În timpul cercetării unor peşteri, pe ai căror pereţi au fost descoperite picturi cu o vechime estimată la peste 30.000 de ani, arheologii au remarcat amprenta unei mâini, despre care se crede că a fost semnătura artistului, aceasta fiind prima datare a folosirii unei caracteristici umane în scopul identificării. Emeritul profesor de antropologie Dean Snow, de la Universitatea din Pennsylvania, preluând nişte studii anterioare ale biologului britanic John Manning referitoare la legătura dintre dimensiunile mâinilor şi sexul persoanelor, a ajuns la concluzia că doar 10% dintre amprentele palmare găsite în peşterile din Franţa şi Spania aparţin unor bărbaţi adulţi, 15% sunt ale unor adolescenţi, iar 75% aparţin unor femei. Rezultatul cercetărilor, susţinute de National Geographic Society, a fost prezentat pe site-ul universităţii americane Penn State.
De-a lungul timpului, folosirea diferitelor caracteristici în scopul identificării oamenilor a conturat o nouă ramură de studiu: biometria. Cuvântul biometrie derivă din limba greacă, în care bios înseamnă viaţă, iar metron, măsurare. Termenii de biometrie şi biometric s-au folosit încă de la începutul secolului XX şi se refereau la unele metode matematice de analiză a datelor din biologie. În prezent, aceşti termeni fac referire la un nou domeniu care se ocupă cu relevarea trăsăturilor caracteristice unei persoane.
Organizaţia Internaţională pentru Standardizare a definit biometria ca fiind recunoaşterea automată a indivizilor în funcţie de caracteristicile lor biologice şi comportamentale.
Într-o definiţie cuprinzătoare, „biometria este ştiinţa care, cu ajutorul matematicii (statistică, probabilitate etc.), studiază şi recunoaşte persoanele într-o manieră automată pornind de la caracteristicile fizice, biologice sau/ şi comportamentale ale acestora” („Modele biometrice dactiloscopice cu aplicaţii în sistemele de identificare”, Drd. Andra-Manuela Botez, Drd. Alexandru Bejinaru-Mihoc, Prof. dr. ing., dr. marketing Angela Repanovici, Universitatea „Transilvania” din Braşov).
Avantajele noii metode
În prezent, echipamentele care asigură identificarea devin tot mai precise, iar sistemele de securitate care folosesc biometria sunt tot mai răspândite, dovedindu-şi superioritatea în faţa metodelor clasice de autentificare. Pe măsură ce numărul dispozitivelor şi al aplicaţiilor informatice a crescut, utilizatorii s-au văzut nevoiţi să folosească tot mai multe chei pentru autentificare (parole, coduri numerice, carduri fizice pentru acces), iar riscul uitării, pierderii sau furtului acestora a devenit mai mare. Dacă parolele, codurile numerice, card-urile de acces sau cheile fizice pot fi folosite de orice persoană care le posedă, atunci când vorbim despre elementele de identificare biometrică lucrurile se schimbă deoarece amprenta papilară, caracteristicile retinei sau vocea nu sunt transmisibile.
Sistemele de securitate care folosesc identificarea biometrică oferă un nivel superior de siguranţă, prezentând garanţia că doar posesorul acelor trăsături specifice poate obţine accesul la resursele protejate.
Potrivit Biometrics Institute (www.biometricsinstitute.org), între elementele care pot fi măsurate pentru a particulariza o fiinţă umană se numără:
– amprenta papilară, care reprezintă urma lăsată de degete şi reproduce tiparul liniilor de pe piele;
– trăsăturile feţei, respectiv conturul, poziţia nasului, gurii, ochilor;
– caracteristicile irisului sau retinei, care permit analiza texturii irisului sau a vascularizării retinei;
– geometria palmei şi a degetelor, rezultatul măsurării dimensiunii palmei sau a degetelor;
– vocea, respectiv modul în care sunt pronunţate cuvintele, rezonanţa, accentul, durata;
– profilul ADN (acidul dezoxiribonucleic, acid nucleic format din molecule ce conţin informaţii genetice), prin care este determinată unicitatea unei persoane.
Forma urechii, vascularizarea palmei, mersul, semnătura sau chiar mirosul constituie, de asemenea, elemente de identificare biometrică.
