Istoria omenirii este presărată cu exemple de crize care au avut consecințe importante asupra dezvoltării și securității umane. Totuși, aceste consecințe nu au fost, întotdeauna, nefaste, deoarece crizele pot genera și oportunități. Mai mult decât atât, prin extinderea ipotetică a unor teorii precum „efectul fluture” și „psihoistoria” se poate argumenta că și crizele limitate ca anvergură au capacitatea de a ascunde oportunități nebănuite și pot determina rezultate pozitive semnificative.
Dovezile se regăsesc în trecutul relativ recent al omenirii, înșirate într-o poveste cât se poate de reală despre mirodenii, tuberculi, Cristofor Columb și prosperitate europeană.
Ce nu te doboară te face mai puternic
Într-un discurs din 1959, președintele american John F. Kennedy amintea că, în limba chineză, cuvântul „criză” este compus din două caractere, unul însemnând „pericol”, iar celălalt „oportunitate”. Promovată de o serie de terapeuți și formatori de opinie în următoarele decenii și inclusă în cele din urmă sub vasta umbrelă a „înțelepciunii populare”, respectiva aserțiune nu este în totalitate adevărată: în realitate, cel de-al doilea simbol ar însemna mai degrabă „moment crucial, incipient, de răscruce”. Totuși, dincolo de confuzia lingvistică, afirmația președintelui american sublinia, în mod inspirat, faptul că o situație de criză poate ascunde și oportunități nebănuite, generând, finalmente, un rezultat pozitiv. Căci, așa cum scria filosoful Friedrich Nietzsche în „Amurgul idolilor”, „Ceea ce nu mă ucide mă face mai puternic”.
O privire în trecutul omenirii ne dezvăluie că, aproape întotdeauna, la fel ca cele două fețe ale aceleiași monede, crizele s-au dovedit indisolubil legate de oportunități, fiind capabile să ofere beneficii neașteptate țărilor, societății sau chiar întregii umanități.
De la „efectul fluture” la „psihoistoria” lui Asimov
Abordând dintr-o altă perspectivă fenomenele care marchează existența pe Terra, putem introduce în ecuație și posibilitatea ca un fenomen aparent insignifiant sau lipsit de anvergură, de exemplu bătaia aripilor unui fluture în Brazilia, să genereze efecte majore, precum o tornadă în Texas. Teoria este promovată de mass-media sub denumirea de „efectul fluture” (The butterfly effect), deși inițiatorul ei, meteorologul Edward Lorenz, dorise să transmită un mesaj diferit. Într-o astfel de logică, este foarte posibil și ca o criză sau o cauză aparent măruntă să producă oportunități sau efecte majore.
La aceste teorii putem adăuga și un construct din arealul literaturii science-fiction, care ne deschide noi perspective aducând în prim-plan omul înțeles ca element decisiv în lanțul cauză-efect (criză-oportunitate). Concret, pe parcursul celor șapte volume care compun celebra serie „Fundația”, scriitorul Isaac Asimov dezvolta conceptul de psihoistorie, adică știința de ficțiune care ar combina istoria, psihologia și statistica matematică pentru a studia comportamentul unor populații foarte mari (de exemplu întreaga populație din Calea Lactee), scopul final fiind influențarea și determinarea unui viitor mai bun al omenirii. Totuși, deși psihoistoria se ocupa nu de indivizi, ci de mase, influențarea istoriei în cărțile lui Asimov este realizată tot prin intermediul unor personaje-cheie.
Desigur, aceste teze par doar demersuri fanteziste. Dar dacă, la limită, am constata că în trecutul omenirii chiar au existat situații care validează aceste teorii? O scurtă incursiune în istorie ne va elucida misterul…
Criza comerțului levantin și drumul mirodeniilor
O insolită criză marca Europa în urmă cu jumătate de mileniu, ca urmare a monopolului impus de anumiți comercianți asupra unor ingrediente nelipsite astăzi din orice bucătărie: mirodeniile.
