Protecţia eficientă a valorilor unei organizaţii – informaţiile (deciziile, proiectele), reputaţia, resursele financiare, produsele, serviciile, personalul, spaţiile fizice, echipamentele şi sistemele de comunicaţii – este condiţionată de implicarea activă a persoanelor care deţin funcţii importante, iar implicarea presupune şi o „perspectivă realistă de securitate” prin acceptarea ideii că este posibil ca organizaţia să fie ţinta unor activităţi ilegale de culegere de informaţii.
Principiile operative ale adversarului informativ
Prin adversarul informativ înţelegem o structură sau persoană care are interese adverse României/ instituţiei, iar când asociem ideea de cetăţeni străini sau de spaţii externe ne referim la statele despre care s-a stabilit că sunt implicate activ în culegerea de informaţii în raport cu un stat referenţial, respectiv unde se desfăşoară acţiuni de „evaluare informativă” a cetăţenilor.
Raportat la principalele valori ale organizaţiei – informaţia şi personalul – perspectiva de securitate impune câteva ipoteze de la care trebuie să plece orice analiză.
Într-o organizaţie există anumite funcţii de decizie unde se concentrează informaţiile sensibile.
Într-o organizaţie există anumite posturi „mai puţin vizibile” dar care pot presupune accesul la un volum important de informaţii sau chiar şi la informaţii sensibile – şefii structurilor de resurse umane, administratorii sistemului informatic, directorul de cabinet, secretara, angajaţii de la arhivă, operatorii xerox.
Într-o organizaţie există funcţii care presupun relaţionare externă şi, in consecinţă, există un grad mai mare de expunere in ceea ce priveşte contactul cu potenţiali adversari informativi externi (in cadrul unor contracte, licitaţii, schimburi de experienţă, participarea la simpozioane etc.)
Ideea este că, în principal, un adversar informativ va încerca să identifice funcţiile relevante şi persoanele care sunt sau au şanse de fi nominalizate pe funcţii, respectiv să evalueze dacă există pretexte rezonabile care să îi faciliteze apropierea de persoanele de interes, pentru o posibilă influenţare şi exploatare informativă. În consecinţă, apreciem că un adversar informativ, ceea ce mass media şi publicul larg ar putea cu uşurinţă defini drept „spion industrial” acţionează, ca orice profesionist, în conformitate cu unele principii operative clasice.
Persoanei „ţintă” i se poate induce convingerea că există „obligaţii” de natură morală, emoţională, materială, profesională, familial-etnică. Este foarte mare probabilitatea ca persoana să accepte foarte uşor să facă unele servicii aparent minore unor reprezentanţi ai companiilor sau statelor faţă de care resimte obligaţii; în realitate, acestea sunt premisele unui proces de influenţare. La fel de bine, dacă persoana are vulnerabilităţi comportamentale precum consumul de alcool sau de substanţe care creează dependenţă, apare „zona gri a capacităţii de discernământ”, ţinta devenind foarte influenţabilă şi cu un sentiment diminuat al vinovăţiei.
Dacă aceasta are şi o calitate oficială în structurile statului, face declaraţii sau are comportamente prin care evidenţiază dezacordul în raport cu poziţii şi interese ale statului sau ale angajatorului său, se semnalizează o posibilă loialitate divizată, iar un „prieten” poate să încurajeze persoana în actele sale de dezacord şi, mai mult, să-şi ofere sprijinul în ceea ce priveşte realizarea unor „acte concrete de împotrivire” sau de „reglare a conturilor”.
Este posibil ca unei eventuale ţinte să îi fie recunoscută apetenţa pentru cheltuieli exagerate, acumularea de datorii, un stil de viaţă costisitor, practicarea jocurilor de noroc. Factorul financiar este cel mai puternic în ceea ce priveşte „supravieţuirea socială” a unei persoane; dacă şi-a definit aşteptări nerealiste, respectiv acţionează fără a evalua raţional posibilitatea de a câştiga bani, va deveni dependent de resursele financiare suplimentare (de obicei ilegale) care îi satisfac aşteptările.
