În ultimii ani, din cauza evenimentelor dramatice petrecute în întreaga lume, s-au intensificat eforturile ce vizează prevenirea şi combaterea terorismului, sub diversele lui forme de manifestare, urmărindu-se limitarea resurselor financiare şi materiale ale organizaţiilor teroriste, fapt care a influenţat metodele de acţiune ale acestora. O astfel de metodă este fabricarea artizanală a explozivilor, în special a celor pentru care circuitul comercial al precursorilor nu este suficient de bine monitorizat, a substanţelor (compoziţiilor) chimice abandonate de fabricanţii de explozivi sau muniţii ca urmare a performanţelor reduse, rezistenţei scăzute în timp, nesiguranţei în exploatare ş.a.
Informaţii despre compoziţiile ce intră în atenţia teroriştilor se obţin, de cele mai multe ori, doar în urma investigărilor urmărilor atentatelor cu bombă sau în cazul descoperirii unor laboratoare clandestine în care se prepară artizanal substanţe explozive şi unde se asamblează dispozitivele explozive improvizate (d.e.i.) utilizate în atentate. În întreaga lume şi în mod deosebit în zonele de acţiune ale diferitelor organizaţii teroriste, a fost semnalată prezenţa laboratoarelor clandestine.
Normele federale americane definesc laboratorul clandestin ca fiind locul unde se desfăşoară „operaţii ilicite constând în combinarea unor aparate şi substanţe chimice care au fost sau pot fi utilizate pentru fabricarea sau sintetizarea unor substanţe al căror circuit economic este controlat” (ilicite). Descoperirea lor s-a făcut fie prin monitorizarea persoanelor sau locaţiilor suspecte şi a informaţiilor obţinute despre acestea, fie în urma accidentelor produse în diversele faze ale procesului de preparare a explozivilor, manipulării defectuoase sau păstrarii lor în condiţii neadecvate.
Investigarea unui laborator clandestin implică un grad ridicat de risc şi necesită personal specializat, dotat cu mijloace de investigare adecvate şi performante, precum şi coroborarea mai multor tipuri de date: informative, tehnice şi tactice.
Prezenţa unui laborator clandestin în care se prepară explozivi poate fi semnalată de :
– deteriorarea inexplicabilă şi accentuată a finisajului pereţilor, a instalaţiilor de scurgere şi a vopselei de pe diferite piese metalice (aspect de scorojire sau ardere);
– prezenţa mirosului puternic şi persistent de chimicale (acid caustic, acrid sau de solvenţi) care se degajă prin canale colectoare sau instalaţii de ventilaţie;
– prezenţa unor fante neobişnuite, a dispozitivelor necesare pentru ventilaţie, a unor nişe improvizate pentru extracţia noxelor sau a ferestrelor acoperite cu folii netransparente, uneori fortificate;
– aprovizionarea cu recipiente din materiale metalice sau plastice, cu ambalaje diverse şi inscripţionări specifice substanţelor chimice, cu aparate necesare tehnicilor de laborator: băi de termostatare (încălzire sau răcire), agitatoare, sisteme de distilare şi condensare, sticlărie de laborator, tubulatură de plastic sau metalică etc.;
– frecventarea neregulata a locaţiei sau creşterea activităţii în special noaptea;
– fumatul în exterior, chiar şi în condiţii meteo nefavorabile;
– plata chiriei cu bani cash;
– persoane retrase, necomunicative sau reţinute asupra activităţilor pe care le desfăşoară (refuzul accesului furnizorilor de utilităţi, servicii, curăţenie, deratizare/dezinsecţie);
– exces de reziduuri (gunoi) care conţine filtre de hârtie pentru cafetiere, containerele şi recipientele substanţelor utilizate sau arderea gunoiului;
– vegetaţie redusă sau uscată (moartă) în aria înconjurătoare.
În general, astfel de laboratoare necesită accesul la apă, gaze, curent electric şi reţea de canalizare. Nu de puţine ori, pentru ascunderea mirosurilor degajate în procesul de preparare, se practică localizarea laboratoarelor în apropierea ariilor industriale sau, din contră, în zone îndepărtate de oraşe şi cât mai puţin expuse accesului. În situaţia locaţiilor cu sisteme de climatizare s-a practicat şi mascarea mirosurilor de substanţe chimice prin intermediul agenţilor de împrospătare a aerului.
Au fost raportate cazuri în care alături de explozivi în laboratoarele respective se sintetizau şi droguri, sau despre care se presupunea că sunt utilizate pentru fabricarea drogurilor, dar s-a dovedit că erau laboratoare de preparare a explozivilor. În unele ţări (SUA, Canada) astfel de laboratoare au fost descoperite şi în subsolurile sau mansardele unor case locuite sau părăsite, în vehicule abandonate, garaje, depozite dezafectate etc.
Indicii asupra persoanelor care pot fabrica materiale explozive
Persoanele care fabrică explozivi pot prezenta unele dintre următoarele manifestări fiziologice sau afecţiuni, funcţie de tipul explozivilor care se prepară şi de prezenţa îndelungată a persoanei în laborator:
– pete galbene/maronii sau piele decolorată (albicioasă) pe mâini, palme sau alte părţi ale corpului mai des expuse la substanţele chimice;
– epiderma cu aspect uscat, ars, mirosind puternic şi repetat a chimicale, pilozităţi decolorate neuniform (de pe cap, braţe, faţă) dermatite repetate;
– pupile dilatate, secreţii sau sângerări ale nasului;
– afecţiuni ale sistemului nervos central, pierderea acuităţii vizuale;
– afecţiuni respiratorii şi circulatorii (hipertensiune, în general), greaţă, ameţeli, crampe abdominale;
– migrene dese şi puternice, comportament irascibil, ostil.
