Implicaţiile schimbărilor la nivel global sunt mai puţin perceptibile în ritmul alert al cotidianului, însă impactul celor regionale este, de regulă, mai puternic şi mai pregnant. O caracteristică generală a acestor fenomene o reprezintă persistenţa unor stări de tensiune şi de situaţii conflictuale generate de vechi dispute etnice, religioase, teritoriale, separatiste sau de contestare a frontierelor existente.
Poziţia geografică şi evoluţiile ultimilor ani au condus la perceperea României de către marii actori statali drept o zonă-cheie în actualul context geostrategic internaţional, asupra căreia încearcă atât să-şi extindă influenţa, dar şi să obţină control (politic, economic, militar şi cultural). De asemenea, poziţiile de politică externă adoptate de România în raport cu polii internaţionali de putere au plasat ţara noastră în prima linie a preocupărilor şi activităţii de intelligence desfăşurate de mai multe entităţi statale.
Totodată, prin calitatea de membru al NATO şi UE, România şi-a asumat conceptul de securitate comună, preluând ca responsabilitate şi unele ameninţări la adresa securităţii altor state.
După cum au arătat evoluţiile recente, în spionaj şi contraspionaj nu există prieteni, mai ales atunci când este vorba de interesele de stat. Relaţiile de parteneriat sunt foarte importante în prevenirea şi gestionarea unor ameninţări la adresa securităţii comune, însă între serviciile de informaţii există inclusiv relaţii de adversitate şi de concurenţă.
Rolul SRI în asigurarea stării de securitate naţională a României este dat de obiectivul său principal de avertizare a factorilor de decizie ai statului cu privire la riscurile şi ameninţările care creează sau pot genera pericole la adresa valorilor şi intereselor fundamentale ale României ori a alianţelor din care România face parte.
Ce caută spionii?
Experienţa a arătat că oamenii tind să minimalizeze, cel puţin în cazul ţării noastre, impactul pe care l-ar putea avea acţiunile serviciilor secrete străine, replica cel mai des auzită fiind că „Oricum nu mai avem ce secrete să protejăm!”.
Elementul cheie în jurul căruia se construiesc strategiile şi planurile de acţiune ale spionajului şi contraspionajului este secretul, definit în România de Legea protecţiei informaţiilor clasificate. În sens larg, secretul poate fi definit ca „tot ceea ce vrea cineva la un moment dat să rămână secret”. Dacă în ceea ce priveşte informaţia clasificată formal, aşa cum prevede legea, lucrurile sunt clare, trebuie să înţelegem că serviciile secrete străine caută să obţină în acelaşi timp orice informaţie care nu este destinată publicităţii. Acest gen de informaţii face parte din ansamblul de interese nedeclarate ale oricărui stat şi reprezintă, de asemenea, ţinte prioritare ale spionajului.
Cum procedează spionii?
Pentru a-şi atinge obiectivele, serviciile de spionaj urmăresc constituirea şi exploatarea unor posibilităţi informative (surse deschise, surse umane şi surse tehnice) în instituţiile care gestionează informaţii clasificate sau elaborează strategii generale, sectoriale, studii, prognoze privind evoluţiile ţării noastre în diverse domenii.
Pentru că nu se pot prezenta într-o ţară de interes drept ofiţeri de informaţii, spionii folosesc o gamă largă de acoperiri care pot oferi posibilităţi extinse de relaţionare în mediile de interes, precum cea de diplomat, ziarist, om de afaceri, membru al unei organizaţii neguvernamentale sau pur şi simplu cea de cetăţean al altui stat. Din această poziţie, încep să îşi construiască cercuri relaţionale cât mai variate, pornind de la premisa că unele dintre persoanele abordate pot deţine date de interes, devenind astfel ţinte pentru recrutare.
Sursele umane reprezintă cel mai valoros „instrument” al unui cadru de spionaj în realizarea obiectivelor sale, acesta concentrându-şi atenţia asupra acelor persoane care, prin natura activităţii profesionale pe care o desfăşoară, au sau pot avea acces la informaţiile de interes pentru serviciul de apartenenţă.
