Serviciul Român de Informaţii transmite, în mod constant, către persoanele abilitate de lege să acţioneze în interesul statului, documente de informare care prezintă riscurile de securitate identificate şi care pot să creioneze, explicit sau implicit, un posibil viitor indezirabil asociat neintervenţiei decidenţilor din domeniu. În spatele elaborării unui astfel de document stau multe zile de muncă operativă şi analitică, dar aici ne vom referi doar la componenta analitică a realizării informărilor adresate decidenţilor statului lăsând, aşa cum este normal pentru un serviciu secret, componenta operativă să fie reprezentată cu tehnici de clarobscur.
Prognoza de securitate
Paradoxal, eficienţa activităţii de informare a decidenţilor în stat se măsoară mai ales prin prisma estimărilor care nu se adeveresc. Corectă este, însă, formularea „care nu se mai adeveresc” datorită acţiunii preventive pe care factorul de decizie a realizat-o, în conformitate cu atribuţiile conferite de lege. Voi creiona doar câteva dintre determinantele procesului analitic în cadrul căruia se realizează produsul informaţional destinat sprijinirii procesului decizional derulat în scopul instaurării supremaţiei legii.
Prognoza de securitate utilizează, din ce în ce mai mult, rezultatele integrate de sistemele de analiză automată a datelor de tipul „business intelligence”, însă nu se bazează exclusiv pe concluziile indicate de acestea (care ţin de domeniul evidenţei), ci integrează perspective din discipline multiple.
Analiza economică calitativă este un referenţial bun pentru a înţelege unele din metodele şi tehnicile pe baza cărora se demarează elaborarea prognozelor de securitate. Astfel, demersuri intelectuale precum „diviziunea şi descoperirea rezultatelor, comparaţia, stabilirea sistemului factorial-cauzal al explicării fenomenului, modelarea fenomenelor economice, interpretarea rezultatelor, generalizarea sau evaluarea” sunt utilizate în analiza de securitate cu caracter pronostic.
În plus, este evaluat multidisciplinar contextul social, în care o singură acţiune are capacitatea de a induce perturbări ale mediului de securitate, întrucât pentru analistul de intelligence contează, în aceeaşi măsură, atât mişcările majore, cât şi cele singulare ce deţin potenţialul de amplificare exponenţială. Poate cele mai la îndemână exemple sunt cele legate de frecventele mobilizări ale oamenilor prin intermediul reţelelor sociale agregate prin Internet.
Materia primă
În special în ultima decadă, spaţiul informaţional s-a expandat către dimensiuni pe care nici nu le bănuiam cu puţini ani în urmă. Cea mai bună exemplificare o vedem în domeniul informaticii – acum 8 ani, un calculator performant avea 256 MB DDR şi un hard-disk 60 GB, acum are 4 GB DDR3 şi un hard-disk 1000 GB, factorul de multiplicare calculat este 16, adică 4 dublări succesive ale capacităţilor informatice.
Nu greşim dacă spunem că uneltele au evoluat, întrucât era nevoie de ele pentru a gestiona realitatea, exact asta continuă să se întâmple şi, de aici, apare necesitatea activităţii desfăşurate de analist: urmărirea firului logic al evenimentelor, identificarea cauzalităţii, formularea ipotezelor cu privire la viitor, pe scurt „organizarea” câmpului informaţional astfel încât să capete o logică, să devină inteligibil.
În prezent, „zgomotul” informaţional, redundanţa datelor ce ne parvin pe multiple canale aglomerează spaţiul vital şi „mănâncă” timpul celui interesat de un subiect. Însă, în aceeaşi măsură, oferă şi o serie de oportunităţi interesante de a realiza conexiuni, de negăsit în epoca anterioară Internetului.
Analistul îndeplineşte funcţia specializată de reducere a incertitudinilor şi de eliminare a informaţiilor inexacte, derutante, false, dar, în aceeaşi măsură, şi pe cea de problematizare, de formulare a întrebărilor privitoare la dezvoltarea unor fenomene.
