodată că ar putea fi spioni.
Memorialiști ai serviciilor de informații relatează că „ilegalii” beneficiază de o instruire intensivă înainte de a fi trimiși în misiuni externe, care include asimilarea limbilor străine, folosirea sistemelor de comunicații criptate – scriere invizibilă, coduri și cifruri, steganografie (inserarea de mesaje ascunse în imagini, fișiere audio sau video) -, însușirea unor tehnici de contrasupraveghere și de disimulare a echipamentelor și materialelor folosite în activitatea secretă, respectiv de utilizare a unor ascunzători (în limbajul de specialitate, căsuțe poștale impersonale) pentru transmiterea documentelor sau a unor sume de bani.
Serviciile de informații externe ruse au o îndelungată tradiție în utilizarea „ilegalilor”, activitate aflată în anii Războiului Rece în responsabilitatea Direcției S a KGB, iar după 1991 în cea a SVR. În 2017, în cadrul unei ceremonii organizată pentru a marca 95 de ani de la înființarea structurii dedicate „ilegalilor”, președintele Vladimir Putin i-a descris drept „cercetași care operează într-o țară străină sub aparența unui cetățean al acelui stat”, având drept trăsături definitorii „o ținută morală deosebită și o fermitate a spiritului”.
În octombrie 2020, de asemenea într-un gest atipic pentru o structură de contraspionaj, agenții FBI implicați în operațiune au acordat interviuri postului de televiziune CBS, permițând astfel reconstituirea modului de operare al „ilegalilor” ruși. În baza indiciilor furnizate de colonelul SVR Alexander Poteev, fost director adjunct al Direcției S, aflat în legătura Agenției Centrale de Informații (CIA) din 1999, agenții FBI și-au concentrat atenția asupra unui număr de patru cupluri care locuiau într-o suburbie a New York-ului, în Washington DC, Boston, respectiv Montclair, New Jersey. Anii de monitorizare minuțioasă, care a inclus „plantarea” unor microfoane la domiciliu, supravegherea deplasărilor, inclusiv cu dispozitive electronice și interceptarea comunicațiilor, s-au soldat, în 2010, cu o spectaculoasă operațiune de neutralizare simultană a spionilor.
Întâlniri secrete, ascunzători și mesaje criptate
Un prim cuplu, Richard și Cynthia Murphy, intrat pe teritoriul SUA cu certificate de naștere false, și-a construit o viață consonantă cu legenda de acoperire concepută de SVR. Richard a început o carieră de consultant informatic și a obținut o licență în politici publice. Cynthia a profesat ca planificator financiar, după absolvirea Universității Columbia. Soții Murphy erau preocupați de accesarea unor cercuri politice și financiare, iar după nașterea a doi copii, Cynthia a debutat în activitatea secretă, încercând să identifice persoane interesate să se angajeze la CIA.
În 2001, în atenția FBI a intrat Christopher Metsos, un emisar al Centralei SVR trimis pentru a-i asista pe membrii rețelei, prin furnizarea de bani și echipamente necesare activității clandestine. În mai 2004, filajul FBI a documentat o predare-primire fulger între Metsos și un diplomat rus, într-o stație de metrou. Cei doi au schimbat sacoșe identice, în interiorul celei preluate de Metsos aflându-se o importantă sumă de bani.
În aceeași zi Metsos s-a întâlnit cu Richard Murphy la un restaurant din Queens, discuția de aproximativ 2 ore fiind înregistrată. În cadrul întâlnirii, Mestos i-a înmânat 175.000 de dolari și, separat, alți 60.000 de dolari, pe care i-a solicitat să îi îngroape într-o ascunzătoare din statul New York. Agenții FBI au localizat căsuța poștală și au instalat o cameră video disimulată în proximitate, pentru a stabili cine preia coletul.
În iunie 2004 Murphy a fixat o întâlnire operativă în New York cu o persoană necunoscută, căreia trebuia să îi înmâneze o parte din suma primită de la Metsos, după schimbarea unei parole. Murphy trebuia să spună „Unchiul Paul îți transmite dragostea lui”, replica interlocutorului fiind „Nu este frumos să fii Moș Crăciun în luna mai?”. În cadrul întâlnirii, documentată foto și video de către FBI, Murphy i-a predat contactului, identificat ulterior drept Michael Zottoli, suma de 75.000 de dolari.
Următorul element-cheie l-a constituit identificarea canalului de comunicare cu Centrala. Profitând de plecarea lui Murphy în concediu, agenții FBI au realizat o pătrundere secretă în locuință, descoperind mai multe caiete ce conțineau cuvinte codate, o bucată de hârtie cu o parolă de 27 de caractere și un set de dischete aparent goale. Cu ajutorul parolei au reușit să acceseze conținutul dischetelor, ce conțineau un software complicat, ce permitea ascunderea unor mesaje digitale în imagini. Astfel, a fost posibilă citirea mesajelor schimbate între soții Murphy și Centrală.
