Prin prisma implicațiilor la nivelul sănătății populației și a eforturilor bugetare pe care România trebuie să le suporte, putem vorbi despre diabetul zaharat ca despre o problemă majoră de securitate națională.
Diabetul zaharat este un ansamblu de tulburări metabolice caracterizat printr-o hiperglicemie cronică (nivel înalt de glucoză în sânge) și o intoleranță la glucoză cauzată de deficiența de insulină și/sau reducerea eficienței acțiunii acesteia. În limbaj profan, insulina este hormonul produs de pancreas ce controlează glicemia, transportând glucoza din sânge în celulele organismului unde aceasta este utilizată ca sursă de energie.
Regimul de viață actual, poluarea, precum și alimentația dezechilibrată (bazată într-o proporție însemnată pe produse procesate, cu adaosuri de inhibitori etc.) au condus la o creștere alarmantă a numărului de diabetici aflați în diferite stadii ale bolii (diabet de tip I, tip II, gestațional etc.), context ce a implicat ca o necesitate imediată alocarea de importante resurse umane și financiare.
Evoluţii în cadrul UE
În anul 2008, la nivel european, existau doar cinci state care aveau legislație specifică diabetului, respectiv Franța, Germania, Spania, Slovacia și Ungaria, însă și aceasta făcea referire directă în special la alimentele destinate persoanelor care suferă de tulburări ale metabolismului glicemic și mai puțin la ceea ce înseamnă diabetul în complexitatea fenomenului.
Din anul 2013, diabetul este considerat o problemă majoră pentru Europa. Conform Regulamentului UE 1291/2013 al Parlamentului European (pag. 148) s-a estimat că la nivelul Uniunii mai mult de 27 milioane de persoane suferă de diabet. Astfel, au fost alocate fonduri importante și s-au dezvoltat programe naționale pe mai multe paliere, cum ar fi prevenirea diabetului cu accent pe grupurile cu risc ridicat de dezvoltare a bolii, gestionarea diabetului, programe educative pentru persoanele bolnave de diabet și programe de instruire pentru specialiștii din domeniu.
Un studiu realizat de JA-CHRODIS (Joint Action on Chronic Diseases) în 19 state ale UE a scos în evidență faptul că există mari diferențe de abordare în ceea ce privește problematica referitoare la diabet. Astfel, s-a constat că țări ca Germania și Franța ar trebui să-și îndrepte mai mult atenția asupra unora dintre palierele importante în gestionarea diabetului zaharat, iar România, Slovacia, Portugalia și Grecia (țări unde bugetul alocat sănătății este relativ redus comparativ cu primele două) sunt implicate pe fiecare direcție de acțiune luată în calcul (prevenție, identificarea persoanelor expuse la risc, tratament, educarea celor care suferă de diabet, instruirea specialiștilor din domeniu).
România – nevoi vs. implicare
Ţara noastră acordă atenţie tuturor palierelor luate în calcul la nivel european în ceea ce priveşte lupta cu diabetul. Mai mult decât atât, Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice (SRDNBM) a depus eforturi pentru ca situaţia din România să fie cât mai real prezentată la nivelul decidenţilor, pe de o parte pentru a se conştientiza gravitatea acesteia şi pe de altă parte pentru a se sprijini dimensionarea cât mai corectă a efortului uman, material şi financiar în combaterea acestei noi provocări cu care lumea modernă se confruntă.
Astfel, în anul 2014, SRDNBM a prezentat concluziile celui mai complex studiu referitor la diabet, realizat după Revoluţie. Studiul s-a desfăşurat pe parcursul anului 2013, pe un eşantion reprezentativ de 3000 de persoane din 101 centre din ţară. Este cunoscut sub numele PREDATORR (Prevalenţa Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezităţii, Dislipidemiei, Hiperuricemiei şi Bolii Cronice de Rinichi) iar rezultatele au fost prezentate cu ocazia celui de-al 40-lea Congres al Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, desfăşurat la Sibiu în perioada 21-24 mai 2014.
Conform PREDATORR, România se confruntă cu o situaţie mult mai gravă decât se estima la începutul studiului, populaţia fiind afectată de diabet în proporţie de 11,6% (între 1.535.413 – 1.967.200 persoane) fapt ce ne situează pe locul I în Europa la incidenţa acestei boli pe segmentul de populaţie 20-79 ani. Totodată, a fost întocmită şi o hartă a repartiţiei pe regiuni a bolii, aceasta putându-se constitui într-un punct de plecare în ceea ce priveşte zonele pilot unde trebuie iniţiate măsuri urgente împotriva diabetului.
