„Criminalitatea organizată nu constituie altceva decât un război de gherilă dus împotriva societăţii”, Lyndon Baines Johnson
Criminalitatea organizată a căpătat noi valențe în contextul transformărilor geopolitice, sociale și economice cu care se confruntă în prezent statele, extinzându-și ramificațiile la nivel internațional. Acest fapt reprezintă un motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor, cu precădere cele ale căror economii se află în proces de tranziție, având în vedere fragilitatea instituțiilor democratice.
Grupările sau organizațiile criminale sunt tot mai flexibile și într-o continuă adaptabilitate atunci când vine vorba despre metodele, mijloacele și tehnologiile folosite. De asemenea acestea, urmăresc extinderea permanentă a relațiilor personale cu factorii de decizie și cu autoritățile în vederea dezvoltării „know-how-ului”, eludarea normelor legislative, respectiv dezvoltarea de noi „rute” pentru activitățile lor infracționale.
La nivel internațional, criminalitatea organizată se regăsește în aproape toate domeniile, membrii grupărilor încercând în permanență să penetreze instituțiile statului și să își asigure colaborarea angajaților acestora. După 1989 s-a înregistrat o tendință ascendentă a grupărilor de criminalitate organizată ce au ca preocupări realizarea unor venituri ilicite din obținerea și comercializarea ilegală a unor obiecte de patrimoniu (opere de artă, bunuri arheologice și de cult etc.). Valoarea comerțului internațional ilicit de obiecte de patrimoniu este estimată, de UNESCO, la peste 6 miliarde de dolari pe an. De-a lungul ultimelor decenii, obiectele de artă aparținând culturilor străvechi au alimentat o creștere semnificativă a comerțului, în special în țările occidentale, tranzacțiile realizându-se în mare parte cu ajutorul Internetului.
Particularităţi româneşti
În România, acest gen de activități sunt facilitate de faptul că siturile arheologice, bisericile, parcurile, muzeele sunt prea puțin sau deloc păzite, ceea ce reprezintă un avantaj pentru cei interesați să sustragă icoane vechi, monede prețioase sau statuete. Acest comerț ilicit are componente distincte, dar strâns înrudite, cum ar fi excavarea ilegală de antichități, exportul ilicit de artă și antichități sau furtul de obiecte de artă din muzee, situri istorice, magazine de antichități, galerii și colecții particulare.
În societatea românească, evoluția criminalității organizate specializată în acest gen de infracțiuni a avut particularități care indică existența unor grupuri criminale autohtone care s-au dezvoltat fără influențe exterioare; grupuri criminale de origine externă, care s-au indigenizat și activează în spațiul românesc; grupuri criminale autohtone ce s-au racordat la activitatea unor vaste rețele criminale transnaționale.
Traficarea obiectelor de patrimoniu a devenit o afacere profitabilă pentru grupările de criminalitate organizată. Corupția și lipsa de resurse pentru securizarea granițelor țării, siturilor arheologice sau muzeelor vulnerabilizează multe țări în curs de dezvoltare, rezultatul fiind diminuarea patrimoniului cultural.
Așa cum arată Augustin Lazăr, în lucrarea intitulată „Metodologia Investigării Infracțiunilor Contra Patrimoniului Cultural Național”, „infracțiunile cel mai frecvent săvârșite contra patrimoniului cultural național sunt: furtul operelor de artă, a bunurilor arheologice și de cult; distrugerea bunurilor culturale mobile și imobile; efectuarea de către persoane fizice neautorizate a unor detecții sau săpături în siturile arheologice; efectuarea unor operațiuni de export ilegal a bunurilor culturale mobile clasate”.
Dezvoltarea perpetuă a pieței de desfacere în domeniul traficului de obiecte de artă a condus la apariția unei zone tampon de conexiune între comercianții de pe piața neagră și cei autorizați. Intermediarii locali ai traficului cu bunuri arheologice au acumulat averi importante, iar conexiunile din mediul interlop le-au deschis accesul la cel mai înalt nivel al instituțiilor statului.
