Omul nu este doar un simplu animal care își limitează prezența în mediul natural la manifestările biologice vitale (alimentare, reproducere, conservare). Are capacitatea, unică în regnul animal, de a-și crea propria dimensiune în cadrul realității mediului natural, prin afirmarea sa în plan istoric. Cunoaște, astfel, o formă de exprimare superioară ce transcende celei biologice, concretizată prin exprimarea sa la nivel cultural și civilizațional. Dimensiunea istorică se bazează pe crearea a unor sisteme complexe (politic, administrativ, militar, economic, științific, religios), alcătuind o infrastructură socială cu principii și legi de funcționare, suprapusă realității mediului natural. Omul istoric reprezintă cel mai avansat stadiu al dezvoltării umane din punct de vedere biologic, intelectual și spiritual, care a apărut ca rezultat al revoluției agricole, pe fondul evoluției sale din neolitic până în Antichitate.
În procesul afirmării culturale și civilizaționale, omul istoric este un animal competitiv (chiar un animal războinic), în raport cu membrii speciei sale. Omul s-a aflat, dintotdeauna, în concurență cu semenii lui, pentru a exploata resursele naturale, iar, odată cu organizarea socială, conflictul s-a manifestat, frecvent, sub forma războiului. Viziuni antagoniste s-au coagulat în jurul nucleelor de putere care, pentru a se impune, s-au organizat politico-administrativ și militar în state. Comunitățile și-au asumat identități specifice pentru a-și afirma atât particularitatea în ansamblul societății, cât și opoziția în raport cu grupurile cu care se află în competiție (război). Identitatea colectivă a jucat, astfel, un rol decisiv pentru omul istoric, deoarece a asigurat coeziunea din perspectiva mobilizării membrilor unui grup în vederea atingerii intereselor comune (în special, garantarea prosperității și securității colective).
Mozaic identitar
Orice societate este compusă dintr-un mozaic de identități care se manifestă simultan, având ca bază de formare multiple criterii (de exemplu, politico-ideologice, etno-lingvistice, religioase). Această realitate este mult mai evidentă în regimurile democratice decât în statele autoritare, unde puterea este preocupată să controleze strict apartenența indivizilor la comunitățile distincte de grupul majoritar, deoarece aceste comunități se pot coagula în nuclee de opoziție. În pofida presiunii exercitate de către un regim autoritar, identitățile supraviețuiesc deoarece se fundamentează pe opțiunea fiecărui individ de a se asocia unui grup, indiferent dacă beneficiază sau nu de recunoaștere legală. Identitățile colective vor continua, astfel, să existe chiar dacă membrii aderenți sunt nevoiți să își exprime afilierea în mod clandestin ori restrictiv, sub constrângerea unor factori, de regulă, de ordin socio-economic.
Nu doar la nivel colectiv, ci și la nivel individual, pot coexista o multitudine de identități. O persoană își poate asuma, simultan, mai multe identități mai vechi sau mai noi, aflate în legalitate sau ilegale, majoritare sau minoritare la nivelul societății. Unele identități sunt dobândite prin naștere (de exemplu etnia sau cetățenia), iar altele sunt asumate conștient ulterior (de exemplu afilierea la diverse grupuri politice, artistice, științifice, sportive etc.). Un om își poate asocia liber sau i se pot impune, de către stat, identități apărute chiar pe parcursul vieții sale. Societatea umană reprezintă un laborator imens în care sunt create, permanent, diverse identități având ca bază de formare reprezentarea unor interese colective (subsumate, de regulă, necesităților economice și de conservare). Dacă o identitate devine expresia unui interes major, aceasta poate deveni dominantă în cadrul colectivității respective.
Evoluții mai vechi
În paleolitic, în epoca omului vânător-culegător, nomad și organizat în triburi, rudenia constituia baza exclusivă a afirmării identității colective. În neolitic și Antichitate, odată cu sedentarizarea și dezvoltarea societăților agricole (implicit, a statelor), s-a creat o identitate fundamentată pe apartenența indivizilor la un anumit teritoriu, delimitat în spațiu. Având în vedere dependența agriculturii de forțele naturii, societății i s-a asociat o identitate religioasă. Teritorialitatea comunităților agricole, exprimată prin forme de proprietate, a generat clase sociale, pământul devenind sursa puterii, acaparată de aristocrația rurală. Pentru a asigura coeziunea internă a populației (mai ales, a țărănimii), elitele aristocratice au urmărit să o omogenizeze, favorizând identitatea religioasă. Astfel, până în Evul Mediu, au existat state autocratice în care legitimarea puterii politico-militare s-a fundamentat pe dreptul divin.
Evoluția sistemului economic a generat, în timp, identități și forme de organizare alternative. Apariția unui mecanism de producție, care genera cantități mari de mărfuri, a creat nevoia comercializării lor. Surplusul de producție începe să fie valorificat prin tranzacții pe bază de troc sau monedă.