Analistul a preluat o parte din funcţia managerială de identificare a problemelor din cadrul grupului de lucru (în faza incipientă) şi de a propune cele mai simple soluţii de optimizare (eficienţă maximă, costuri minime, facil de implementat), aspect care, cu puţin timp în urmă, era apanajul exclusiv al coordonatorului activităţii. Poate fi extrapolată şi la analistul de securitate naţională condiţia pusă de cunoscutul miliardar american Warren Buffet în privinţa angajării managerilor (oameni care să acţioneze foarte bine în situaţii cu care nu ne-am mai întâlnit) sub forma evaluării capacităţii de înţelegere a unui fenomen cu care nu au avut niciodată tangenţă.
Profilul analistului
Analistului îi place să citească şi să-şi pună întrebări. Este în măsură să opereze cu volume mari de date şi nu se simte, nici o secundă, presat sau timorat de apariţia de actualizări, noi puncte de vedere, analize, studii sau explicaţii. Un analist cu experienţă citeşte un document şi, la o primă vedere, îi indică provenienţa, în general cu abateri minime.
Acesta poate să spună, de cele mai multe ori fără greş, dacă un summum de informaţii a mai fost vehiculat public sau nu. Identifică, la o primă citire, ce beneficiari trebuie informaţi cu datele pe care le deţine şi vede, aproape instinctiv, lipsurile informaţiei – pe care trebuie să le completeze.
La această abilitate nu se ajunge, însă, peste noapte sau după un singur curs de pregătire, ci pe parcursul anilor de muncă asiduă în domeniu.
Profesionalizarea resursei analitice din cadrul Serviciului Român de Informaţii reprezintă un proces continuu şi care se autoîntreţine, în sensul că fiecare ofiţer analist conştientizează importanţa demersului şi acţionează permanent pentru a-şi extinde capacităţile de previzionare. Formatele în care se derulează pregătirea profesională individuală sunt multiple şi interconectate, aspect specific tendinţei societale actuale, existând o deplină libertate pentru alegerea căii optime de dezvoltare.
Analistul îşi dezvoltă, în special, abilităţile de a identifica probleme, anomalii şi oportunităţi şi le poate decela inclusiv în imagini, grafice sau tabele (uneori o singură cifră poate fi un indicator al unei situaţii anormale).
Nu trebuie să credem că inspiraţia de moment suplineşte analiza ştiinţifică a informaţiilor de securitate naţională, analistul dispune de raţiunea necesară pentru a elimina şi a trece peste subiectivismul unor „sclipiri” intuitive care nu pot fi susţinute cu date.
Astfel, potrivit experţilor în domeniul OSINT, „etica devine unul dintre principalele mecanisme de control intern”.
Uneori, filmările realizate de către oameni obişnuiţi, cu telefoane mobile sau camere digitale, devin surse de informaţii preţioase, analiza imaginilor unui atentat terorist poate releva, pentru ochiul exersat al analistului care lucrează pe profilul antiterorism, că a existat o intervenţie necoordonată a organelor de ordine, care a permis ca strategia atacatorului să funcţioneze şi să producă mai multe victime.
Astfel, un trecător care filma, cu telefonul mobil, efectele unei prime explozii, a surprins o a doua deflagraţie în zonă, lucru ce a permis să se concluzioneze că teroristul a amplasat două bombe în acelaşi perimetru, cea de-a doua fiind reglată să explodeze la o perioadă de timp după prima pentru a surprinde la faţa locului cât mai mulţi oameni (atât din forţele de intervenţie, cât şi civili).
Analistul a depăşit de mult etapa de „şoarece de bibliotecă”, care lucrează exclusiv pe baza unor hârtii, şi a devenit un actor activ al culegerii de informaţii secrete: atunci când datele pe care le are la dispoziţie nu sunt suficiente, relevante, acesta solicită completări, date noi, sau poate să caute independent în surse deschise.
