Anul 2020 și nevoia de a ne adapta la noile reguli impuse în contextul pandemic au evidențiat capacitatea diplomației de a acționa inclusiv în plan digital. Schimbul rapid de informații, deși esențial, a fost aproape imposibil de continuat în mod convențional, prin participarea la ședințe sau întruniri, din cauza riscului de contractare a noului coronavirus. Astfel, a devenit necesară identificarea rapidă a unor variante alternative, eficiente și sigure, iar noile canale de comunicații s-au dovedit a fi soluția. În această perioadă, digitalizarea a permis liderilor politici să se implice, fără a risca infectarea, în schimburi de bune practici și acțiuni de acordare sau obținere de sprijin din partea partenerilor, asigurându-se în acest fel continuitatea activităților diplomatice.
Foarte multe activități s-a mutat în mediul online, inclusiv cele desfășurate de instituțiile de stat sau organizațiile internaționale în plan administrativ sau în planul asigurării securității. În acest context, realitatea a reconfirmat rolul-cheie pe care tehnologia avansată îl poate juca la nivel strategic, instrumentele digitale numărându-se printre mijloacele diplomatice care au capacitatea de a contribui atât la realizarea obiectivelor tradiționale de politică externă, cât și la menținerea securității la nivel internațional. Diplomația digitală presupune utilizarea tehnologiilor digitale pentru îndeplinirea obiectivelor diplomatice.
Diplomația digitală în timpul pandemiei
Impactul negativ determinat de răspândirea accelerată a noului coronavirus asupra interacțiunilor umane s-a resimțit inclusiv la nivelul instituțiilor implicate în comunicarea directă cu publicul. Printre acestea s-au numărat și misiunile diplomatice, respectiv consulatele, care au folosit instrumentele digitale pentru a-și putea duce la îndeplinire responsabilitățile.
În perioada în care statele și-au închis granițele, mii de oameni au rămas blocați în afara propriei țări, mulți dintre aceștia fără să aibă resursele necesare prelungirii șederii. Contactul direct cu angajații reprezentanțelor diplomatice a devenit aproape imposibil, atât din cauza volumului mare de solicitări de servicii consulare, cât și a riscului de infectare. Date fiind circumstanțele, diplomații au apelat la folosirea canalelor digitale pentru relaționarea cu cetățenii, reușind în acest fel să ofere informații despre zborurile de revenire în țara natală, procedurile de repatriere și măsurile care trebuie respectate. Mai mult, diplomația a folosit instrumentele social media pentru a veni în sprijinul cetățenilor prin transmiterea de mesaje de solidaritate către conaționali, diseminarea de informări privind stadiul infectărilor, respectiv al restricțiilor impuse deplasărilor internaționale. Tot prin intermediul internetului s-a realizat și comunicarea cu autoritățile din țara gazdă, în scopul coordonării măsurilor impuse de criza pandemică.
Complementar asigurării serviciilor consulare, misiunile diplomatice au avut un rol esențial în intermedierea acțiunilor de întrajutorare derulate la nivel internațional. Oficialii au comunicat folosind tehnologiile digitale, care au facilitat negocierile și au accelerat procesul de adoptare a deciziilor privind achiziționarea de echipamente medicale. În paralel, un alt obiectiv diplomatic transpus de state în plan digital a fost cel al promovării propriei imagini la nivel internațional. Măsurile inovative și efectele pozitive ale acestora au urmărit creșterea profilului de țară, și obținerea unor avantaje care să poată fi valorificate inclusiv după sfârșitul pandemiei.
Informare și dezinformare
În același timp, accesul extins la internet a permis campaniilor de dezinformare să se dezvolte direct proporțional cu cele de informare, ceea ce a grevat asupra eforturilor de diferențiere între datele reale și cele fabricate, dând naștere unei crize informaționale.
În pofida eforturilor concertate ale diplomației și elitelor politice de a folosi platformele digitale pentru diseminarea de mesaje oficiale veridice, accesul generalizat la mijloacele media digitale a făcut ca teoriile conspiraționiste și știrile false să circule cu ușurință. Contextul a fost unul propice și pentru diseminarea de mesaje propagandistice și manipulatorii, la acestea apelând inclusiv o serie de instituții statale sau entități afiliate unor state, în scopul influențării opiniei publice. A devenit mai clar decât înaintea pandemiei că beneficiarii sau consumatorii informațiilor trebuie să înțeleagă riscurile la care se supun prin folosirea resurselor internetului și trebuie să își adapteze comportamentul pentru a valorifica beneficiile pe care acesta le oferă, întrucât au la dispoziție toate mijloacele necesare verificării informațiilor, adoptării unor decizii documentate și evitării capcanelor informaționale.