În acest circuit, care a determinat creșterea treptată a importanței bunurilor mobile în cadrul economiei, au fost integrate nu doar mărfurile agricole, ci și produsele meșteșugărești. Comerțul cu bunuri mobile și monetizarea au pus bazele capitalismului, gestionat de categorii sociale urbane (de negustori și meșteșugari), a căror putere economică a sporit în timp. Rudenia a continuat să reprezinte o sursă de putere pentru familiile influente politico-militar și economic (aristocratice, de comercianți etc.).
Transformări moderne
Intensificarea comerțului la nivel global, impulsionat de formarea și extinderea imperiilor coloniale, a avut ca efect, în Epoca modernă, acumularea masivă de capital și dezvoltarea tehnologiilor. S-a creat, treptat, o nouă realitate care, odată cu apariția societății industriale, s-a ridicat deasupra celei vechi. Prin mașinăriile inventate, omul a considerat că nu mai este dependent exclusiv de natură în gestionarea existenței sale, iar pe acest fond importanța religiei s-a diminuat. Societatea industrială, prin progresele tehnologice, a implicat o extindere a activităților socio-economice dincolo de teritoriul local sau regional (specific societății agricole). Noului teritoriu i s-a asociat, astfel, o identitate națională bazată, mai ales, pe legăturile etno-lingvistice dintre membrii comunității. Revoluția industrială a determinat creșterea importanței științei în detrimentul teologiei, dar și a mediului urban, în detrimentul celui rural.
De rezultatele acestei evoluții au beneficiat negustorii și meșteșugarii care au alcătuit burghezia și au convertit, gradual, puterea lor financiară în influență politico-militară. Pentru a diminua rolul aristocrației, burghezia a impus un stat național, laic și democratic, în care puterea era centralizată. În cadrul democrației, s-au dezvoltat curente politice, precum socialismul, liberalismul și conservatorismul, opuse autoritarismului specific societății agricole. În paralel, au apărut mișcări politice, independente de statul burghez, pe baza cărora s-au format identități colective, alternative atât la cea etno-lingvistică, cât și la cea religioasă, care s-au manifestat istoric în perioada contemporană. Este cazul ideologiilor extremiste de tip internaționalist (comunismul) și ultranaționalist (fascismul, nazismul) sau cel al integrării democratice la nivel cultural și civilizațional (integrarea europeană).
Realități contemporane
Revoluția industrială a cunoscut un ritm accelerat, generând, permanent, modificări esențiale în organizarea socio-economică, dar și în comportamentul uman. Invențiile și inovațiile au permis apariția și dezvoltarea continuă a unor tehnologii ce au impulsionat, constant, progresul material stimulând consumul şi determinând apariţia consumismului. Pe acest fond, a crescut nivelul de trai în ansamblul societății, formându-se, în rândul cetățenilor, o clasă de mijloc care s-a substituit burgheziei ca factor de influență. Clasa de mijloc a acționat pentru extinderea libertăților, respectiv creșterea rolului jucat de stat în asigurarea prosperității și securității la nivelul societății și, mai ales, al cetățeanului. În plan individual, intervenţia statului a devenit prioritară în garantarea drepturilor personale, iar, la nivel colectiv, în favoarea democratizării relaţiilor internaţionale (pentru a se asigura pacea internă şi externă).
Sursele de energie pentru alimentarea industriei au avut, până recent, un caracter preponderent teritorial, bazându-se pe extracția petrolului, cărbunelui, gazelor naturale sau uraniului). Din cauza caracterului poluant și riscant al utilizării acestor resurse, au apărut soluții alternative ecologice care exploatează sursele regenerabile. În paralel, comerțul a continuat să se extindă, interconectând economiile naționale pentru a le asambla într-un spațiu comun. Evoluția a fost favorizată, în special, de progresele din domeniul transportului și al comunicațiilor. Comerțul dobândit un caracter unitar și o dimensiune globală, permițând crearea unei economii mondiale, dominată de corporațiile internaționale. Activitățile socio-economice s-au extins la un nivel teritorial superior celui național, căpătând o anvergură globală.
Sisteme de valori
Războaiele religioase, începute în Antichitate şi sfârşite în Epoca modernă, pentru impunerea unei identităţi colective dominante, au avut ca efect dispariţia aristocraţiei ca putere politico-militară. Luptele purtate în numele idealului naţional, culminând cu războaiele mondiale, au însemnat decăderea burgheziei ca factor de putere. Pentru a preveni orice tensiune ce ar putea să degenereze într-un conflict distrugător şi să îi ameninţe poziţia dominantă, la care a acces ulterior modificărilor sociale provocate de conflagraţiile mondiale, clasa de mijloc nu susţine o identitate colectivă anume, ci favorizează coexistenţa lor (promovarea multiculturalismului). Fiecare cetăţean este acceptat ca membru al societăţii prin ceea ce apreciază el însuşi ca relevant pentru identitatea sa atât timp cât se conformează unui set de valori comune de ordin democratic (respectiv nu lezează drepturile altor indivizi sau interesele de securitate colectivă).
