Strategia de Contrainformații a SUA reprezintă un document de orientare strategică a activității de informații. Acesta se concentrează asupra activităților informative și de spionaj ale serviciilor străine care acționează împotriva SUA pe mai multe dimensiuni: furt tehnologic, sustragere de informații sensibile (inclusiv clasificate), acte de sabotaj, atacuri cibernetice, alte agresiuni tehnice.
Valoarea universală a acestui document este reprezentată de identificarea foarte clară a riscurilor de securitate, domeniilor afectate și măsurilor ce pot fi dispuse de autoritățile naționale pentru gestionarea riscurilor. Reperele definite de strategia americană sunt valabile pentru orice alt stat democratic, pentru că ele subliniază principalele tipuri de amenințări contemporane. Busola strategică propusă prin această strategie prezintă invariabil același rezultat: o mai bună securizare a statului prin consolidarea mecanismelor principale de reziliență. Cu această precizare, continuăm cu o prezentare adaptată, în rezumat, a Strategiei de Contrainformații, urmată de câteva concluzii menite să clarifice viziunea acestui document strategic și valabilitatea acestuia pentru celelalte state democratice.
În debut, William Evanina, directorul Centrului Național pentru Securitate și Contrainformații definește misiunile de bază ale contraspionajului american: „Identificarea, evaluarea și neutralizarea activităților și capacităților serviciilor străine pe teritoriul SUA; Gestionarea vulnerabilităților interne; Contracararea spionajului, precum și a tentativelor de asasinat derulate de serviciile de spionaj pe teritoriul SUA sau în exterior; Protejarea informațiilor sensibile, inclusiv clasificate, precum și a obiectivelor de interes național față de atacuri cibernetice, tehnice sau de spionaj”.
Strategia identifică „cinci obiective strategice aflate în atenția și aria de acțiune a serviciilor străine de spionaj: infrastructura critică; sistemele esențiale de producție și aprovizionare; economia SUA; democrația americană (se referă la modul de funcționare al statutului american – n.a.); operațiunile tehnice și cele cyber”. Integral sau parțial, aceste obiective pot fi vizate inclusiv de entități informative neafiliate (actori non-statali).
Imaginea adversarului – imaginea spionajului străin în SUA
„Entitățile informative străine” sunt organizații sau persoane afiliate sau nu unor state/națiuni. Acestea desfășoară activități în care combină spionajul clasic, spionajul economic, operațiuni asupra lanțurilor de aprovizionare și de natură cibernetică asupra infrastructurii critice. Sunt vizate informațiile sensibile (inclusiv clasificate – n.a.), rezultatele unor programe de cercetare, precum și secretele industriale sau tehnologice.
Aceste entități informative străine derulează și campanii malițioase prin operațiuni cibernetice, manipulare mediatică, operațiuni clandestine și subversiuni politice pentru a genera divizarea societății, afectarea încrederii americanilor în instituțiile democratice și slăbirea sistemului de alianțe ale SUA.
Strategia remarcă și „creșterea numărului entităților informative străine ce vizează SUA. Rusia și China (primele state menționate – n.a.), operează la nivel global, folosesc toate instrumentele puterii statale pentru a dezvolta capabilități complexe de intelligence care au ca țintă SUA”. Alți adversari statali menționați în strategie sunt Iran, Cuba și Coreea de Nord, în timp ce în categoria celor non-statali sunt menționate grupări precum precum „Hezbollah, ISIS și Al-Qaida, organizațiile de criminalitate organizată transfrontalieră și entități motivate ideologic, precum hacktiviștii, leaktiviștii și organizațiile care au ca scop dezvăluirile publice.” Toate acestea reprezintă, de asemenea, amenințări semnificative. Entităților menționate li se adaugă și „cetățenii străini neafiliați în mod formal unor servicii de spionaj care sustrag informații sensibile și proprietate intelectuală”.
În accepțiunea Strategiei, „entitatea informativă străină” este definită ca fiind „organizația statală sau non-statală sau persoana cunoscută sau suspectată că derulează activități specifice pentru a obține informații aparținând SUA, a bloca sau afecta procesul de culegere de informații, a influența politica americană, a afecta funcționarea unor programe sau sisteme americane. Sintagma „entitate informativă străină” include și serviciile de informații care aparțin, de regulă, unui stat, dar și structurile care pot fi create/controlate de organizații teroriste, grupări de crimă organizată, actori cibernetici străini, corporații străine.”
„Infrastructura critică” este definită ca fiind formată din „sisteme, bunuri și valori (obiective fizice și virtuale) care au o asemenea importanță încât afectarea funcționării lor sau distrugerea acestora ar avea un impact semnificativ asupra securității naționale, sistemului economic sau sistemului național de siguranță și sănătate publică. Cele 16 sectoare de „infrastructură critică” sunt industria chimică; barajele; serviciile financiare; tehnologia informației; anumite obiective comerciale; industria de apărare; agricultura și alimentația publică; reactoarele, materialele și deșeurile nucleare; comunicațiile; serviciile de urgență (Ambulanță, Pompieri, Poliție); obiectivele guvernamentale; sistemul de transport; industria de producție esențială; sistemul energetic; sistemul de asistență și sănătate publică; sistemul de gestionare și tratare a apei”.