În iunie 2006, în New York și-au făcut apariția Zottoli, care intrase în SUA în 2001 și se stabilise în Seattle și soția acestuia, Patricia Mills, stabilită în SUA în 2003. După ce au achiziționat o lopată, aceștia s-au deplasat la ascunzătoarea în care, cu doi ani în urmă, Murphy îngropase cei 60.000 de dolari. Camera video a surprins momentul în care spionii au intrat în posesia coletului. Ulterior, la o percheziție secretă la domiciliul acestora din Arlington, Virginia, au fost identificate serii de numere aleatorii utilizate pentru decodificarea unor transmisii radio cifrate.
Un incident neplanificat, arestarea unui spion rus în Canada, a determinat plecarea precipitată din SUA a lui Metsos (emisarul Centralei), identificat ulterior drept Pavel Kapustin, ofițer SVR. Înlocuitorul acestuia a fost un diplomat rus care lucra la consulatul din New York. În iunie 2009, între acesta și Murphy a avut loc o nouă predare-primire fulger, tot într-o stație de metrou. Murphy a intrat în posesia a 300.000 de dolari și a unui stick conținând un nou sistem de comunicare criptată. A urmat o a doua întâlnire cu Zottoli, căruia i-a predat jumătate din sumă și stick-ul.
Anna Chapman intră în scenă
Tot în 2009 au sosit în SUA alți doi membri ai rețelei, cetățenii ruși Anna Chapman și Mihail Semenko. Chapman și-a deschis o companie imobiliară, Property Finders, care i-a facilitat relaționarea cu persoane potente financiar, interesate de proprietăți imobiliare în New York. Monitorizarea acesteia a evidențiat un sistem de legătură ce nu a putut fi interceptat. Chapman utiliza un laptop special, care permitea comunicarea criptată cu un dispozitiv corespondent, aflat în apropiere. Agenții FBI au documentat mai multe situații în care un ofițer SVR sub acoperire diplomatică, având asupra sa o servietă, s-a aflat în proximitatea magazinelor în care Chapman își făcea cumpărăturile, realizând astfel transferul de date.
Investigațiile au evidențiat că Chapman s-a născut în Ucraina, cu numele real de Ania Kusenko, iar tatăl ei a fost angajat al ambasadei Federației Ruse în Nairobi. După finalizarea studiilor economice la Moscova, a lucrat la mai multe companii și bănci din Londra, dobândind și cetățenie britanică. Semenko a intrat în SUA cu o viză de student. Vorbitor fluent a cinci limbi străine, a urmat cursurile Universității Seton Hall, iar apoi s-a angajat la o agenție de turism. Pe 5 iunie 2010, FBI l-a documentat într-un restaurant, în timp ce utiliza un laptop pentru a transmite mesaje criptate către un autoturism cu numere diplomatice aparținând Federației Ruse, aflat în parcare.
În Massachusetts, un alt cuplu de „ilegali” avansa în preocupările de cultivare a unor experți în domeniul nuclear. Donald Heatfield și soția acestuia, Tracey Lee Ann Foley, locuiau într-un cartier rezidențial, în apropierea Universității Harvard. Aveau doi fii adolescenți, născuți în Canada. Heatfield obținuse în 2000 un master în administrație la Școala de Guvernare Kennedy, apoi a înființat o companie, Future Map, pe care a folosit-o ca acoperire pentru inițierea unor discuții de afaceri cu persoane ce activau în domeniul cercetării nucleare. La rândul său, Biroul FBI din New York a inițiat monitorizarea soților Juan Lazaro și Vicky Pelaez, stabiliți în SUA în 1985. Lazaro și-a fabricat o identitate de uruguayan, în baza certificatului de naștere al unui minor decedat în 1947, iar în 1979 a dobândit cetățenia peruană. Patru ani mai târziu s-a căsătorit cu Vicky, cunoscut reporter de televiziune în Peru. În SUA Juan s-a angajat ca profesor de liceu, iar Vicky a devenit redactor la ziarul El Diario La Prensa, criticând frecvent politica externă a Washingtonului în America Latină.
