Motto: “Everything is interconnected”, biological and social existence, economy and religion have common links. Barabasi, 2003
Analiza reţelelor sociale. Precizări conceptuale
Reţeaua socială este o reprezentare a relaţiilor dintre indivizii care o compun şi indică modul în care aceştia sunt conectaţi – prin variate grade de familiaritate socială – începând de la simple cunoştinţe şi până la legături familiale puternice. În teoria reţelelor sociale, relaţiile sunt prezentate în termeni de „legături”, indivizii (actorii) fiind reprezentaţi de către „noduri” (pot fi persoane, organizaţii sau state).
Printre cei mai utilizaţi indicatori în analiza reţelelor se regăsesc: dimensiunea reţelei, densitatea reţelei, gradul de conectivitate, accesibilitatea (timpul necesar unui nod pentru a ajunge la altul), distanţa dintre actori şi ponderea legăturilor reciproce.
Prelucrarea datelor necesare analizei se poate realiza prin intermediul matricilor, graficelor (sociogramelor) – metode matematice de reprezentare a datelor analizate.
Numărul şi tipul de legături pe care le pot stabili actorii depind de resursele şi capacităţile cognitive limitate de care aceştia dispun. „Gradul” – măsurătoarea care reprezintă numărul de legături directe ale unui nod – este unul dintre principalele elemente care oferă informaţii pivind fiecare nod din reţea, iar legătura dintre noduri prezintă structura reţelei ca sistem.
Reţelele sociale şi riscurile în planul securităţii naţionale
În societatea contemporană, reţelele teroriste şi de criminalitate organizată reprezintă o ameninţare omniprezentă la adresa siguranţei şi securităţii statelor, iar combaterea acestora reprezintă o prioritate pentru organizaţiile internaţionale de profil şi serviciile de informaţii. Dispunând doar de metode tradiţionale de analiză, este dificil de intuit evoluţia unei astfel de reţele, însă este semnalat un trend ascendent al ameninţărilor asimetrice. În acest sens, Valdis E. Krebs, autorul studiului asupra atacurile teroriste de la 9 septembrie 2001, ”Uncloaking Terrorist Networks”, a analizat coeficientul de centralitate (prin stabilirea numărului de legături directe ale unui nod) în cadrul reţelei teroriste Al-Qaeda, având ca scop descoperirea modelelor de reţea care ar putea dezvălui metodele de acţiune preferate de organizaţia teroristă. Potrivit autorului, dacă se cunosc modelele de organizare pe care reţeaua le preferă, se poate intui modul de acţionare pentru destructurarea acesteia.
De asemenea, Malcolm Sparrow (1991) descrie trei tipologii de probleme întâlnite în analiza de reţea criminală:
incompletul – lipsa vizibilităţii anumitor noduri sau legături, care îngreunează activitatea anchetatorilor;
incertitudinea – decizia referitoare la identificarea rolurilor semnificative în studiul analizei reţelei criminale;
dinamica – permanenta schimbare a reţelelor, lucru care îngreunează monitorizarea şi analiza reţelei.
Influenţa golurilor structurale în cadrul reţelei sociale
În analiza reţelei sociale, de interes sunt relaţiile stabilite între actorii care o compun. În cele mai multe cazuri însă, între membrii unei reţele nu sunt stabilite toate legăturile posibile teoretic, astfel că se formează aşa-numitele „goluri (găuri) structurale” – reprezintă lipsa unei legături între două noduri ale unei reţele. Conceptul de gol structural („structural hole”) a fost dezvoltat de către sociologul american şi totodată cercetător în domeniul reţelelor sociale, Ronald Burt.
Golurile structurale indică aspecte importante legate şi de modul în care actorii sunt grupaţi în vecinătăţi. Atunci când există un gol structural între un actor A şi un actor B, nu se pot operaţionaliza schimburi între cei doi deoarece aceştia fie nu sunt conştienţi unul de celălalt, fie există costuri mari de tranzacţionare între ei. Astfel, un alt actor C care are o legătură şi cu actorul A, dar şi cu actorul B, are avantajul de a influenţa schimburile sau de alege între cei doi.
Pentru o mai bună înţelegere a conceptului de gol structural, este necesară şi înţelegerea conceptului de „tertius gaudens”. Tertius gaudens reprezintă persoana care obţine avantaje în urma dezbinării altor doi actori şi se defineşte ca „cel de-al treilea care câştigă” (George Simmel, 1923). O persoană care are de a face cu un gol structural deţine controlul prin aceea că are puterea de a negocia relaţia dintre doi actori divizaţi de gol. Puterea golurilor structurale este dată de către oportunitatea de a controla şi negocia relaţia dintre cei doi actori care dispun de informaţii valoroase şi indică în acelaşi timp relevanţa teoriei asupra reţelelor de pe Internet.
Site-ul de comercializare „E-Bay”, prin numărul mare de goluri structurale stabilite între milioanele de cumpărători şi vânzători reprezintă un exemplu de utilizare antreprenorială a acestora.