„Contrainformațiile” (counterintelligence) sunt definite ca „activități informative derulate pentru identificarea, inducerea în eroare, exploatarea, perturbarea sau protejarea împotriva spionajului sau altor activități specifice precum sabotajul sau asasinatele executate în numele unor puteri străine, organizații, persoane sau agenților acestora sau în favoarea unei organizații teroriste.”
Catalizatorii amenințărilor
În prezent, „accesul la scară planetară la tehnologia specializată pentru culegerea de informații și divulgarea neautorizată a metodelor cyber utilizate de structurile americane a permis unei game extinse de adversari să obțină capabilități de intelligence sofisticate, deținute în trecut numai de servicii de spionaj puternice”. Între acestea se numără „dispozitive biometrice, sisteme controlate de la distanță, imagini de înaltă rezoluție, criptare avansată, echipamente de supraveghere și analiză a volumelor mari de date (big-data”).
Țintele entităților informative străine
Strategia arată că „vectorii de amenințare, respectiv entitățile informative străine, au în atenție majoritatea departamentelor și agențiilor, chiar dacă unele dintre acestea nu au atribuții în domeniul securității naționale, precum și laboratoarele, sectorul financiar, cel industrial, entități academice și private. În special în perioade de criză, adversarii derulează operațiuni de intelligence pentru a afecta infrastructura critică și cea militară americană sau aliată. Opinia publică americană și cea aliată sunt de asemenea ținte ale activităților de influențare străine”.
Prognoză
Potrivit autorilor Strategiei, „tehnologia în continuă schimbare va accelera aceste tendințe, amenințând securitatea și bunăstarea națiunii americane și erodând avantajul tehnologic, militar și economic al SUA în lume. Tehnologiile aflate în plină dezvoltare, precum inteligența artificială (IA), computerele cuantice, nano-tehnologiile, materialele avansate, criptarea, robotica și Internet of Things vor permite adversarilor noștri să dezvolte capabilități de spionaj ce vor viza SUA și care vor face mult mai dificilă apărarea”.
Această stare de fapt „expune SUA la riscuri strategice într-o modalitate în care doar comunitatea de contrainformații nu mai este suficientă pentru a le gestiona. În consecință este necesar un efort comun din partea guvernului SUA, partenerilor publici și privați, organizațiilor și aliaților externi, precum și a publicului american pentru a adopta o postură de contrainformații și securitate proactivă și a descuraja activitățile de spionaj ale adversarilor”.
Obiectivele Strategiei de Contrainformații
În continuare sunt menționate cele cinci obiective strategice ale activității americane de contrainformații, cu mențiunea că ordinea în care sunt prezentate nu reflectă în mod necesar și importanța lor: protejarea infrastructurii critice, comerciale, militare și guvernamentale față de entități informative străine care urmăresc să perturbe sau să întrerupă funcțiile critice; reducerea amenințărilor la adresa sistemelor de aprovizionare și unităților esențiale de producție pentru a preveni acțiunile de compromitere a integrității, originalității și autenticității produselor și serviciilor achiziționate și integrate în activitățile guvernului american, al industriei de apărare și sectorului privat; contracararea exploatării economiei americane pentru protejarea avantajului competitiv american pe piața mondială, precum și a supremației tehnologice în vederea asigurării securității și prosperității economice (obiectivul vizează totodată identificarea și contracararea investițiilor străine care reprezintă un pericol pentru securitatea națională); apărarea democrației americane împotriva influențelor nocive străine pentru a proteja procesele și instituțiile democratice și a păstra nealterată cultura deschiderii; contracararea acțiunilor cibernetice ale spionajului străin, precum și a operațiunilor tehnice care amenință interesele americane.
Strategia precizează că acestea sunt „domeniile în care amenințările serviciilor de spionaj produc cele mai multe pagube intereselor americane de securitate, domenii în care sunt necesare investiții în capabilități și resurse pentru a îmbunătăți postura de contrainformații și securitate”.
În document, Guvernul SUA asigură că „va continua să abordeze misiunile de bază ale contraspionajului: identificarea, evaluarea și neutralizarea activităților serviciilor străine de informații, în țară și exterior, protejarea secretelor naționale (ex: informațiile sensibile, inclusiv cele clasificate) precum și a obiectivelor importante împotriva atacurilor tehnice și a spionajului. Aceste misiuni includ contracararea spionajului și a tentativelor de asasinat, respectiv diminuarea amenințărilor din interior”.
Pentru a reuși contracararea amenințărilor entităților informative străine, „SUA vor trebui să folosească abordări comune la nivel guvernamental (whole of government) în privința contrainformațiilor și securității, integrând măsuri defensive, ofensive și profitând de tot instrumentarul puterii americane”. De asemenea, este subliniată necesitatea „dezvoltării unui cumul de cunoaștere pentru înțelegerea structurilor, capacității și resurselor serviciilor ostile de intelligence, precum și pentru contracararea activităților tradiționale de spionaj derulate de adversari”.