Sfârșitul poveștii
Pe măsură ce piesele de puzzle deveneau mai numeroase, gestionarea riscurilor era tot mai dificilă. În urma unui briefing al FBI adresat directorului CIA, s-a decis stoparea activităților de spionaj. Pentru obținerea de probe care să îi incrimineze inclusiv pe ultimii doi membri identificați ai rețelei, FBI a pregătit o operațiune „sub steag străin”. Pe 26 iunie 2010, un agent FBI sub acoperire, pretinzând că este oficial rus, s-a întâlnit la Washington cu Semenko. Acesta i-a înmânat „studentului” 5000 de dolari ascunși într-un ziar și i-a solicitat să îi depună într-o ascunzătoare amenajată într-un parc din Virginia. A doua zi Semenko s-a conformat instrucțiunilor.
Concomitent, în New York, un alt agent FBI, care s-a prezentat ca angajat al consulatului rus, s-a întâlnit la o cafenea cu Anna Chapman, care întâmpina probleme tehnice în transmiterea mesajelor cu ajutorul laptopului dedicat. În acel context, interlocutorul i-a solicitat să îi predea un pașaport fals unei alte membre a rețelei. Suspicioasă, Chapman a cumpărat un telefon și alte două cartele, contactându-și tatăl, aflat la Moscova și o altă persoană, în New York. Ambii au sfătuit-o să nu dea curs solicitării, iar Chapman a predat pașaportul la o secție de poliție.
A doua zi, operațiunea FBI lua sfârșit, prin arestarea simultană a celor 10 „ilegali”. Pe 28 iunie 2010 Departamentul Justiției a anunțat destructurarea rețelei care avea drept misiune recrutarea de surse și culegerea de informații pentru Federația Rusă. În cadrul audierilor, pe 8 iulie 2010, toți acuzații au pledat vinovat la acuzația de spionaj, recunoscând că sunt cetățeni ruși și agenți ilegali pe teritoriul SUA. Șapte dintre aceștia și-au declinat identitatea reală: Richard și Cynthia Murphy – Vladimir și Lydhia Guriev; Michael Zottoli și Patricia Mills – Mihail Kutsik și Natalia Pereverzeva; Donald Howard Heatfield și Tracey Lee Ann Foley – Andrei Bezrukov și Elena Vavilova, Juan Lazaro – Mihail Vasenkov.
Instanța a încuviințat transferul celor 10 în custodia Federației Ruse, în schimbul eliberării a patru cetățeni ruși încarcerați pentru contacte cu agenții de informații occidentale: Aleksandr Zaporojoski, colonel în rezervă al FSB, condamnat în 2003 la 18 ani de închisoare pentru spionaj în favoarea CIA; Igor Sutiagin, cercetător în domeniul controlului armamentelor, ce ispășea, din 2004, o sentință de 15 ani de detenție pentru furnizarea de informații către DIA (Agenția de Informații a Apărării); Serghei Skripal, fost colonel GRU (Serviciul rus de informații militare), condamnat în 2006 la 13 ani de închisoare pentru înaltă trădare în favoarea MI6 și Ghennadi Vasilienko, fost ofițer KGB. Cel mai mare schimb de spioni de după încheierea Războiului Rece a avut loc pe 9 iulie 2010, pe o pistă a Aeroportului Internațional din Viena.
Pe 31 octombrie 2011 FBI a declasificat și pus la dispoziția publicului un volum important de documente, fotografii și înregistrări video cu „ilegalii” ruși, într-un gest de transparență asumată, menită să transmită mesajul că acțiunile de spionaj împotriva SUA nu sunt tolerate și, totodată, să atragă atenția cetățenilor asupra pericolului spionajului. Opt ani mai târziu, una dintre „fantome”, Elena Vavilova, colonel SVR în rezervă, și-a publicat memoriile intitulate „Femeia care știe să păstreze un secret”, la o editură moscovită, descriind pregătirea pentru misiunea externă, ce a inclus nu doar cursuri intensive de limba franceză și engleză, depistare a filajului și însușire a sistemelor de legătură impersonală, ci și elemente de acomodare cu stilul de viață occidental și susținere a „biografiei legendă”, consolidată ulterior, timp de aproximativ 10 ani, în Canada și Franța.
Abstract
On June 28, 2010, at the end of the largest operations in the history of the Federal Bureau of Investigation, codenamed Ghost Stories, a network of „illegal” agents of the Foreign Intelligence Service of the Russian Federation was dismantled. They acted under false identities in several American cities, living ordinary lives with their families, without their neighbors or colleagues suspecting they led a double life. The spectacular simultaneous neutralization of 10 Russian spies took place after a decade of close monitoring, which included „planting” microphones at their homes and surveillance operations. Two days later, they were subject of the largest spy swap since the end of the Cold War, being transferred to Moscow custody in exchange for the release of four Russian citizens imprisoned for providing classified information to Western intelligence agencies.
Autor: dr. Horațiu Blidaru