Ronald Burt a lansat „Teoria golurilor structurale” (1992), care reprezintă o extindere importantă a teoriei reţelelor sociale, prin care explică „cum se desfăşoară competiţia când actorii au stabilit relaţii cu alţii” şi susţine faptul că un actor poate obţine două tipuri de beneficii de pe urma golurilor structurale din reţele: de informare şi de control.
Beneficiile informării – analiza beneficiilor porneşte de la prezumpţia că actorii care au acces la informaţii diverse le pot valorifica mai bine. Actorii cu relaţii puternice sunt cei care cunosc primii informaţiile importante. Potrivit lui Burt, actorii care administrează golurile structurale dintr-o reţea şi care se bucură de rate mai mari de rentabilitate a investiţiilor lor sunt aceia care cunosc mai bine contextul şi obţin mai multe oportunităţi profitabile. Golurile structurale din cadrul reţelelor sociale determină beneficii informaţionale pentru actorii din interiorul şi exteriorul reţelei, deoarece aduc un aport nou de informaţii, necunoscute de către una dintre părţi. Indivizii conectaţi sunt mai informaţi, dar şi mai supuşi influenţelor celor din jurul lor.
Beneficiile controlului – ilustrează avantajele de a fi un actor-cheie în cadrul unei reţele bine conectate. Actorii centrali bine conectaţi la diverse grupuri mutual neconectate beneficiază de mai multe ocazii de negociere faţă de cei periferici, astfel că pot controla în cadrul reţelei cele mai multe din fluxurile informaţionale.
Particular, în cadrul unor platforme de socializare precum „Facebook” sau „My Space”, este mai importantă diversitatea oamenilor din reţeaua respectivă, în defavoarea numărului mare de prieteni din reţea. Persoanele cu care sunt stabilite legături slabe (cele formate între membri care nu fac parte din acelaşi grup, având preocupări şi interese diferite) pot oferi mai multe beneficii decât oferă legăturile puternice (se stabilesc între membrii din acelaşi grup, având interese similare şi determinând un nivel de coeziune ridicat al grupului), deoarece majoritatea dintre cei apropiaţi cunosc sau sunt legaţi de lucruri similare (de altfel principalul element care i-a adus împreună).
De asemenea, actorii care administrează goluri structurale deţin un rol esenţial în crearea şi dezvoltarea capitalului social în reţele. Creşterea numărului golurilor structurale din reţeaua personală a unui „nod central principal” (de exemplu managerul unei organizaţii), alături de diversitatea reţelei organizaţionale din care acesta face parte, influenţează în mod pozitiv capacitatea de adaptare strategică a organizaţiei.
Cercetările lui Ronald Burt s-au îndreptat şi către mediul de afaceri colaborativ. Pornind de la întrebarea „De unde provin ideile bune?”, Burt a arătat că de cele mai multe ori, cheia inovării constă în recunoaşterea oportunităţii de a reutiliza o idee preluată de la un grup şi nu neapărat în crearea ideilor bune.
Domeniul vânzărilor şi al ingineriei reprezintă un exemplu uzual de două grupuri ai căror membri interacţionează mai repede şi mai productiv cu actori din afara reţelei decât cu cei din grup (Burt, 2004). Ilustrativ în acest sens este studiul efectuat de către sociolog în cadrul „Raytheon” – companie de electronice din SUA, unde a cerut managerilor de acolo să scrie câteva idei vizând îmbunătăţirea managementului lanţului de aprovizionare. Rezultatele studiului au arătat că cele mai bune propuneri au venit de la managerii care au discutat ideile în afara grupului lor de lucru, adică cu cei de care nu erau legaţi direct.
Totodată, prin prisma teoriei golurilor structuale a lui Burt, poate fi stabilit şi nivelul individual de performanţă al actorilor. Astfel că, a fi în legătură cu actori care nu sunt conectaţi între ei asigură un aport de noi informaţii, lucru ce reprezintă un atu important pentru aceştia. Avantajul competitiv este un element de acces către golurile structurale. Nodurile care pot asigura legături între grupuri distincte din cadrul unei reţele au un rol mai important pentru comunicarea în reţea, faţă de indivizii cu multiple legături, dar doar din interiorul unui singur grup.
Aspectele ilustrate de către Ronald Burt au aplicabilitate în activitatea de intelligence, unde golurile structurale pot reprezenta reale puncte de sprijin pentru ofiţerii din palierul operativ, prin aportul de informaţii pe care îl pot aduce, necesar pentru monitorizarea şi destructurarea reţelelor teroriste sau de criminalitate organizată.
În concluzie, dezvoltarea unei reţele conduce la o densitate mai mică a acesteia, implicit la apariţia mai multor goluri structurale. Ţinând cont de motivaţia şi modalitatea pentru care se distribuie, golurile structurale pot reprezenta, atât în sens matematic cât şi sociologic, o sursă de inegalitate între nodurile din reţea, sens în care este necesară valorificarea beneficiilor pe care acestea le exercită întregii rețele.
Autor: Adelina Andrei