Sistemul democratic, prin care se garantează prosperitatea şi securitatea colectivă, se bazează pe statul de drept (respectiv pe supremaţia legii, separarea puterilor şi societatea civilă), urmărind să elimine orice abuz concret sau potenţial la adresa cetăţenilor. Pentru a menţine echilibrul social caracteristic clasei de mijloc, statul intervine pentru a preveni şi contracara orice acumulare excesivă de putere. Sunt vizate, astfel, grupurile de interese nelegitime care, prin exploatarea în propriul beneficiu, a funcţiilor şi resurselor publice, afectează prosperitatea cetăţenilor şi pot reprezenta chiar o ameninţare pentru securitatea colectivă. Se acordă, în acest sens, o importanţă deosebită acţiunilor anticorupţie şi de consolidare a valorilor democratice (promovarea meritocraţiei, dezvoltarea societăţii civile ca o contrapondere pentru autorităţi, implementarea culturii civice şi de securitate etc.).
Tendințe sociale
Statul va dobândi un pronunțat caracter social, orientat spre garantarea bunăstării. Vor fi promovate politici de protecție socială în favoarea unor categorii extinse (mai ales, că automatizarea va afecta major piața muncii). Clasa de mijloc își va conserva, astfel, baza socială și va continua să fie dominantă. Tehnologia va fi folosită la scară largă în plan social și va deveni, gradual, parte a organismului uman (în scop medical). Va crește mobilitatea umană, prin scăderea rolului frontierelor și expansiunea conexiunilor rapide, precum transportul de mare viteză. Se vor extinde aglomerațiile metropolitane și se va extinde procesul de contra-urbanizare, prin schimbarea modului de viață în mediul rural. Imigrația va fi acceptată și integrată ca soluție alternativă pentru asigurarea forței de muncă și a echilibrului demografic, afectat grav de modificarea comportamentului uman, în special, din cauza diminuării rolului social atribuit familiei.
Pe fondul creșterii diversității sociale, pentru asigurarea păcii interne, va creşte toleranţa faţă de identităţile colective şi se vor extinde libertăţile individuale. Susţinerea coexistenţei identităţilor colective va implica o fragmentare excesivă a lor, fiind generate permanent diferite minorităţi. Politica externă se va baza pe mecanisme de cooperare internaţională de prevenire a războiului (în special, nuclear) şi de izolare a regimurilor ce ameninţă pacea mondială (inclusiv prin sancţiuni economice care vor deveni mai eficiente în contextul globalizării comerţului). Având un caracter universalist, exportul de valori democratice va reprezenta o constantă a modului de afirmare la nivel mondial. De asemenea, se vor extinde formulele de colaborare, inclusiv cu actori din spectrul puterilor autoritare, pentru gestionarea riscurilor comune (hazarde naturale, antropice) şi a oportunităţilor comune (spaţiul cosmic, oceanic).
Perspective economice
Factorul teritorial își va diminua considerabil importanța în funcționarea economiei. Astfel, pentru a fi competitive, corporațiile internaționale vor elimina orice formă de exprimare a teritorialității ce implică frontiere cu potențial de a afecta fluxurile de producție și transport. În ce privește desfacerea mărfurilor (distribuție și plată), comerțul se va realiza, cvasi-exclusiv, în mediul online. În raport cu statul, corporațiile își vor consolida poziția, jucând un rol major în asigurarea prosperității și securității colective. Datorită capacității de a revoluționa permanent tehnologiile, corporațiile se vor dovedi mai pragmatice și mai eficiente decât statul (sectorul public fiind dependent de activitatea lor). Prin calitatea produselor alimentare sau industriale corporațiile vor domina economiile naționale și vor deveni un furnizor esențial de securitate colectivă (de tehnologie militară avansată, armate de mercenari).
Teritorialitatea economiei va fi afectată și în domeniul exploatării surselor de energie care nu vor mai avea un caracter preponderent extractiv. Astfel, sursele de energie, pentru consum industrial și casnic, vor deveni, în principal, regenerabile, în special din considerente de ordin ecologic. De altfel, activitatea industrială în sine va tinde să devină ecologică pentru a asigura dezvoltarea durabilă a societății. De asemenea, progresele înregistrate la nivelul comunicațiilor și al transportului vor diminua caracterul teritorial al economiei. Angajații vor avea posibilitatea să își îndeplinească atribuțiile profesionale exclusiv în domeniul online ori se vor putea deplasa, în termen scurt, pe distanțe lungi, în acest scop. Pe fondul revoluției tehnologice permanente, se va produce, în mod continuu, o hiperspecializare a profesiilor, iar angajații vor parcurge, frecvent, cicluri de conversie profesională.
Abstract
Western society has known, in history, multiple forms of state organization (authoritarian, democratic). At the collective level, certain identities (religious, ethno-linguistic) were assumed as a majority, representing the interests of some dominant social categories (aristocracy, bourgeoisie). Today, western society is under the influence of the middle class and international corporation, which, in context of globalization, tend to strengthen their dominant positions.
Autori: F.B. Suciu și prof. univ. dr. Ionel Muntele (Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Geografie și Geologie)