Aceste persoane fac obiectul unui studiu laborios, care are ca obiectiv stabilirea măsurii în care ele pot fi recrutate (convinse) să lucreze pentru serviciul în cauză. În general, sunt căutate şi analizate orice date cu privire la persoanele în cauză, pentru a se contura un profil psiho-comportamental al acestora, în funcţie de care vor fi identificate şi puse în aplicare cele mai adecvate modalităţi de abordare.
Primul pas pe care trebuie să-l facă un spion în culegerea de informaţii este iniţierea şi dezvoltarea unei relaţii cu persoana de interes, fără însă să genereze suspiciuni. Pentru aceasta, va profita de orice situaţie legitimă (diplomat, ziarist, cercetător, om de afaceri, participant la un eveniment, membru al unei delegaţii) şi va utiliza pretexte plauzibile pentru a putea intra în discuţie. De cele mai multe ori, primele contacte ale unui cadru de informaţii cu persoana vizată pentru recrutare se realizează într-un cadru oficial, ceea ce permite evoluţia ulterioară a relaţiei.
La început, sunt discutate probleme diverse, fără o relevanţă deosebită pentru spion, iar ulterior, pentru a testa disponibilitatea persoanei, sunt solicitate date publice sau mici favoruri cu caracter personal. În funcţie de răspunsul primit, spionul decide dacă să continue sau nu relaţia. În situaţia favorabilă cadrului de spionaj, solicitările devin din ce în ce mai concrete şi sunt răsplătite prin cadouri sau sume de bani.
Astfel, interesul unui serviciu nu se limitează numai la informaţii care au caracter clasificat sau care nu sunt destinate publicităţii, ci se urmăreşte obţinerea de date, la fel de importante, referitoare la persoanele pretabile a fi recrutate.
Cum ne putem apăra de o eventuală recrutare?
Trebuie să conştientizăm o serie de reguli de bază în relaţionarea unei persoane cu acces la informaţii confidenţiale sau clasificate. În primul rând, este posibil ca unele persoane cu care intrăm în contact să aibă interese ascunse. Indiferent de situaţie, pentru ca o relaţie să evolueze şi să se păstreze, nu este necesară abordarea unor aspecte confidenţiale din activitatea profesională. A fi corect şi loial într-o relaţie nu implică dezvăluirea vulnerabilităţilor personale, precum problemele financiare sau familiale.
Mai mult, nimeni din rândul persoanelor apropiate nu are dreptul să solicite dezvăluirea de informaţii confidenţiale, chiar dacă în unele cazuri sunt invocate situaţii ameninţătoare, cum ar fi acte de presiune pentru achitarea unor datorii sau obligaţii.
Nu în ultimul rând, trebuie să evităm abordarea aspectelor activităţii profesionale care implică dezvăluirea de informaţii importante sau sensibile, din proprie iniţiativă sau provocat, pentru a impresiona, pentru a câştiga simpatie, sau pentru a ne răzbuna. Mai mult, atunci când încercăm să dovedim competenţa şi nivelul de informare în domeniul de activitate, poate apărea tendinţa de a dezvălui mai mult decât este necesar în cadrul unor simpozioane sau întâlniri de lucru.
Este importantă evitarea implicării în activităţi de consultanţă sau publicare de materiale tangente activităţii profesionale, în legătură cu care ni se sugerează că nu avem nevoie de aprobare. Totodată, nu trebuie să facem nimic care să poată fi utilizat pentru exercitarea unor acte de presiune sau şantaj, sens în care este dezirabil să evităm dezvăluirea vulnerabilităţilor şi problemelor personale proprii sau ale colegilor. Iar când avem îndoieli în legătură cu un anumit lucru, alegerea corectă este să nu îl facem.
Ce face contraspionajul?
Contraspionajului, ca domeniu discret dar prioritar al activităţii SRI, îi revine sarcina să identifice în mod creativ „antidotul” specific fiecăreia din tehnicile informative de culegere de informaţii clandestine, dezvoltând măsuri prin care să împiedice serviciile de informaţii în derularea activităţii de spionaj.
Atunci când situaţia o impune, pot fi întreprinse inclusiv unele măsuri ofensive, precum penetrarea reţelelor de spionaj cu scopul controlării şi dezinformării acestora şi, în situaţii excepţionale, neutralizarea cadrelor şi agenţilor de informaţii prin trimiterea în faţa organelor de urmărire penală şi/ sau declararea acestora ca persoane non-grata sau indezirabile.