Sfârșitul diplomației?
Deși abia în zilele noastre tehnologiei a început să i se acorde o atenție mult mai mare, primii pași în această direcție au fost făcuți în anii 1850-60. Unul dintre momentele care a marcat adoptarea tehnologiei în domeniul diplomației este cel în care Henry John Temple, cunoscut drept Lordul Palmerston, prim-ministru al Marii Britanii, a primit primul mesaj prin telegraf, afirmând „My God, this is the end of diplomacy! (Doamne, acesta este sfârșitul diplomației)”. Aproape un secol și jumătate mai târziu, în 1994, a avut loc primul schimb oficial de mesaje, purtat prin intermediul mesageriei electronice, între doi șefi de stat. Bill Clinton, în calitate de președinte al Statelor Unite ale Americii, i-a transmis un e-mail prim-ministrului Suediei, Carl Bildt, primind răspuns de la acesta în aceeași zi. A fost momentul care a marcat începuturile unei super-autostrăzi globale a informației („global information superhighway”), potrivit declarației liderului american.
Domeniul diplomației digitale a fost privit mult timp cu scepticism, cel mai adesea din cauza neîncrederii populației în securitatea platformelor online, dubiilor asupra veridicității informațiilor diseminate prin canalele media sau credibilității reduse provocată de limbajul informal folosit pe conturile de social media. În pofida acestor inconveniente, provocările determinate de răspândirea virusului SARS-CoV-2 la nivel global și soluțiile identificate au adus în prim-plan multiplele avantaje pe care accesul la tehnologiile avansate le conferă domeniilor social, sanitar și de securitate.
În ultimul an digitalizarea s-a dovedit indispensabilă nu doar pentru administrație, educație, afaceri, ci și pentru diplomație, care și-a dovedit capacitatea de adaptare, a facilitat cooperarea la nivel înalt, a asigurat canale de comunicare permanente între cetățeni și oficiali. Digitalizarea a permis diplomaților cunoașterea, în timp real, a evoluțiilor politice globale, a oferit acces permanent la informații și posibilitatea de a le verifica și, nu în ultimul rând, a asigurat un grad sporit de transparență activităților liderilor politici.
Acestor avantaje le sunt asociate și o serie de provocări, de care atât utilizatorii diplomației digitale, cât și beneficiarii acesteia trebuie să țină cont. Păstrarea securității cibernetice este principala provocare, din cauza ritmului accelerat al dezvoltărilor tehnologice. Din această cauză, diplomația tradițională, bazată pe discuțiile purtate față în față, va continua să reprezinte o metodă mai sigură, care nu va putea fi complet substituită de formatele digitale. În ceea ce privește informația, asistăm la un volum imens de date, care trebuie atent evaluate, pentru a contracara acțiunile de propagandă, dezinformare sau manipulare. O altă provocare este tendința de a nu acorda suficientă atenție declarațiilor oficiale vehiculate la nivelul platformelor de social media, fiind subestimate consecințele potențiale. Evenimentele recente ne-au demonstrat însă contrariul: comportamentul din mediul virtual poate avea impact direct asupra deciziilor adoptate în viața reală.
Beneficiile comunicării în timp real
După ce internetul a revoluționat comunicarea interumană, diplomația tradițională a avut nevoie de o perioadă de adaptare. Accesul la informații în timp real și posibilitatea de a comunica imediat cu omologi din orice punct al planetei au devenit esențiale pentru lideri în procesul decizional. Noul context geopolitic și social a pus un accent mai mare pe folosirea instrumentelor digitale, a căror extindere definește primele decenii ale secolului al XXI-lea. Efectele acestei tranziții s-au resimțit inclusiv la nivelul societății civile, pentru care digitalizarea a însemnat și adoptarea unui comportament pro-activ în relația cu factorii de decizie. Pandemia a consolidat importanța diplomației digitale, iar beneficii aduse de tehnologie în acest domeniu vor continua să fie exploatate și după această perioadă marcată de restricții.
Abstract
Although diplomacy mainly remains the same, the means and methods used in order to achieve diplomatic goals have changed over time and have proven to be extremely adaptable to the geopolitical and social contexts. Based on the assumption that crisis is the best and the worst of moments to launch new diplomatic strategies in pandemic times, digital diplomacy has been a key instrument, which offered solutions despite restrictions.
Autor: V.T.
