Temeliile fiecărui serviciu secret de succes au fost puse de personaje marcante din lumea spionajului, a căror amprentă se poate întrezări chiar și în zilele noastre. Astfel de proiecte au căpătat formă adesea în momente în care amenințările externe luau amploare, evoluând până la conflicte armate de nivel global. Un astfel de context, mai precis izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și atacul de la Pearl Harbor, a plasat Statele Unite ale Americii în fața necesității critice de a-și consolida capacitățile informative externe.
Acesta este cadrul în care s-a afirmat probabil una dintre cele mai strălucite minți ale activității de intelligence, generalul american William „Wild Bill” Donovan, fondatorul primului serviciu de informații externe al SUA, Office of Strategic Services. Pe toată perioada celui de al Doilea Război Mondial, structura aflată sub comanda generalului Donovan a fost concepută și orientată către acțiuni complexe de spionaj pe toată suprafața globului, repurtând multiple succese operaționale la baza cărora au stat nu doar culegerea de informații, ci și acțiuni complexe de sabotaj, propagandă sau asasinări. Succesele OSS au fost, fără îndoială, o reflexie a strălucitei cariere militare, dar şi civile, a generalului Donovan, iar din acest motiv considerăm că povestea sa trebuie să facă parte din abecedarul fiecărui pasionat de activitatea de informații.
Un maestru cu origini modeste
Cariera lui Donovan înainte de a ajunge un maestru al spionajului, etichetă sub care a rămas celebru, a cunoscut un parcurs ascendent constant. Provenit dintr-o familie catolică săracă din Buffalo, New York, Donovan s-a căsătorit cu fiica unor protestanți bogați și s-a remarcat pentru prima dată prin eroismul de care a dat dovadă în timpul Primului Război Mondial. Ulterior, datorită studiilor de drept pe care le finalizase, Donovan a reușit să își creeze un nume avansând, mai întâi, în structurile ierarhice ale procuraturii americane, iar apoi în calitate de avocat pe faimosul Wall Street, unde și-a consolidat averea. Reușitele sale au atras atenția altor personalități ale vremii, astfel că în vara anului 1941 Donovan a fost abordat de președintele Franklin Delano Roosevelt, cu propunerea de a crea o agenție națională de spionaj. Donovan a acceptat propunerea și a pus bazele OSS, o structură care avea ca misiune spionajul şi susţinerea mișcării de rezistenţă din Europa, a cărei activitate a avut un rol determinant pentru Statele Unite pe parcursul războiului.
„Sălbaticul Bill”
Înainte de a trece în revistă reușitele sale în domeniu spionajului, este important să conturăm un portret cât mai detaliat al personalității lui Donovan. În acest sens, cercetările jurnalistului Douglas Waller, prezentate în volumul biografic „Wild Bill Donovan: The Spymaster Who Created the OSS and Modern American Espionage”, au evidențiat o sumedenie de detalii de la prietenii și apropiații generalului american. Porecla Wild Bill se numără printre primele elemente definitorii ale personalității lui Donovan. Aceasta i-a fost atribuită în timp ce se afla pe frontul Primului Război Mondial, din postura de comandant de batalion. În timpul unui antrenament anevoios, pe un teren cu obstacole, după ce extenuase întregul batalion, Donovan, care nu dădea semne de oboseală, s-a arătat mirat de starea în care se aflau soldații săi. Atunci unul dintre soldați, aflat în spatele grupului, i-a strigat acestuia “Hell, we aren’t as wild as you are Bill” (“Nu suntem la fel de sălbatici ca tine, Bill”). Forța de care dădea dovadă și curajul arătat în timp ce se afla sub focurile inamice, au dat substanță noului nume al viitorului general.
Donovan s-a arătat întotdeauna deranjat de pseudonimul căpătat pe front, însă soția sa a dezvăluit mai târziu că, în adâncul sufletului său, generalul își adora porecla. Donovan dormea mai puțin de cinci ore pe noapte și putea citi cel puțin trei cărți pe săptămână. Deși cele mai multe aveau teme politice, militare sau istorice, generalul manifesta un interes aparte pentru operele lui Shakespeare. Wild Bill nu obișnuia să fumeze și consuma alcool foarte rar, dar era cunoscut ca un împătimit al bucătăriei de tip fine dining. Afișa întotdeauna o atitudine spirituală, calmă și discretă. Înainte de a urma o carieră militară, Donovan a cochetat cu fotbalul, în timpul facultății, fiind de asemenea atras, prin atașamentul său față de credința catolică, de o carieră ecleziastică.
Toate aceste trăsături i-au adus popularitatea și i-au câștigat respectul subordonaților în timpul carierei militare. Aceștia spuneau despre Donovan că „era un lider carismatic, care inspira un devotament profund și care, de cele mai multe ori, adresa rugăminți, nu ordine”.
