Lumea în care trăim se schimbă într-un ritm alert, apar noi tehnologii, modul în care oamenii relaționează unii cu alții se schimbă și el. Dinamica relațiilor internaționale este, de asemenea, într-o continuă schimbare. Spionajul, ca unealtă a statelor în atingerea unor obiective și promovarea propriilor interese, cunoaște noi abordări.
Spionul „clasic”, cu pălărie, ochelari de soare și palton, care intră pe ascuns într-o clădire guvernamentală, pozează cu aparatul foto disimulat în stiloul din buzunarul de la piept documente deosebit de importante, după care se face nevăzut, a dispărut. Sau poate mai apare din când în când, dar doar pe ecrane (sau file de carte). În ziua de azi, mai degrabă îl găsim de-a dreptul banal, umblând prin oraș, sau în spatele unui ecran, la mulți kilometri distanță de obiectivul pe care are ca sarcină să îl penetreze. Scopul final rămâne același: obținerea unor informații, mai mult sau mai puțin secrete, care să ofere un avantaj celui care desfășoară acțiunile de spionaj.
În istoria sa, România nu a fost străină de acțiuni clandestine desfășurate de vecinii săi sau de marile puteri ale vremurilor. Încheierea de alianțe, surprizele tactice pe câmpul de luptă, comploturile la curtea domnească, înlăturarea unui oponent – toate acestea au în spate elemente de intelligence, chiar dacă sunt amintite superficial în cronici sau izvoare istorice (de exemplu, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu funcționa „Cancelaria Neagră”, un veritabil serviciu de informații). Ne place sau nu, poziția geografică plasează țara noastră într-o zonă de confluență a intereselor altor state, o zonă de graniță. Pe timp de pace, astfel de teritorii sunt terenuri propice pentru desfășurarea de acțiuni ale serviciilor de informații – statul respectiv este fie o țintă, fie „tabla de șah”, terenul intermediar, de manevră, al frontului secret.
De ce România?
Ce i-ar putea interesa pe spionii adversarilor la România? În primul rând, să ne aplecăm asupra problemei din perspectiva țării ca țintă. România este membră a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și a Uniunii Europene (UE), cu deschidere la Marea Neagră. În mediul de securitate regional actual, dominat de războiul de agresiune a Rusiei în Ucraina, România găzduiește baze militare ale NATO, în care există o prezență de trupe americane semnificativă, și sprijină alături de aliați Ucraina în confruntare – contrar intereselor Rusiei la Marea Neagră și în Europa. Spionii ar putea fi așadar interesați să afle secrete de ordin militar, precum sprijinul oferit de România Ucrainei, prezența trupelor aliate în România și tehnica militară staționată.
Tot în aceeași cheie, spionajul se poate concentra și asupra deciziilor luate în stat, care să avantajeze interesele unei entități private sau susținute de un regim dintr-o altă țară sau care să slăbească încrederea în instituțiile statului român. Erodarea încrederii în stat și în organizațiile internaționale din care face parte România ține de sfera amenințărilor hibride, care pot fi desfășurate de la distanță, însă poate fi dublată în mod eficient de o rețea de spioni care să acționeze în acest sens, fie prin influențarea actului decizional, fie prin propagarea unor narative care să sprijine acest obiectiv.
Un alt domeniu care ar putea prezenta interes pentru spioni în România ar fi cel economic. Resursele de care dispune țara noastră sunt atractive atât pentru entități private, cât și pentru alte state. În mod tradițional, când ne gândim la spionaj economic, ne gândim la obținerea de secrete comerciale sau tehnico-științifice care să favorizeze dezvoltarea economică a statului sau a entității private care le obține (să nu uităm de „importurile” de tehnologie din occident realizate de România în perioada comunistă!). Însă un spion care reușește să influențeze un act de decizie cu privire la exploatarea unei resurse (cu atât mai mult în contextul actual de tranziție spre resurse regenerabile) poate obține condiții avantajoase pentru beneficiarul exploatării și care dezavantajează România, fără să fie nevoie să „fure” secrete.
Până acum, am trecut în revistă câteva domenii pe care spionii străini le-ar putea viza în România: informații militare, economice, influențarea actului decizional, amenințări de tip hibrid. Toate acestea au ca țintă teritoriul țării noastre, obiectivele fiind mai clare sau mai subtile. Rămâne însă de discutat și a doua variantă, cea în care țara noastră este doar un teren intermediar pentru acțiunile clandestine străine.
Cu un pas înaintea adversarului
Poziția geografică a României facilitează intrarea pe teritoriul național a persoanelor de diferite naționalități, inclusiv ca mijloc de acces către spațiul intracomunitar european. E ușor să ne imaginăm cum un spion din spațiul estic obține o viză de ședere în România, muncește câțiva ani în țară și apoi se mută către un alt stat sau chiar statul țintă – și astfel își întărește legenda informativă. Pe de altă parte, reversul este la fel de valid, o persoană cu cetățenie UE, dar cu proveniență neclară, poate veni în România pentru a-și începe adevărata misiune: întâlnirea punctuală cu un agent, recrutarea unei persoane cu posibilități pe alte spații de interes, realizarea unei acțiuni de predare-primire, sau chiar crearea unei rețele de spionaj în țara noastră.
Ce consecințe poate avea spionajul în țara noastră? A crede că nu există spioni într-o țară este o utopie sau denotă o performanță slabă a structurilor de contraspionaj. Sarcina principală a contraspionilor este de a cunoaște activitatea de spionaj și a interveni pentru protejarea intereselor statului și a secretelor, acolo unde este cazul. Este deosebit de important ca în duelul spion-contraspion, cel din urmă să fie cu un pas sau doi înaintea adversarului. Altfel, consecințele pot avea un impact major și pe termen lung, în cel mai negru scenariu; vorbim aici de compromiterea unor secrete de stat, obținerea unor avantaje în relațiile bi- și multilaterale, afectarea factorului decizional în dezavantajul părții autohtone, afectarea imaginii instituțiilor publice și de intelligence în raport cu proprii cetățeni și cu partenerii și aliații.
Țara noastră este, fără doar și poate, prinsă în jocul internațional al spionajului, prin poziția sa geografică și prin evoluția drumului său în relațiile internaționale. Alianțele și parteneriatele din care România și serviciile sale de informații fac parte depind de capacitatea ei de a acționa ferm și de a da dovadă de reziliență împotriva acțiunilor clandestine, la fel cum și ea, la rândul său, depinde de sprijinul altor state. Cuvintele-cheie în acest echilibru sunt vigilența și încrederea.
Abstract
The world is in perpetual change – and so is espionage. The tools, the methods, the purposes for which intelligence is conducted abroad are different from what they were decades ago. Given the geopolitical context, Romania finds itself at the crossroads of strategic interests of foreign powers. What would a spy seek in Romania? Military, economic secrets, or influence over policy and decision-making?
Autor: S.C.