Modus operandi
Pentru început, membrii grupării amenajează ascunzători sigure în diferite locații unde depozitează obiectele de artă obținute ilicit. Urmează evaluarea bunurilor care se realizează, de obicei, la locul de depozitare. Cei implicați respectă reguli de conspirare a activităților desfășurate. După o evaluare atentă, este stabilită destinația obiectelor și este contactată persoana care se ocupă de comercializarea pe piața externă. Deosebit de importantă este asigurarea traseului parcurs de membrii grupării din țara de proveniență până la destinația finală. „Marfa” este împărțită în mai multe loturi pentru a putea fi transportată mai ușor și pentru a evita confiscarea în întregime. În final, bunurile sunt vândute în orașe cunoscute drept paradisuri ale licitațiilor cu obiecte de artă, precum München, Zürich, Londra și Paris sau New York.
În prezent, pagubele produse de valorificarea ilegală a obiectelor de patrimoniu reprezintă cea mai pregnantă formă de vătămare a moștenirii arheologice. Totodată, prin astfel de acțiuni ilicite, se aduce atingere contextului istoric ilustrat de astfel de obiecte, generând dificultăți de înțelegere a istoriei și de lărgire a orizontului cunoașterii, îndreptându-ne spre pierderea identității culturale.
Dosarul „Aurul dacilor”
Un exemplu elocvent este reprezentat de celebrul dosar „Aurul dacilor”, care se referă la perioada 1998 – 2014, interval în care grupări cuprinzând 34 inculpați, braconieri ai siturilor arheologice, au comis infracțiuni la regimul de protecție a Patrimoniului Cultural Național, constând în sustragerea, exportul ilegal, valorificarea și „spălarea“ pe piața neagră a antichităților a unor tezaure monetare, a unor brățări spiralice din aur și a altor obiecte sustrase din siturile arheologice Sarmizegetusa Regia și Piatra Roșie. În urma unor ample operațiuni ale procurorilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, efectuate și cu sprijinul SRI, Patrimoniul Cultural Național a fost reîntregit cu bunuri culturale recuperate de peste hotare (Franța, Elveția, Germania, Irlanda, Marea Britanie, Spania și Statele Unite ale Americii) sau din țară: 1.027 monede Koson din aur (cca. 8,62 kg), 37 monede din aur de tip Lysimachos emise la Tomis și Callatis, în secolele II-I î.Hr., 213 monede Koson din argint, 13 brățări regale dacice din aur (cca. 12,633 kg), două scuturi regale dacice de paradă din fier, decorate cu reprezentări zoomorfe, precum și cca. 12.000 de monede de argint și bronz.
Natura complexă a acestui fenomen este redată de ciclul continuu de tranzacții, rezultând un lanț de aprovizionare din care fac parte dealeri locali, intermediari și consumatori finali. Grupările criminale întreprind acțiuni sofisticate prin care obiectele de patrimoniu sunt exportate în state cunoscute ca piețe importante pentru produsele de artă, având destinatar final fie colecționari privați fie muzee. Obiectele de patrimoniu sunt însoțite de o serie de documente false, care au ca scop mascarea autenticității și a provenienței. În pofida activităților ofensive și complexe desfășurate de grupările de criminalitate organizată specializate în înstrăinarea obiectelor de patrimoniu, instituții internaționale monitorizează îndeaproape acest flagel.
Abstract
Nowadays criminal groups are growing more flexible and adaptable, as they take advantage of new technologies and improve their methods, transforming the illegal trafficking of cultural goods into a new lucrative target.
This article deals with cultural goods trafficking, with a focus on crimes against Romania`s cultural heritage, closely related to the international trends of this phenomenon. Available evidence shows the most common illegal activities concerning national cultural heritage: theft of art objects, illegal export operations, and trafficking of archaeological items. The proneness to corruption of some local authorities favors organized crime in this field.
The article describes the modus operandi of these organized crime groups and their particularities in Romania. Stealing and trafficking cultural goods alter both one`s nation perspective on its history and its cultural identity.
Autor: Paul Liviu Coșovei
