Comunicarea (etimologic derivat din cuvântul latin Communis – care aparține mai multora sau tuturor) este o activitate proprie prin unicitate omului, iar producerea ei este interdependentă de limbaj, care rămâne fundamentul oricărei asocieri umane.
A informa vs. a persuada
Teoriile lingvistice moderne subliniază cele două scopuri specifice actului de comunicare: informativ și persuasiv, limitele acestora putând fi rareori riguros separate. Selectarea unor informații pentru susținerea unui punct de vedere coerent dintre numeroasele puncte de vedere posibile pe marginea unui subiect vizează construirea și redarea unei interpretări a realității, corespondentă schemei mentale individuale, în acord cu propriile valori, credințe, convingeri, dar mai ales cu efectul scontat.
Teoria integrată a comunicării (Mucchielli, 2015) explică diferența dintre cele două scopuri: dacă actul de informare corectă a publicului ar trebui să respecte redarea neprelucrată și obiectivă a faptelor, cel de persuasiune permite emitentului să imprime o influență asupra modului de interpretare a acestora. A face un scop din convingerea publicului cu orice preț, în detrimentul informării veridice, este o tendință actuală a mass-mediei, concomitent cu golirea de sens a informării. Acest lucru poate genera cu ușurință o comunicare defectuoasă, propaganda și dezinformarea fiind doar două dintre exemplele în care se regăsesc tehnici similare de distorsiune a realității prin exagerarea, fragmentarea, deformarea, falsificarea totală sau parțială a unor informații.
Legitimarea recentă a conceptului fake news, definit de Oxford Dictionary drept „povești false construite sub formă de știri și răspândite în spațiul mediatic virtual, create pentru influențarea opiniilor politice”, face posibilă fixarea lui în terminologia comunicării. Fake news pot fi atât informații contrafăcute, cât și fapte inventate, care își propun să reinterpreteze, să construiască sau să contrazică realitatea. Conform definiției acceptate, conceptul nu face trimitere la un fenomen nou din punct de vedere istoric: știrile false și-au adaptat conținutul la evoluția mijloacelor de comunicare (cărți, presă scrisă, radio, televiziune), iar diseminarea lor a produs efecte cu mult înainte de era digitală, asupra unor variate domenii de interes: politică (popularizarea teoriei rasiale în perioada regimului nazist), religie (promovarea cauzei războiului sfânt în campaniile de recrutare ale organizațiilor teroriste) sau economie (exagerarea rezultatelor reformei industriale chineze, Marele Salt Înainte, eveniment care a declanșat cea mai mare foamete a secolului XX, soldată cu 30 de milioane de victime).
Asimilarea conceptului fake news în era digitală
Pentru că orice canal nou de comunicare modifică implicit structura discursului public și creează „noi forme de rostire a adevărului” (Postman, 2016), mediul online a rescris regulile interacțiunii sociale, precum și pe cele ale schimbului de idei. Spațiul virtual reprezintă un mediu de manifestare a libertății de exprimare și oferă legitimitate difuzării, în timp real, a unei cantități considerabile de informații, ceea ce face din ce în ce mai dificilă distincția dintre conținut fals și real. Ca factor transformator al comunicării, prezenţa internetului în toate domeniile de referință actuale generează implicații concurente: în timp ce selectarea informațiilor veridice devine dificilă (fiind cu atât mai greu de stabilit sursa, autorul, competențele și expertiza acestuia pe subiect), propagarea informațiilor false este facilitată de platforme social media sau blog-uri.
Fenomenul dezinformării digitale reconsideră actul de comunicare și forța acestuia de a fixa interpretări. Astfel, platformele social media reprezintă mijloace facile de transmitere a ştirilor false, pentru că îndeplinesc cumulativ o serie de condiții: oferă accesibilitate gratuită, funcționează ca intermediar între sursele media și utilizatori, au mecanisme și opțiuni de distribuție a informațiilor la scară largă și asigură spațiul comun pentru dezbaterea aspectelor publice.
În plus, anvergura fake news în social media este facilitată atât de persoanele predispuse să accepte știrile false ca fiind adevărate, cât și de evoluțiile tehnologice care au permis apariția trolilor, aplicațiilor de tip bots (Permit diseminarea masivă automată a unor conținuturi, chiar și în absența intervenției umane) sau a conturilor sponsorizate în scop publicitar.
Vulnerabilități exploatate în construirea și diseminarea fake news
Asimilarea fake news drept informații valide este posibilă datorită tehnicilor de construcție folosite de sursele emitente pentru crearea conținutului informațional, prin specularea unor condiţii psiho-sociale. Astfel, consumatorii de informații devin incapabili să distingă realitatea de ficțiune.
Satisfacerea nevoii de senzațional
Deconstrucţia adevărului și substituirea acestuia cu o versiune senzaționalistă generează convingeri și influențe puternice. Fake news din această categorie valorifică, cu precădere, noutatea în detrimentul validității. Știrile controversate ajung să fie preluate mai repede de un număr mare de utilizatori pentru că satisfac nevoia de neașteptat; conținutul este provocator, atractiv și facil în comparație cu ariditatea știrilor valide, a căror rigoare e reglementată de expertiză, terminologie de specialitate sau date statistice.
Un exemplu în acest sens este dat de știrile false răspândite în contextul campaniei prezidențiale din SUA în 2016. Alimentată mediatic în plan virtual, teoria conspirației creată în jurul scandalului Pizzagate (potrivit căreia restaurantul era acoperirea unei rețele de pedofilie cu legături în mediul politic) a determinat un bărbat înarmat cu o pușcă de asalt să pătrundă în restaurantul Comet Ping Pong, pentru a investiga cazul pe cont propriu.