Dintre pacienţii cu diabet zaharat luaţi în calcul de către studiu, 20,69% au reprezentat cazuri noi depistate, iar 79,31% erau deja în evidenţa medicilor de familie. Cu alte cuvinte, a fost evidenţiată o rată superioară de depistare a noilor cazuri de diabet, faţă de cea raportată la nivel european.
În ceea ce priveşte prediabetul, rezultatele au arătat că există aproximativ trei milioane de români aflaţi în această fază a bolii, ceea ce înseamnă o prevalenţă de 18,4%.
Totodată, conform PREDATORR, peste 80% din populaţia adultă a României, cu vârsta cuprinsă între 20-79 ani, prezintă anomalii ale lipidelor sangvine, în timp ce peste 2,6 milioane de români (în acelaşi interval de vârstă) au hiperuricemie (sindrom caracterizat prin creșterea nivelului de acid uric în sânge), ambele afecțiuni aflându-se într-o relație de cauzalitate cu diabetul.
O perspectivă îmbucurătoare în lupta cu diabetul este dată de faptul că, la nivel decizional, a fost conștientizată situația gravă în care regăsește România, context ce a condus la alocări bugetare în creștere pe această componentă. Astfel, Programului Național de Diabet i-au fost alocate anual sume din ce în ce mai mari, ajungând de la 419.625.000 RON (aproximativ 95.369.320 EUR) în 2012 la 965.445.340 RON (aproximativ 214.543.408 EUR) în 2016.
Concluzii
Din punct de vedere al securităţii naţionale, diabetul zaharat este important din perspectiva a trei elemente determinante, respectiv: numărul mare de persoane afectate sau aflate în categoriile de risc, gravitatea efectelor secundare cu incidenţă cardiovasculară, renală, oftalmologică etc., precum şi implicaţiile bugetare majore asupra Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate (FNUASS).
Din această perspectivă, pe lângă faptul că autorităţile guvernamentale române au reuşit includerea în PNDz a celor mai importanţi factori de impact stabiliţi la nivel european, este necesară o abordare activă şi sinoptică a tuturor componentelor sistemului sanitar pe această temă.
Astfel, prin prisma necesităţii de apărare a dreptului constituţional la ocrotirea sănătăţii, statul român – prin instituţiile sale – trebuie să adopte măsuri ferme, susţinute şi planificate pe două componente:
– asigurarea tratamentului adecvat şi actualizat al pacienţilor, pentru a limita agravarea stării de sănătate a acestora din cauza apariţiei/agravării altor afecţiuni, consecinţă naturală a diabetului;
– întărirea capacităţii de prevenţie prin programe eficiente, prin intermediul reţelei sanitare şi a canalelor mass-media, în condiţiile incidenţei tot mai mari a bolii.
Implicarea insuficientă a autorităţilor din domeniul sanitar în materializarea acestor două sarcini poate produce efecte negative asupra stării de sănătate a populaţiei. Ipoteza ar putea fi defavorabilă şi intereselor României pe plan internaţional, în contextul preocupărilor din ce în ce mai vizibile ale statelor europene pe problematica diabetului.
Ca urmare, SRI poate contribui la eforturile statului român de asigurare a accesului populaţiei la servicii optime de sănătate, prin atribuţiile de semnalare a derapajelor/riscurilor ce pot deriva din aplicarea neconformă a standardelor adoptate la nivel UE.
Abstract
Given its public health and state budget implications, diabetes can be perceived as a national security issue. The modern lifestyle, pollution and imbalanced nourishment might cause it.
In recent years, the steep rise in diabetes casuistry has led to significant public funds invested in specific health programs all across Europe. Since 2013, diabetes is considered a major health issue in the European Union, according to the EU Regulation no.1291/2013. More than 27 million people suffer from diabetes in Europe. In Romania, 12 percent of the population has been diagnosed with diabetes, meaning almost 2 million people.
The Romanian Intelligence Service can support the national public health authorities through accurate information on eventual problems in implementing the national strategy against diabetes. We need a common effort against this phenomenon both at the national and the European level.
Autor: Nicolae Niţu
