Heartlandul reprezintă, în linii generale, arealul situat pe axa vest – est între Europa Orientală și Orientul Îndepărtat, iar pe axa nord – sud între Oceanul Arctic și sudul continentului asiatic. Ocupă un teritoriu imens din masa eurasiatică, însă fără acces la mările calde ale Oceanului Planetar. Este dominat, biogeografic, de o vastă stepă, care pornește din istmul ponto-baltic și ajunge până în Siberia Orientală. Inevitabil, ecosistemul și-a pus amprenta decisiv asupra destinului istorico-strategic al Heartlandului. Spațiului i s-a asociat un profil continental pronunțat care a influențat profund procesul de formare și dezvoltare a statelor. Astfel, Heartlandul a generat, pe parcursul istoriei, puteri continentale (de pildă, Imperiul Mongol, Imperiul Rus, URSS) care s-au afirmat prin exploatarea avantajelor specifice acestui mediu natural.
Heartlandului i se opune, geostrategic, Rimlandul, compus din segmente majore aparținând litoralului sudic al Eurasiei (începând cu Europa Occidentală și sfârșind cu Orientul Îndepărtat). Rimlandul are un acces larg la apele calde ale Oceanului Planetar, favorizând afirmarea, în cadrul lui, a unor puteri maritime (de pildă, Imperiul Britanic, SUA). De-a lungul istoriei, s-a derulat o competiție cvasi-permanentă pentru supremație mondială între Heartland și Rimland, iar evoluția umanității a depins enorm de efectele acestui conflict. Heartlandul s-a manifestat inițial în Antichitate, la nivel regional, iar ulterior, odată cu Evul Mediu, a dobândit o anvergură mondială. Confruntarea lui cu Rimlandul a fost o desfășurare firească, având ca bază de susținere anumite realități geografice. A existat o tendință naturală a Heartlandului de a se extinde în zona Rimlandului și invers.
Coordonate naturale
Heartlandul a asigurat, pe parcursul istoriei, condițiile necesare formării unor puteri capabile să aspire la supremația politico-militară. Abundă de resurse naturale diverse care au contribuit major la procesul de creare și afirmare a statelor (pășuni, teren fertil, lemn, respectiv minereuri, hidrocarburi etc.). De altfel, în prezent, rezervele sale imense asigură securitatea energetică a mapamondului. În istorie, a rezistat incursiunilor din direcția Rimlandului datorită protecției climatice (veri secetoase, ierni geroase) și geografice (în nord – Oceanul Arctic, iar, în sud – lanțurile montane pornind de la Marea Mediterană și ajungând până la Oceanul Pacific). Heartlandul a fost dificil de accesat, constituind o imensă fortăreață naturală, greu de cucerit, dar și o bază solidă a expansiunii spre Rimland (Europa, Orientul Mijlociu, India, China).
Din cauza stepei ce pătrunde adânc, până spre mijlocul continentului, Heartlandul nu a fost protejat de o frontieră naturală în Europa Orientală, neputând fi delimitat geografic, cu precizie, în partea sa vestică. Conflictul lui cu Rimlandul a avut intensitate maximă și s-a derulat în cvasitotalitatea lui în istmul ponto-baltic, extins frecvent și în zonele din proximitate. Controlul acestui segment teritorial s-a dovedit esențial în competiția pentru supremație dintre Heartland și Rimland. Istmul ponto-baltic a fost și este, încă, o poartă uriașă prin care s-a făcut trecerea nu doar între Heartland și Rimland, ci și între formele de civilizație specifice lor. Competiția geostrategică a presupus și o evidentă latură a desfășurării sale în plan civilizațional (de pildă, triburi nomade – popoare sedentare, regim autoritar – sistem democratic).
Trăsături socio-economice
Geografia fizică a Heartlandului a modelat profund caracterul activităților umane pe baza cărora s-au creat statele. Asigurând legătura terestră a extremităților masei eurasiatice, stepa a constituit permanent o imensă oportunitate. Și a favorizat nu doar acțiunile politico-militare pe care s-au fondat mari imperii (mongol, rus), ci și activitățile economice (de exemplu, comerțul existent, din Antichitate, între Europa și China). Însă pentru a valorifica oportunitatea a fost nevoie ca stepele uriașe să fie cucerite de către om. Încă din neolitic, triburile din stepe au fost primele care au domesticit calul (un animal cu ajutorul căruia s-au deplasat rapid pe distanțe mari). Calul a fost exploatat intens până în perioada modernă, când, sub impactul progresului tehnologic, s-au utilizat, gradual, mijloace de transport mecanizate (feroviare, rutiere etc.).