Potrivit cercetărilor în domeniu (Bronstein, 2018), persoanele înclinate să creadă în teorii ale conspirației sunt mai predispuse să acorde credibilitate știrilor false, urmându-şi tendințele de apreciere a ideilor lipsite de plauzibilitate și de respingere a dovezilor științifice.
Generarea unui impact emoțional
Acest tip de știri foloseşte conținutul emoțional, în detrimentul argumentelor raționale pentru construirea interpretării pretabile la realitatea publică. Generarea emoțiilor, de cele mai multe ori de natură negativă (panică, neîncredere, confuzie, frică) face parte din motorul de alimentare a culturii ostilității. Știrile construite pe logica reactivității emoționale accentuează preluarea rapidă de către o mare parte din utilizatori și suscită reacții alerte din partea publicului-țintă (Vasoughi, 2018).
Dovezile experimentale pentru contagiunea emoțională în social media au fost prezentate în urma studiului efectuat de platforma Facebook (Proceeding of the National Academy of Sciences of the USA, 2015). Prin observarea comportamentului virtual al unui număr de 689.003 utilizatori, studiul a ajuns la concluzia că stările emoționale pot fi transferate și propagate în mediul online, determinând astfel un număr mare de persoane să experimenteze aceleași emoții fără conștientizarea lor, în lipsa interacțiunii directe.
Un exemplu în acest sens este folosirea fake news în susţinerea intereselor politice ale actorilor statali, în diferite spaţii de interes, prin promovarea scenariilor alarmiste cu scopul de a genera reacţii de panică în momente de criză. Apetenţa social media de a promova ştiri cu conţinut emoţional este stimulată cu atât mai mult în momente tensionate. Exemple din acest context pot fi subsumate adevărurilor alternative prin reflectare mediatică a temelor: conflictul din Crimeea în presa rusă şi ucraineană, proclamarea independenţei Cataloniei din perspectivă spaniolă şi catalană sau protestele din Hong Kong în presa chineză, respectiv în regiunea autonomă. Naraţiunile fake news folosite de diverşi actori statali sunt reprezentative pentru modul în care teme similare sunt recuperate și aduse în actualitatea social media.
Producerea efectului numeric
Diseminarea știrilor false pe platformele de socializare de către un număr considerabil de utilizatori poate crea aparenţa veridicităţii conținutului informațional, eroare cognitivă cunoscută ca efect de turmă (bandwagon effect).
„O minciună repetată de suficient de multe ori poate trece drept adevăr” este aforismul atribuit lui Joseph Goebbels, Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist. O parte dintre știrile false mizează pe efectul de replicare în mediul virtual, cu scopul de a legitima plauzibilul. De exemplu, un studiu bazat pe analizarea datelor de navigare web în contextul alegerilor prezidențiale din SUA (2016) a aratat că știrile false distribuite în spațiul public cu 3 luni înaintea alegerilor au fost partajate de 30 de milioane de ori pe Facebook de către utilizatori simpatizanți ai actualului președinte american, respectiv de 8 milioane de ori de către susținători ai contracandidatului său. (Hunt, 2017).
Potrivit raportului special întocmit de European Union External Action, publicat pe 01.04.2020 , peste 150 de ştiri al căror conţinut era denaturat au fost lansate de mass media rusă din ianuarie până în prezent. O parte dintre acestea promovează idei conform cărora modelul democraţiei liberale occidentale este disfuncţional în gestionarea unei crize.
Favorizarea polarizării de grup
Platformele social media funcționează pe bază de recomandări după principiul similarității: un conținut apreciat va genera sugestii din aceeași sferă de interes, ceea ce face posibilă preluarea în lanț a știrilor false. Distribuirea acestora către grupuri afiliate unui subiect de interes comun amplifică fenomenul de polarizare socială online prin intermediul formării camerelor de ecou (echo-chambers), în care utilizatorii sunt expuși oglindirii convingerilor personale. Tendința oferă confort emoțional și necesită un efort cognitiv redus (Wardle, 2018).
Persoanele care nu se confruntă cu argumente opuse propriilor păreri sunt expuse erorii cognitive confirmation bias, cu implicații pentru inhibarea gândirii critice, reducerea forței creative, alterarea percepțiilor și relativizarea adevărului. În sfera fake news generate din interese politice, polarizarea de grup poate fi tradusă prin intermediul cultivării separatismului interetnic sub diferite forme.
Odată cu noile tehnologii de transmitere a informațiilor, oamenii au dobândit o responsabilitate critică în selectarea, evaluarea și diseminarea informaţiilor. Platformele social media asigură un mediu deschis care protejează libertatea de exprimare, ceea ce face imposibilă garantarea corectitudinii tuturor informațiilor propagate în spațiul online.
Modalitatea în care este consumată informația la nivelul societății prin social media reprezintă un teren fertil pentru dezinformare, exploatabil sub aspectul vulnerabilităților prezentate. Expunerea repetată și insesizabilă la fake news poate genera prejudicii semnificative atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv prin afectarea coeziunii sociale în situații de criză, subminarea încrederii populației în instituțiile statului și influențarea opiniei publice pentru deservirea unor interese politice sau economice.
Abstract
Social media is an environment which may unwillingly contribute to the dissemination of disinformation. Fake news is a form of deliberate disinformation, aiming at weakening and increasing confusion within the civil society. The spread of fake news is confirmed by the high number of shares in social media, which prove to be dangerous to vulnerable users. In order to have an accurate picture of the dissemination patterns, we need to understand that different types of false information can have a different impact on social groups.
Autor: Soare Gabriela