Taxele uriașe puse de sultanii mamelucilor din Egipt, în primele decenii ale secolului al XV-lea, dar și faptul că turcii deveniseră stăpânii strâmtorilor și principalelor rute comerciale europene în Marea Neagră și Marea Mediterană (după cucerirea Constantinopolului, în 1453), determinaseră o creștere puternică a prețului mirodeniilor. Practic, accesul dificil la vechile drumuri comerciale către Indii generase o veritabilă „criză a comerțului levantin”, cum avea să fie ea denumită de către unii istorici.
În Europa, mirodeniile se comercializau la prețuri exorbitante, de exemplu, nucșoara ajunsese să valoreze greutatea ei în aur, în condițiile în care cererea pe bătrânul continent continua să fie foarte mare. Departe de a fi un moft culinar, mirodeniile nu erau folosite doar în bucătărie, ci și în alte activități economice: industria parfumurilor, îmbălsămarea morților, prepararea unor produse farmaceutice, conservarea cărnii. De altfel, mirodeniile erau utilizate și pentru prepararea unor substanțe înmiresmate, menite să înlăture mirosurile pestilențiale ale străzilor și să-i apere pe locuitorii orașelor medievale de molime.
În aceste condiții, soluția salvatoare consta în identificarea unor noi rute către Indii, care ar fi condus la scăderea prețului mult râvnitelor produse.
Columb și descoperirea cartofului
Dacă fundamentele psihoistoriei lui Asimov ar fi considerate corecte, se poate afirma că a fost nevoie de un singur individ-cheie pentru a transforma în bine istoria mai multor părți ale globului pământesc. În 1492, plecat în căutarea unei noi rute către Asia, exploratorul Cristofor Columb a ajuns, din greșeală, pe țărmul Americii.
Consecințele descoperirii Americii aveau să fie uriașe: schimbarea hărților lumii prin descoperirea unui nou continent (care, peste secole, avea să găzduiască unul dintre cele mai puternice state ale lumii), distrugerea unor vechi civilizații (ca urmare a bolilor contagioase aduse de europeni), dar mai ales descoperirea unui aliment minune – cartoful.
Deși inițial nu fusese utilizat de europeni în scopuri culinare, un secol mai târziu cartoful avea să fie acceptat la scară largă. Mai mult decât atât, apetisantul tubercul avea să genereze efecte economice neașteptate în Europa, contribuind la revirimentul bătrânului continent.
Cartoful, piatra de temelie a unei noi Europe
Datorită capacităților nutritive, numărului ridicat de calorii și faptului că poate fi cultivat într-o varietate de soluri și climate, cartoful a influențat Europa la nivel demografic și social, îmbunătățind semnificativ producția agricolă.
În special în partea de nord a Europei, această legumă a determinat o „explozie” a numărului de locuitori, favorizând urbanizarea și alimentând, în cele din urmă, Revoluția Industrială.
Inițial, efectul s-a concretizat printr-o creștere rapidă cu 30% a populației în Irlanda, Peninsula Scandinavă, Ucraina și în alte regiuni cu o climă puțin favorabilă culturilor agricole clasice. Nevoia de a vâna s-a diminuat și, pe măsură ce terenurile au devenit mai productive, a început să scadă și numărul conflictelor pentru pământuri.
La porunca regelui Frederic cel Mare, cartoful a început să fie cultivat și de fermierii prusaci, ajungând să se mute către centrul culturilor agricole din Europa. Ușor de transportat, cartoful a devenit alimentul ideal pentru aprovizionarea orașelor aflate în continuă expansiune și hrănirea unor populații ce aveau să fie utilizate ca forță de muncă în fabrici.
Și poate că nu putem demonstra cu certitudine că bătaia aripilor unui fluture poate cauza o tornadă în Texas, dar în mod sigur o aparent insignifiantă criză a condimentelor s-a transformat într-o suită de oportunități, cu rezultate neașteptate, ducând de la descoperirea unui nou continent și a unui aliment minune, până la reinventarea Europei…
Abstract
Sometimes, crisis means opportunity. And sometimes, apparently insignificant situations can determine big changes. Perhaps there isn’t any butterfly in Brazil capable of causing a tornado in Texas by only flapping its wings, but – for what it’s worth – history has proven that the lack of spices can have important consequences, such as finding out a new continent (America), destroying entire civilizations (the pre-Columbian ones), discovering a new sort of wonder food (potatoes) and, finally, reshaping an old continent (Europe).
Autor: C.N.