O componentă majoră a activităţii noastre o reprezintă şi măsurile defensive, prin informarea factorilor de decizie, asigurarea protecţiei contrainformative a personalului şi prevenirea penetrării instituţiilor statului.
Avem constant în vedere faptul că autorităţile publice, deţinătoare ale „secretelor”, sunt prioritar vizate de către serviciile de spionaj străine şi, de aceea, este esenţială dezvoltarea capacităţii de anticipare, bazată pe cunoaştere şi educaţie. Informaţiile asigură evitarea surprinderii strategice, fundamentarea corectă a deciziilor şi viteză adecvată de reacţie.
Pentru a ne asigura că activităţile de prevenire dau roade, acordăm o atenţie sporită creării unui teren fertil pentru receptarea produselor de intelligence, în special prin creşterea nivelului culturii de securitate a persoanelor ce pot deveni ţinta unor servicii de spionaj.
Toate acestea sunt dublate de asumarea cu seriozitate a ideii de protecţie contrainformativă a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în medii de interes pentru serviciile secrete străine.
Efortul de prevenire trebuie să fie însă comun şi asumat nu numai la nivelul SRI, ci şi la nivelul celor care, prin natura activităţilor pe care le desfăşoară, au acces la informaţii clasificate şi la date nedestinate publicităţii. Din acest punct de vedere, stabilirea unei cooperări interinstituţionale eficiente, coerente şi constante, este esenţială pentru a putea duce la îndeplinirea misiunii comune de protejare a valorilor naţionale şi de promovare a intereselor de securitate ale ţării noastre.
Programul de awareness în contraspionaj
Nivelul redus al culturii de securitate din principalele instituţii din administraţia publică centrală reprezintă o oportunitate pentru eventuale acţiuni informative ostile, care ar putea afecta securitatea naţională.
Această stare de fapt, precum şi existenţa certă a interesului serviciilor de spionaj străine faţă de angajaţii sau activităţile diferitelor instituţii ale statului român, au condus la demararea Programului de awareness în contraspionaj, ca parte a politicii de prevenţie a SRI. Astfel, dorim să completăm şi să consolidăm elementele orientative pe care Serviciul le-a pus deja la dispoziţia publicului prin „Ghidului de autoprotecţie”, care indică o serie de măsuri de protecţie a informaţiilor clasificate şi de protecţie faţă de acţiunile unor servicii secrete străine.
Iniţiativa lansării unor programe de educare protectivă a funcţionarilor publici, dar şi a marilor companii, în domeniul contraspionajului, nu este o noutate, awareness-ul fiind o preocupare constantă pentru statele occidentale.
Există situaţii în care funcţionarii români cu funcţii importante în stat transmit din naivitate sau necunoaştere informaţii sau date cetăţenilor străini şi români cu care intră în contact, mai ales în discuţii informale. Programul urmăreşte consolidarea culturii de securitate în special în mediul funcţionarilor autorităţilor centrale. În briefingurile oferite, ofiţerii SRI urmăresc conştientizarea oamenilor pe câteva direcţii principale:
– potenţialele riscuri de securitate la care sunt expuşi prin natura activităţilor desfăşurate sau a tipului de informaţii la care au acces;
– reperele şi instrumentele necesare identificării acţiunilor informative ostile şi a tentativelor de atragere la care pot fi supuşi;
– elementele de comportament contrainformativ pe care sunt obligaţi să le cunoască şi să şi le asume;
– necesitatea adoptării unui comportament pro-activ, însemnând atât notificarea instituţiilor cu atribuţii în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate atunci când este cazul, cât şi solicitarea de expertiză atunci când există suspiciuni şi deschiderea faţă de demersurile de conştientizare iniţiate de SRI.
Deşi în prezent programul se adresează preponderent instituţiilor de la nivel central, cu un grad mai mare de risc, în timp, acesta poate fi deschis tuturor domeniilor de activitate în care sunt gestionate informaţii clasificate sau nedestinate publicităţii şi care au fost identificate ca ţinte ale serviciilor de informaţii străine (centre de cercetare, instituţii de învăţământ etc.). Ulterior, ca efect vizibil al consolidării culturii de securitate în ţara noastră, programul ar putea fi extins şi către mediul privat, similar practicii occidentale în acest domeniu.
Autor: Direcția Generală Contraspionaj
[email protected]