Ritmul în care creşte nivelul de profesionalizare al analistului de intelligence trebuie să fie cel puţin egal cu ritmul de dezvoltare a societăţii informaţionale în ansamblu, fiind evidentă necesitatea menţinerii capabilităţilor de prelucrare a datelor ce parvin unui serviciu de informaţii pe multiple canale.
Produsul informaţional este pe primul loc
Prognozele periodice realizate de corpul analiştilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii se bazează pe toate resursele informaţionale aflate la dispoziţie, fiind rezultatul unei abordări multisursă, respectiv al integrării interdisciplinare.
În prezent, este evidentă modificarea de substanţă care s-a produs în operarea cu informaţii de securitate naţională şi anume trecerea de la anterioara accesare dificilă, la actuala greutate a stabilirii relevanţei.
Astfel, în condiţiile în care, în prezent, volumul de date nu mai este un atu, iar propagarea acestora nu mai are legătură cu adevărul (este curios faptul că regăsim pe Internet ştiri false preluate ad litteram de un număr impresionant de medii de presă), întreg interesul analitic este centrat pe întrezărirea consecinţelor asociate ameninţărilor prezente.
Care este sursa care deţine locul central în arhitectura unei informări? Răspunsul poate fi unul singur: cea mai credibilă.
Este aplicabil, în întreg procesul analitic, principiul atribuit călugărului franciscan din perioada medievală William de Occam (sau Ockham, după alte surse), respectiv „Pluralitas non est ponenda sine necessitate” (pluralitatea nu trebuie folosită inutil), regăsit în mediile ştiinţifice şi sub numele de „lama lui Occam”. Astfel, cea mai simplă explicaţie este şi cea care are cele mai multe şanse să fie adevărată; prognoza de securitate nu trebuie să elaboreze scenarii tip Hollywood, dar nici să se realizeze pe baza unor prejudecăţi.
Rolul informărilor este acela de a semnala potenţialul de pericol al unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României (aşa cum sunt ele stipulate de articolul 3 din Legea 51 din 29 iulie 1991 privind siguranţa naţională a României) şi, de aceea, poate cea mai importantă caracteristică este claritatea. Sub acest aspect, informările transmise de Serviciul Român de Informaţii se disting net în raport cu alte tipuri de date vehiculate în prezent, în special cu cele din mediul public.
Paralela cu spaţiul virtual este, din nou, cea mai edificatoare: căutarea cu Google a sintagmei „se pare” returnează 264.000.000 de rezultate, în vreme ce expresiei „este cert” îi sunt asignate 6.750.000 de pagini. Adăugând şi returnările pentru „este sigur” (33.800.000), concluzia ţine de domeniul evidenţei. Faptul că Internetul conţine preponderent informaţii evazive şi date a căror acurateţe nu o putem evalua cu precizie nu mai are, practic, nevoie de demonstraţie.
Prognozele de securitate nu conţin formulări evazive de tipul „se pare”, întrucât beneficiarul nu trebuie derutat, şi nici speculaţii, deoarece informaţiile trebuie să sprijine procesul de decizie.
Claritatea materialelor pe care le transmite SRI decidenţilor este o consecinţă şi a utilizării, cu justă măsură, a tuturor tehnicilor analitice utile clasice sau de noutate precum: formularea de scenarii alternative, schimbarea perspectivei, globul de cristal, avocatul diavolului, învăţarea din surprize.
Claritatea de cristal a unui document de informare este pe primul loc, interesul naţional nu trebuie să fie subiect de controverse sau imagini neclare în percepţia beneficiarilor ce au puterea să decidă întreprinderea de acţiuni menite, spre exemplu, să:
1. restabilească starea de normalitate;
2. elimine situaţiile de nerespectare a legilor;
3. fructifice unele oportunităţi (de dezvoltare durabilă, spre exemplu).
Analistul de securitate naţională este conştient că prevederea viitorului este un deziderat, obiectivul pe care-l urmăreşte este ca acel „mâine” nefast, pe care l-a întrezărit la intersecţia consecinţelor prezumate ale ameninţărilor conturate de informaţiile de azi, să nu devină realitate.
Autor: Paul Georgescu