Beneficii recunoscute de piaţă
Pentru a funcţiona, un sistem de identificare biometrică înregistrează, cu ajutorul senzorilor, elementele caracteristice ale unei persoane (amprenta degetelor, textura irisului sau vocea) şi le stochează sub forma unui cod într-o bază de date. În momentul autentificării utilizatorului, sistemul compară elementul de identificare prezentat cu cel existent în baza de date. În afară de creşterea nivelului de siguranţă, un alt avantaj este viteza la care se desfăşoară întregul proces.
De la apariţia primului telefon ce utiliza un singur sistem biometric de autentificare – urma papilară -, în 1998, produs de companiile Siemens PSE şi Triodata şi până astăzi, dezvoltarea şi integrarea sistemelor biometrice pentru asigurarea securităţii (şi nu numai) a fost una exponenţială. Astfel, cele mai noi terminale mobile utilizează şi combină două sau trei sisteme de securitate biometrice, mărind gradul de securizare.
Sisteme care folosesc recunoaşterea facială sau amprenta papilară sunt tot mai des întâlnite în produse IT&C precum laptop-uri sau telefoane inteligente. Recent, o companie americană a anunţat lansarea pe piaţa de profil a unui inel inteligent capabil să monitorizeze ritmul cardiac pentru autentificarea plăţilor, prin conectarea inelului cu terminalele POS. De asemenea, o altă companie americană sugerează un nou parametru, textura pielii, ca o nouă formă de autentificare biometrică.
Aplicabilitatea sistemelor biometrice nu se rezumă doar la securizarea dispozitivelor electronice, acestea putând fi utilizate într-o gamă mai largă de domenii precum protecţia frontierelor, documente biometrice, banking, reţele medicale, aeroporturi, accesul în diverse instituţii publice sau în locuinţe private, transport public, exercitarea dreptului la vot etc.
Cât de sigure sunt sistemele biometrice
Cum niciun sistem de securitate nu este impenetrabil, nici cel care foloseşte biometria nu este lipsit complet de vulnerabilităţi, mai ales într-o lume în care toţi suntem interconectaţi. De exemplu, unul dintre cele mai folosite elemente de identificare, amprenta papilară, poate fi copiată de pe un obiect pe care l-am atins. Vocea poate fi şi ea reprodusă cu acurateţe folosind, pentru captare, un microfon performant.
Eficienţa sistemelor de autentificare biometrică poate fi întărită dacă folosim, complementar, o metodă clasică de autentificare, cum ar fi un card sau o parolă.
Confidenţialitatea datelor constituie o altă problemă adusă în dezbaterea privind nivelul de siguranţă oferit de sistemele biometrice de autentificare, deoarece datele şi elementele de identificare pot fi furate sau utilizate necorespunzător.
Datele biometrice, aşa cum sunt acestea definite în Capitolul I, Articolul 4, alineatul 14 din cadrul Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului UE din 27 aprilie 2016, se referă la „date cu caracter personal care rezultă în urma unor tehnici de prelucrare specifice referitoare la caracteristicile fizice, fiziologice sau comportamentale ale unei persoane care permit sau confirmă identitatea unică a respectivei persoane, cum ar fi imaginile faciale sau datele dactiloscopice.”
Deşi sistemele biometrice au cunoscut o expansiune semnificativă în ultimele două decenii, acestea sunt încă la început. În acest domeniu tehnologiile evoluează continuu, iar diferiţii producători se întrec în a realiza sisteme ce se doresc a fi impenetrabile.
Domeniul biometriei ocupă un loc important printre reperele strategice de dezvoltare tehnologică a Serviciului Român de Informaţii. Astfel, în cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate există un colectiv de specialişti care se preocupă de cunoaşterea celor mai noi tehnologii utilizate în acest domeniu, desfăşurând şi activităţi de cercetare – dezvoltare în beneficiul securităţii naţionale.
Abstract
In a continuously changing world, with different kind of frauds and identity theft emerging, with new threats such as terrorism or cybercrime, biometrics is a technology designed to play an even bigger role in the near future. Biometric templates have replaced most of the classical authentication systems in many fields in order to improve the security level because they cannot be replaced if lost or compromised. Even with these particularities, biometric systems are still vulnerable to security threats.
Autori: Elena Camelia Alexandru şi Viorel Adrian Şerban
