Fiind o sursă de informații cu o importanță din ce în ce mai mare, cooperarea trebuie abordată principial, respectând o serie de aspecte deontologice, așa cum este și cazul surselor umane (de exemplu, protejarea identității) sau al surselor tehnice (respectarea principiului legalității).
Fiecare partener apără valorile și promovează interesele țării sale. Astfel, orice oportunitate de cooperare internațională trebuie abordată primordial din perspectiva beneficiilor pe care le poate aduce țării pe care o reprezinți. Altfel, devine nu doar un demers consumator de resurse, ci și unul periculos, în care ajungem să servim doar intereselor partenerilor (care pot coincide sau nu cu ale noastre). O abordare sănătoasă asupra cooperării internaționale se face din interior (intra- și inter- instituțional) către exterior (fie că este vorba despre cooperări bilaterale sau formate multilaterale).
În numeroase situații, nu realizăm că mai degrabă este oportun să împărtășim informațiile pe care le primim din exterior în interiorul organizației sau cu celelalte instituții ale statului, decât să răspundem direct unui partener extern. Prin verificarea datelor inter- și intra- instituțional, minimizăm riscul de a vulnerabiliza interesul național și de a fi dezinformați. Suplimentar, această partajare a informațiilor consolidează încrederea între colegi și, implicit, între instituții. Multă vreme, cooperarea intra- și interinstituțională a fost grevată de ego. Nu de puține ori, din filmele hollywoodiene vedeam cum transpare competiția între FBI și CIA, sugerată, de cele mai multe ori, prin replica „preluăm noi de aici”.
Diplomația în intelligence
Cooperarea internațională în domeniul securității naționale este destul de similară cu diplomația. Inclusiv din punct de vedere al statutului legal, ofițerii de informații pot fi membri ai personalului diplomatic. Dar, dincolo de cazurile cu spioni, așa cum menționam, fiecare partener are agenda dictată de interesul statului pe care îl reprezintă.
În unele cazuri, partenerii se pot dovedi destul de insistenți în impunerea agendei proprii, în materie de ideologie de apărare sau de abordare a unei amenințări. În alte cazuri, vor doar să se asigure că parteneriatul este în continuare solid și că avem aceeași perspectivă. Este ceea ce, mai mult sau mai puțin oficial, numim intelligence diplomacy.
Respectă-ți agenda
Serviciile occidentale moderne își bazează activitatea pe doi piloni: operațional și analitic. Cooperarea a urmat acest model. Astfel, pe lângă cooperări operaționale, asistăm și la schimburi analitice. Dacă în primul caz cooperarea presupune conlucrare pentru eliminarea rapidă și eficientă a unei amenințări palpabile, cooperarea analitică reprezintă foarte bune oportunități pentru schimb de expertiză și împărtășirea de ipoteze și evaluări. Toate acestea se pot transforma în contribuții valoroase pentru viitoarele investigații și pot fi valorificate în predicții privind evoluția riscurilor la adresa securității naționale.
În ambele cazuri, cooperarea se poate derula bi- sau multilateral și, în orice caz, este inoportună divagarea de la formatul, scopul și subiectul schimbului de informații.
Un exemplu de cooperare interinstituțională
Cazul Harold James Nicholson reprezintă un exemplu de cooperare operațională foarte bună între un serviciu de informații cu atribuții interne (FBI) și unul având competențe externe (CIA). Primul a urmărit tranzacții financiare și a aplicat legal măsuri specializate, care s-au transformat în piste pentru investigația celui de-al doilea. CIA a obținut dovezi în afara țării, valorificate de FBI în formularea unei condamnări.
Harold James Nicholson este un fost ofițer CIA, condamnat pentru spionaj în favoarea serviciului rus de informații externe SVR. Se anticipează că în noiembrie 2023, condamnarea de trei decenii a acestuia va lua sfârșit și va fi eliberat.
Deşi vorbim despre un fost ofiţer american, cazul nu este atât de îndepărtat de noi, având în vedere că, în perioada 1990-1992, Nicholson a fost şeful staţiei CIA la Bucureşti. Potrivit FBI, Nicholson a fost recrutat de SVR în perioada 1992-1994, când era adjunctul şefului staţiei CIA în Kuala Lumpur, Malaezia. Recrutarea ar fi putut avea loc în 4 momente distincte, în timpul ultimelor sale luni la post, trei dintre acestea cu ocazia unor recepții organizate de Ambasada Rusiei la Kuala Lumpur. Aceste întâlniri au avut loc cu aprobarea CIA și au fost raportate de Nicholson.
Suspiciunile CIA au debutat în 1995, când Nicholson a picat testele poligraf, susținute conform procedurii standard de securitate a serviciului american. În paralel, FBI a identificat o tranzacție de 12.000 de dolari viraţi în contul lui Nicholson, fără să existe o justificare legală pentru acești bani. CIA a decis să nu îl mai trimită pe Nicholson în misiuni externe. În schimb, l-a numit într-o funcție de instructor la Langley și, ulterior, într-o funcție de management în unitatea de contraterorism din centrala CIA. Aceste numiri aveau scopul de a-l putea controla și îndepărta de informațiile de interes pentru SVR.
Completarea competențelor informative
Simultan, FBI a monitorizat corespondența poștală a lui Nicholson, din care au reieșit un dialog sub nume fals al acestuia cu SVR și coordonatele viitoarelor întâlniri cu rușii. Cu informațiile primite de la FBI, CIA l-a putut monitoriza pe Nicholson în timpul unor deplasări în Thailanda, Malaezia și Singapore, în cursul cărora s-a întâlnit cu reprezentanți SVR. Ulterior, Nicholson revenea cu bani cash, pe care îi depunea în diferite conturi deschise pe numele copiilor săi. Nicholson a fost arestat în data de 16 noiembrie 1996, la aeroportul din Washington, de unde intenționa să plece la Zurich, sub pretextul unei vacanțe. Conform corespondențelor interceptate de FBI, acesta urma să se întâlnească cu ofițeri ai SVR. Asupra sa s-au găsit informații clasificate despre identitatea ofițerilor CIA din Rusia și agenții acestora.
Nicholson a ales să coopereze și a recunoscut că, în perioada 1994-1996, a furnizat SVR informații și negative ale unor fotografii, relevante pentru securitatea națională a SUA. FBI a evaluat că, în schimb, Nicholson a primit suma totală de 300.000$.
Cazul Nicholson a survenit pe fondul unui arest mult mai mediatizat, în 1994, cel al fostului ofiţer CIA Aldrich Ames – și el „cârtiţă” a Moscovei – ajutând astfel la expunerea vulnerabilităților de securitate ale serviciului american. Mai mult, cazul Ames a condus la implementarea de către comunitatea de intelligence din SUA a unui vast sistem de reforme, inclusiv noi proceduri, pentru depistarea celor mai subtile indicii de avertizare timpurie în privința spionajului. Toate acestea au contribuit semnificativ la depistarea lui Nicholson. Între măsurile întreprinse pentru eliminarea vulnerabilităților de la nivelul serviciilor americane de intelligence s-a numărat și creșterea alocării de resurse necesare cooperărilor în domeniul contraspionajului.
Abstract
Cooperation has been overlooked for so long by secret services, mostly for reasons rather related to conservatism or for fear not to jeopardize investigations underway. However, the membership of different political or military alliances has increased the importance of intelligence cooperation, mainly dominated by HUMINT and SIGINT. Not only has it enabled international intelligence exchanges, but also internal and interinstitutional cooperation.
Autor: F. C.