Strategia, publicată pe 10 februarie 2020, acoperă doar intervalul 2020-2022, ceea ce reflectă caracterul dinamic al amenințărilor, dar și nevoia permanentă de adaptare a măsurilor de contracarare a acestora. Iar viitorul pare să fi confirmat fragilitatea unor estimări pe termen lung, dacă ne gândim la evenimentele care au marcat, după 2020, nu doar Statele Unite ci și întregul mapamond.
Ce concluzii putem trage?
Observăm, din aspectele prezentate în Strategie, două idei principale: universalitatea Strategiei de Contrainformații din perspectiva principiilor de lucru și obiectivelor majore, evident cu adaptarea națională de rigoare. Cu alte cuvinte această Strategie poate fi adaptată și aplicată în orice organizare statală ce corespunde unui regim democratic, inclusiv în România; trans-sectorialitatea ca și condiție centrală (nexus), în absența căreia Strategia nu poate fi aplicată.
Prin conceptul de trans-sectorialitate urmează să înțelegem, așa cum rezultă din filozofia documentului strategic, că asigurarea securității SUA în fața amenințărilor diverse generate de entitățile informative străine (teroriste, cyber, de crimă organizată sau spionaj) nu poate fi asumată de o singură specializare (contraspionaj, contraterorism, cyber). Amenințarea poate fi gestionată numai printr-o abordare comună, cu implicarea întregului guvern (whole of government, aici și cu sensul inter-agenții) și în parteneriat cu societatea civilă și companiile private.
În toate cele 5 obiective majore, la secțiunea: Cum facem?, vom regăsi menționate, direct sau indirect, măsuri concrete privind: schimbul de informații, de lecții învățate, de bune practici, precum și creșterea nivelului de conștientizare (awareness) la nivelul societății civile (în special în mediul academic, de cercetare și al laboratoarelor naționale); creșterea nivelului de pregătire și păstrarea ofițerilor de contrainformații specializați, al experților în infrastructură critică; extinderea parteneriatelor cu aliații pentru încurajarea schimbului de informații și awareness privind activitățile entităților informative străine.
Aceste măsuri nu țin doar de serviciile de intelligence ale SUA, ele sunt trans-sectoriale, se întrepătrund cu sarcinile și atribuțiile Departamentului Energiei, Departamentului de Stat, Departamentului Apărării, Guvernatorilor statelor federației, universităților, companiilor private etc. Punctul nodal ce leagă toate activitățile de contrainformații și securitate este Oficiul Directorului pentru Securitate Națională (coordonatorul Comunității de Intelligence a SUA).
Această strategie este relevantă și pentru România și serviciile române de informații ca o consecință a unui cumul de factori: parteneriatul strategic cu SUA; achiziția și utilizarea unor sisteme complexe de tehnică militară de proveniență americană ce implică inclusiv gestionarea unor informații clasificate; posibila achiziție, implementare și utilizare de tehnologie americană în domeniul nuclear (unul dintre cele 16 sectoare identificate în strategia prezentată anterior), în speță reactoarele modulare (SMR-Small Modular Reactors) dezvoltate de o companie americană, reprezintă de asemenea tehnologie clasificată, fiind necesară asigurarea unei protecții contrainformative adecvate față de interesele ostile ale unor actori statali sau non-statali.
În istoria recentă am experimentat: pene masive de curent electric; atacuri cibernetice la adresa sistemelor energetice; probleme în sistemul de alimentare cu carburanți; accidente nucleare provocate de vulnerabilități interne, precum corupția în sistemul de achiziție și verificare a securității instalațiilor; insuficienta pregătire pentru situații de criză; compromiteri ale unor informații confidențiale, date personale, informații clasificate, comise sub stindardul interesului public; utilizarea ilegală de neurotoxine pentru suprimarea opozanților politici sau pentru justificarea unor intervenții militare ulterioare; dezvoltarea unor fabrici de troli; răspândirea știrilor false și a denigrărilor la o scară ce poate influența rezultatul unui proces electoral într-o țară democratică; derularea de operațiuni militare numite asimetrice pentru acapararea de teritorii, capabile să schimbe radical geopolitica mondială. În toate aceste acțiuni ce au produs daune și consecințe grave (umane și materiale) au fost/sunt implicate servicii de informații.
Un sistem de contrainformații și securitate stabil, angajat și determinat poate identifica oportun originea acestor amenințări, poate prognoza acțiunile viitoare ale adversarilor identificați și poate informa la timp decizionalul statului competent pentru a dispune măsuri.
Abstract
The CI Strategy of the US contains the specific guidelines related to foreign threats followed by the American intelligence. The beauty of this strategic document lies in the fact that it is valid within almost any democratic society because the framework and the logic behind it comply with the requirements of any country (with a liberal form of governance).
Autor: Cristian Căpăstraru