Inițial, datorită pășunilor bogate, necesare hergheliilor, turmelor și cirezilor, stepa a fost stăpânită de triburi nomade de păstori (sciți, huni, avari, mongoli, tătari). Ulterior, în contextul extinderii agriculturii, datorită suprafețelor întinse de pământ fertil, mai ales în Europa Orientală, controlul Heartlandului a fost preluat de populațiile sedentare și rurale de origine slavă. Cele două sisteme socio-economice au supraviețuit până în prezent, însă, pe fondul urbanizării și industrializării (în special din epoca sovietică), sedentarizarea a devenit predominantă. Procesul de sedentarizare a presupus o valorificare eficientă a stepei devenind, încă din Evul Mediu, o bază solidă a creșterii demografice. A jucat, astfel, un rol decisiv în competiția internă pentru supremație în Heartland, desfășurată între slavii răsăriteni și turco-mongoli.
Caracteristici politice
Specificul activităților socio-economice a influențat caracteristicile politice ale statelor din Heartland. Nomadismul pastoral, cu un mod de viață dur, în condiții naturale dificile, și o organizare tribală, a creat un sistem politic autoritar, reprezentat de o căpetenie războinică care s-a impus prin forță. Crearea statelor a fost rezultatul uniunii de triburi realizată violent, iar puterea s-a exercitat arbitrar într-un cerc restrâns, format în jurul liderului. Existența statală, mai ales la nivel imperial, a depins foarte mult de personalitatea liderului. Construcțiile statale nu au rezistat în timp liderului fondator (hunii, mongolii) sau au supraviețuit doar câtorva generații ale dinastiei sale (avarii). Imperiile s-au dezintegrat, iar între entitățile componente au izbucnit războaie pentru putere, generând o instabilitate majoră internă (mongolii).
Rușii, deși sedentari, s-au bazat în organizarea și funcționarea statului pe un regim autoritar și imperialist, asemenea turco-mongolilor. Nevoia expansiunii teritoriale pentru susținerea bazei socio-economice a reprezentat o constantă atât a politicii externe mongole, cât și a celei ruse (sovietice). Imperialismul pastoral mongol a fost succedat de imperialismul agrar rus care în epoca sovietică și-a dezvoltat și o amplă componentă industrială. Statele din Heartland au avut un pronunțat caracter militarist, iar regimul lor politic a angrenat, prioritar, complexul de resurse umane și materiale pentru a susține expansiunea teritorială (de regulă, în cadrul unor acțiuni de jaf și cotropire). De altfel, imperiile din Heartland au urmărit să domine militar Rimlandul, deoarece nu au putut să se impună în fața lui în plan cultural sau economic.
Specific ideologic
Imperiile și-au asumat ideologii pe măsura ambițiilor politico-militare universaliste rezultate din controlul total deținut asupra Heartlandului și a presiunii imense exercitate asupra Rimlandului. De exemplu, pe fondul conflictului de factură civilizațională cu popoarele sedentare, Imperiul mongol urmărea ca, prin campaniile sale nimicitoare, să extindă domeniul pastoral în favoarea triburilor nomade. Astfel, se extindea teritorial baza socio-economică pe care funcționa Imperiul mongol și, implicit, se distrugea sistemul agricol specific popoarelor sedentare. Aspirații universaliste a manifestat și regimul sovietic, aflat în competiție pentru supremație mondială cu SUA, reprezentând democrația euroatlantică. Și, în acest caz, se urmărea distrugerea completă a sistemului de valori capitaliste pentru a impune, în schimb, modelul socio-economic comunist.
Deși în conflict geostrategic cu Imperiul colonial britanic, Rusia nu și-a construit o ideologie universalistă. Regimul țarist a elaborat două pan-idei în care și-a atribuit un rol mesianic, ca fundament al dominației politico-militare în contextul expansiunii sale în Rimlandul european (în special în istmul ponto-baltic). A promovat pan-slavismul care se adresa unui ansamblu de populații slave pe un areal vast din Europa Centrală și de Est (ucraineni, polonezi, sârbi, bulgari etc.). A susținut și pan-ortodoxismul pentru a se extinde în Balcani, în condițiile în care în peninsulă existau popoare neslave, dar ortodoxe (greci, români). O direcție similară de expansiune ideologică a fost vizată cu prioritate și de URSS care fie a anexat teritorii din Europa Centrală și de Est, fie a impus regimuri comuniste aservite în țările din arealul respectiv.