Evident, aceste aspecte sunt cu atât mai relevante, cu cât persoana suspectată are un domeniu de activitate care, în mod obişnuit, nu ar presupune contact cu substante chimice, sau pentru care vârsta şi constituţia fizică nu justifică astfel de afecţiuni. Gama de informaţii poate fi lărgită de la caz la caz prin monitorizarea persoanelor care frecventează locaţia, a segmentului lor de activitate profesională şi a relaţiilor acestora, a gradului de pregătire şi instruire etc.
Indicii asupra locului unde se prepară explozivi
La prima vedere, laboratoarele clandestine utilizate pentru sintetizarea drogurilor sau pentru fabricarea artizanală a explozivilor şi confecţionarea d.e.i.-urilor nu diferă prea mult între ele din punct de vedere al aparaturii utilizate, unele substanţe chimice fiind folosite în ambele cazuri. Totuşi, indicii specifice preparării explozivilor într-o locaţie clandestină pot fi:
– prezenţa amprentelor de culoare galbenă datorate contactului cu acidul picric, sărurilor lui sau acidului picramic şi derivaţilor (folosiţi în general pentru confecţionarea sistemelor de iniţiere);
– prezenţa componentelor utilizabile la confecţionarea d.e.i- urilor (conductori electrici, adezivi, surse de energie, circuite electronice, fragmente metalice etc.);
– prezenţa unor materiale aparent nepericuloase, cum ar fi de exemplu unele produse de băcănie, produse petroliere, substanţe tip lianţi (gumă guar, răşini, rezină etc.), ceară, vaselină sau parafină, solvenţi puternici, îngrăşăminte, pulberi metalice;
– prezenţa unor soluţii cu aspect uleios sau siropos sau a substanţelor solide, cristaline, divers colorate (de regulă mai puţin întâlnite în laboratoarele unde se prepară drogurile);
– depozitarea în instalaţii de răcire a pulberilor cristaline de culoare albă;
– prezenţa acizilor tari (sulfuric sau clorhidric) de concentraţii ridicate şi în cantităţi mari.
Riscuri asociate activităţilor de investigare și intervenţie într-un laborator clandestin
Riscurile unei investigaţii sau intervenţii într-un laborator unde se prepară explozivi sunt şi mai ridicate, aceasta pe de o parte datorită proprietăţilor fizico-chimice şi explozive ale acestor materiale şi, pe de altă parte, datorită posibilităţii existenţei unor d.e.i-uri capcană, aşa numitele „booby-traps” dispuse pentru a alerta sau marca prezenţa intruşilor. În general, aceste d.e.i- uri capcană sunt plasate acolo unde se acţionează în mod normal, fie la pătrunderea în locaţie, fie la investigarea ei.
Şi în situaţia în care în laborator se prepară doar droguri, există un risc ridicat de explozie sau de accidentare gravă a forţelor de investigare sau intervenţie, în special în cazul laboratoarelor abandonate, deoarece substanţele chimice utilizate în fluxul de fabricare a drogurilor sunt inflamabile, extrem de toxice şi sensibile la unii stimuli exteriori, uneori chiar explozive.
Atunci când se bănuieşte că într-o locaţie funcţionează un laborator clandestin, prima măsură ce trebuie luată ţine de analizarea informaţiilor disponibile, de aspectarea atentă a spaţiilor exterioare şi, acolo unde este posibil, a celor interioare, precum şi a indiciilor descoperite.
Când acestea susţin prezenţa laboratorului clandestin, pătrunderea în locaţie se va face doar după cercetarea atentă a căilor şi uşilor de acces, pentru ca acestea să nu ascundă dispozitive capcană.
Cercetarea lor şi pătrunderea trebuie făcute de specialişti, cu ajutorul mijloacelor tehnice specifice controlului tehnic antiterorist, inclusiv a celor care asigură protecţie balistică.
Dacă persoana care pătrunde nu are calificarea şi instruirea necesară se recomandă ca, odată edificată asupra activităţilor care se desfăşoară în locaţie, să anunţe forţele de ordine şi să ţină cont de următoarele aspecte:
– să părăsească rapid locaţia respectivă (să se întoarcă şi să iasă pe aceeaşi rută pe care a pătruns) şi să nu mai intre;
– să nu folosească mijloace de comunicare (radio, telefon mobil) în locaţie sau în imediata apropiere (la cel puţin 100 metri);
– pe cât este posibil, să împiedice accesul altor persoane;
– să nu fumeze în locaţie sau în apropierea imediată a acesteia;
– să nu introducă nici un obiect în gură, să nu mestece gumă;
– să nu caute să salveze o eventuală victimă, decât dacă îşi poate asigura propria siguranţă;
– să nu modifice poziţia obiectelor, comutatoarelor, aparatelor etc.;
– să nu acţioneze în niciun fel asupra aparaturii, a instalaţiilor sau substanţelor descoperite – acestea trebuie lăsate în poziţia/situaţia în care au fost descoperite;
– să avertizeze eventualele persoane din apropierea locaţiei asupra riscurilor ce par iminente, dar să nu stârnească panică sau să implice în căutare alte persoane, chiar dacă acestea au sau par a avea cunoştinţe în domeniu;
– să anunţe neîntârziat forţele de ordine.
Indiferent de activitatea care se desfăşoară într-un laborator clandestin, pericolul cel mai mare îl reprezintă precursorii, substanţele aflate pe fluxul de fabricaţie şi cele deja obţinute. Asupra acestora nu acţionează decât personal special instruit, echipat şi dotat corespunzător.
Autor: Mariana Ioan