Îngrijorări de la Londra la Washington
Portretul prezentat de Waller în lucrarea sa reflectă imaginea unei personalități puternice, echilibrate, cu multiple aptitudini care a servit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial la crearea primei structuri de culegere a informațiilor externe din SUA. În vara anului 1940, administrația Roosevelt privea spre o Europă confruntată cu avansul constant al trupelor germane. Premierul britanic, Winston Churchill, recent ales după demisia predecesorului său Neville Chamberlain ca urmare a eșecului expediției britanice din Norvegia, solicita constant sprijinul american pentru stoparea avansului naziștilor. În acel moment, majoritatea publicului american respingea ideea implicării Statelor Unite în conflictul de pe continentul european, iar sentimentele anglofobe se manifestau inclusiv în rândul membrilor Congresului. În acest context, administrația de la Washington încerca să contureze un tablou al situației în care se aflau britanicii și al măsurilor care puteau fi luate pentru a-i sprijini, fără a încălca legislația neutralității. Datele contradictorii și lipsa informațiilor l-au convins pe președintele american Franklin D. Roosvelt să folosească experiența și capacitățile lui Donovan, pe care l-a trimis, în iulie 1940, la Londra. În următoarele săptămâni, veteranul Primului Război Mondial, la momentul respectiv un avocat de succes în New York, a primit, la ordinele lui Churchill, informații clasificate de la toate structurile britanice de informații, în speranța că, la întoarcerea lui Donovan, vor obține mult așteptatul sprijin militar și chiar crearea unei structuri de informații externe americane.
Activitatea lui Donovan pe teritoriul britanic pune în evidenţă nu doar încrederea acordată de președintele Roosevelt prin angrenarea sa într-o misiune de o asemenea importanţă, ci şi talentul înnăscut al lui Donovan în activitatea de informaţii.
Informații pentru strategia de război
Relaţionarea sa cu structurile de informaţii ale englezilor a fost atât de fructuoasă încât, la întoarcerea în SUA, guvernul britanic a solicitat părţii americane numirea lui Donovan în calitate de ambasador la Londra. Totodată, deşi pasiunea generalului american pentru teatrele de operații nu dispăruse, acesta urmărind plasarea sa la comanda unui corp de armată, Donovan i-a vorbit lui Roosevelt despre nevoia unui organism centralizat pentru colectarea informațiilor externe.
Președintele american a fost informat despre hotărârea britanicilor de a se apăra până la ultima suflare, dar și despre imposibilitatea rezistenței împotriva naziștilor fără susținerea materială a Statelor Unite. Donovan a subliniat inclusiv importanța folosirii „Coloanei a cincea” (spionajul și sabotajul în spatele liniilor inamicului, desfășurate cu ajutorul simpatizanților și susținătorilor din interior). De cealaltă parte, englezii, creionând tot mai clar perspectiva unei intervenții a Washingtonului pe continentul european, opinau că orientarea lui Donovan către alt domeniu decât cel al informațiilor ar însemna o irosire a talentului său.
Președintele american, el însuși un adept al secretomaniei chiar şi în discuțiile cu proprii consilieri, a fost extrem de încântat de ideea unui serviciu de informații care să se afle în subordinea sa directă, în special având în vedere că celelalte structuri similare erau subfinanțate şi furnizau adesea date neconcludente. Prin urmare, la solicitarea preşedintelui, Donovan a transmis, la 10 iunie 1941, un plan al viitoarei organizaţii. Atrag atenția considerațiile generalului american asupra scopurilor vizate de noua structură. În opinia lui Donovan, „strategia, fără să se bazeze pe informație, este inutilă […] Totodată, informaţia este inutilă cât timp nu este utilizată către scopurile sale strategice.” Se remarcă astfel caracterul vizionar al ideilor lui Donovan, având în vedere că, în zilele noastre, în era informațională, valorificarea informației şi crearea unei imagini clare de ansamblu rămân unele dintre cele mai mari provocări ale serviciilor de informații.
În anii ce au urmat, Wild Bill a obţinut fonduri aflate la dispoziția preşedintelui american şi întreaga susţinere de care avea nevoie pentru consolidarea unui dispozitiv informativ complex care să sprijine eforturile Statelor Unite în timpul marii conflagraţii. Denumit iniţial Coordinator of Information Office şi ulterior Office of Strategic Services, serviciul de informaţii aflat sub comanda lui Donovan a avut filiale răspândite pe toată suprafaţa Globului, dovedindu-şi eficienţa nu doar prin culegerea de informaţii, ci şi prin acţiuni complexe de propagandă, sabotaj şi chiar asasinate. Prin urmare, cariera lui William Wild Bill Donovan dedicată consolidării şi rafinării spionajului american, seamănă cu povestea unui personaj de film transpusă în realitate. Talentul său înnăscut a contribuit la definirea fundamentului spionajului american, păstrat până în zilele noastre.
Abstract
The story of William Donovan, considered one of the founders of the American espionage services, describes what some would call a piece of a movie script. His whole career as a war hero, politician, prosecutor, lawyer and, finally, intelligence officer create the picture of a super-human, whose accomplishments are a baseline for anyone interested in intelligence services and their activity. Thus, this paper reflects only a small part of Donovan’s life, shaping a short introduction of what a remarkable footprint he left in the history of the United States.
Autor: A.U.