Strategii militare
Expansiunea teritorială a Heartlandului a vizat și un scop militar, mai ales în Europa Orientală. În absența unei frontiere naturale cu Rimlandul european, pentru a-și asigura un spațiu de manevră ambivalent (și ofensiv, și defensiv), imperiile din Heartland au cerut garanții de securitate (demilitarizare) și au creat arii de siguranță (zone tampon). Așa a procedat, de exemplu, Rusia când a cerut Franței, care se pregătea de atac, să își retragă armata la vest de Oder sau URSS care, după ultimul război mondial, a urmărit să impună neutralitatea Finlandei. Inițiative similare au existat și anterior, așa cum a fost, de pildă, spațiul de protecție de tip no man’s land pe care hunii au dorit să îl creeze la sud de Dunăre, în detrimentul bizantinilor, sau regiunile pustiite din arealul ucrainean, apărute în războaiele tătarilor cu polonezii și rușii.
Imperiile din Heartland au exploatat, în scop militar defensiv, vastitatea spațiului, mai ales a stepei, care le-a asigurat un nivel ridicat de mobilitate. Stepa și pădurea boreală le-au permis să efectueze, cu rapiditate, ample manevre de repliere sau retragere strategică. Iar combinarea manevrei cu potențialul factorului climatic (condiții grele de iarnă) a fost decisivă pentru supraviețuirea puterii din Heartland. Așa s-a întâmplat în cazul înfrângerii Imperiului francez, când Rusia și-a putut replia armata, ori al Germaniei, când URSS și-a putut retrage facilitățile industriale în Siberia pentru a continua războiul. Manevra, expresie a modului de viață nomad, a fost utilizată, încă din Antichitate, de diverse triburi. În Evul Mediu, mongolii au excelat în a o aplica, reprezentând o cauză explicativă importantă a succesului lor militar.
Abilități de luptă
Nomadismul pastoral a modelat caracterul războinic al populațiilor turco-mongole și le-a permis să își dezvolte calitățile militare. Mereu în căutare de pășuni, nomadul parcurgea distanțe mari, trăind în corturi și având o viață precară. Își suplimenta adesea hrana din vânat, perfecționându-și continuu abilitățile în acest sens. Fiind călare, nu putea avea multe bunuri asupra lui, motiv pentru care iniția campanii de jaf. Nomadul era un ucigaș abil, care sacrifica animalele din turmă pentru a se hrăni, în timp ce sedentarul le prelungea viața pentru a le exploata randamentul maxim. Astfel, turco-mongolii aveau oricând posibilitatea de a organiza o armată mare și puternică. Puteau recruta, la scară largă, călăreți rezistenți și antrenați, spre deosebire de popoarele sedentare, unde numai nobilimea și mercenarii exersau arta războiului.
Nomadismul pastoral a influențat și tactica militară aplicată de turco-mongoli în războaie. Conducerea turmei cerea abilitatea de a fragmenta masa de animale, de a le împiedica să fugă, de a le izola sau elimina pe cele care afectează șeptelul. Paza turmelor și vânătoarea reprezentau exerciții militare, utile pentru încercuirea și uciderea prădătorului, respectiv a prăzii. Cruzimea, probată la vânătoare, era folosită și în război ca armă psihologică de intimidare. Turco-mongolii au format armate redutabile, care au fost învinse numai datorită progresului tehnologic (în special, dezvoltarea artileriei). Odată cu ascensiunea rușilor, în Heartland s-a afirmat o putere militară mai complexă și mai puternică ce amenința Rimlandul. Rușii, un popor sedentar, au preluat tacticile nomazilor pe care le-au pus în aplicare cu tehnologie militară performantă.
Abstract
The Heartland provided the natural conditions for the formation of the powers that competed with the Rimland for world supremacy. The Heartland was rich in resources and had multiple natural barriers that had decisively led to the rise of some great empires in history.
Autori: F.B. Suciu și prof. univ. dr. Ionel Muntele (Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Geografie și Geologie)