În cazul în care persoana vizată are frecvent deplasări în străinătate ori relaţii cu cetăţeni străini (călătorii de afaceri, reşedinţe, studii etc.) se diversifică variantele legitime şi pretextele plauzibile de a se intra în contact. Totodată, întrucât este pe teren propriu sau neutru, adversarul informativ dispune de mai multe mijloace şi resurse pentru monitorizare. Existenţa unor contacte ori interese într-un stat străin reprezintă un punct de plecare pentru un adversar informativ, întrucât există pretextul „profesional” de a solicita, direct sau indirect, informaţii despre potenţiala ţintă. Cu precădere în cazurile în care persoana este caracterizată de indiscreţie, lăudăroşenie, orgoliu exacerbat, dorind să demonstreze că este „cineva”; în cazul experţilor, apare orgoliul profesional, iar pentru a impresiona se dezvăluie rezultatele unor cercetări sau proiecte.
Nu este deloc de neglijat un eventual sentiment de frustrare în plan profesional. Astfel, apar iniţiative de răzbunare şi de pedepsire a „vinovaţilor” (identificaţi în multe dintre cazuri în interiorul organizaţiei), respectiv de construire a unor justificări pentru demonstrarea „valorii reale” comparativ cu ceilalţi.
Prezentarea principiilor operative are o funcţie de conştientizare a personalului unei organizaţii că e posibil ca în unele relaţionări să se încerce exploatarea directă sau subtilă a factorilor enumeraţi, iar primul semnal că ceva nu este în regulă îl constituie „interesul camuflat şi constant” pentru activitatea profesională şi anumite informaţii, deşi natura relaţiei nu-l justifică sau respectivul interes nu respectă cadrul oficial reglementat.
A fi atent şi prudent în ceea ce priveşte relaţionarea care depăşeşte o anumită limită este un prim pas spre evitarea unei posibile implicări în dezvăluirea ulterioară de informaţii nedestinate publicităţii, iar semnalarea respectivelor aspecte structurilor competente este necesară pentru a se contura posibilitatea unei intervenţii anticipative astfel încât să se asigure securitatea valorilor organizaţiei. Dacă factorii de conducere acţionează în spiritul unei perspective de securitate şi demonstrează responsabilitate prin comportamentul propriu, atunci este mult mai probabil ca toţi membrii organizaţiei să se implice în aplicarea activă a regulilor de securitate. Principiul fundamental al securităţi se reflectă în intervenţiile preventive versus concretizarea unui „eveniment” prin care sunt afectate valorile unei organizaţii – informaţiile (deciziile, proiectele), imaginea/reputaţia, resursele financiare, produsele, serviciile, personalul, spaţiile fizice, echipamentele şi sistemele de comunicaţii.
De regulă „evenimentele” pot fi anticipate şi prin raportarea la o serie de indicatori contrainformativi pe care serviciile de contrainformaţii i-au rafinat şi pe care preferă să îi păstreze în zona discretă. Aceştia reprezintă tot atâtea semnale şi indicii pentru iniţierea unor demersuri de verificare a unor suspiciuni de către structura de securitate, în cooperare cu instituţiile competente ale statului, cu scopul stabilirii existenţei unor acţiuni de culegere şi transmitere neautorizată sau ilegală de informaţii.
Un singur indicator nu semnifică în mod obligatoriu că există concret acte de culegere sau transmitere neautorizată de informaţii, însă relevă faptul că „ceva” este posibil să se întâmple sau că este posibil să fie în curs de desfăşurare. Evaluarea indicatorilor contrainformativi de către analiştii serviciilor de securitate implică o întreagă construcţie de ipoteze de lucru pe scenarii cu consecinţe asupra securităţii informaţiilor.
Abstract
Effective protection of the values of an organization – information, financial resources, goods, services, physical spaces, communication systems etc. implies accepting the idea that it is possible for the organization to be the target of illegal intelligence activities.
Awareness policies aim to draw attention to the fact that the staff of an organization may be the subject of a direct or subtle inquiry and the first signal that something is wrong is “camouflaged and constant interest” in the professional occupation and certain information.
Being careful and prudent regarding networking that exceeds a certain limit is a first step towards avoiding a possible involvement in the disclosure of any information not intended to be made public. Reporting those aspects to the relevant structures is necessary to outline the possibility of a proactive intervention so as to safeguard the organization’s values.
Usually the ”events” can be anticipated by bearing in mind a number of counterintelligence indicators. One indicator does not necessarily mean that there are concrete acts of unauthorized collection or transmission of information. However, it does reveal that ”something” might happen or might be underway.
Autor: Florin Buştiuc
