În era digitalizării, supranumită deja „cea de-a patra revoluție industrială”, activitatea umană este completată din ce în ce mai mult de echipamente tehnologice moderne, fiind preluate și chiar îmbunătățite procese industriale care, până nu demult, erau realizate manual de către oameni. Cu toate acestea, tehnologizarea nu pare a fi suficientă pentru completarea unui deficit de forță de muncă din ce în ce mai acut și a unei tendințe de îmbătrânire și scădere a populației, întâlnite în aproape toate țările europene în ultimele decenii.
Cele mai recente estimări ale Comisiei Europene prevăd continuarea trendului descendent al populației active de pe „bătrânul” continent pentru încă, cel puțin, jumătate de secol. Efectele unui astfel de scenariu se vor reflecta asupra creșterii economice reale în spațiul comunitar, forța de muncă reprezentând factorul de producție activ, determinant pentru înregistrarea unui progres economic sustenabil.
Fenomenul declinului demografic afectează în mod diferit regiunile europene, în funcție de condițiile de muncă și de trai de la nivelul acestora. Mobilitatea ridicată din Europa, criteriile permisive de trecere a frontierelor, nivelul ridicat de interconectare și tehnologizare reprezintă factori care permit populației tinere să migreze din regiunile subdezvoltate, din Sudul și Estul Europei, către cele dezvoltate, din Nordul și Vestul continentului, unde veniturile sunt considerabil mai mari. În ceea ce privește România, în ultimii 15 ani, conform Institutului Național de Statistică, populația rezidentă a scăzut cu 2 milioane de locuitori, cauzele principale fiind sporul natural negativ și emigrația.
Securitatea economică, care presupune susținerea unei economii stabile și competitive, asigurarea unei dezvoltări sustenabile și valorificarea potențialului autohton, poate fi grav afectată de o „iarnă demografică” ale cărei efecte se vor reflecta asupra bugetului național, asupra nivelului de trai al cetățenilor și chiar asupra perspectivelor de creștere economică, în ansamblu. În aceste condiții, decalajele de dezvoltare dintre regiuni, atât la nivel european, cât și la nivel național, se pot adânci, contrar obiectivelor urmărite în politica de coeziune promovată de Uniunea Europeană.
În timp ce marile puteri economice ale Europei reduc declinul forței de muncă prin atragerea de imigranți și promovarea incluziunii sociale a acestora, statele mai puțin dezvoltate se confruntă cu o accentuare a îmbătrânirii demografice, fiind neatractive pentru non-europeni și insuficient de ofertante pentru propriii cetățeni.
Diferența dintre provocare și criză
Traseul economiei mondiale este considerat de cei mai mulți specialiști ca fiind unul ciclic, marcat de perioade de creștere, dar și de recesiuni care, periodic, reduc din avântul lumii capitaliste. Cauzele care au stat, de-a lungul timpului, la bazele recesiunilor economice sunt diverse, de la reduceri drastice ale cererii pe piețe, până la explozii ale așa-numitelor „bule speculative”. Cel mai adesea, statele lumii au reușit redresarea economiilor prin creșterea lichidității în piața de capital, anularea datoriilor unor companii strategice sau adoptarea unor măsuri de austeritate.
Poate duce declinul demografic la o criză financiară? Cel mai important factor de producție este reprezentat, în teoriile economice clasice, de „muncă”, fără de care resursele, fie ele naturale, financiare sau tehnologice, nu pot fi valorificate pentru producerea de bunuri sau servicii. Scăderea productivității se traduce în contracția Produsului Intern Brut pe cap de locuitor într-un stat sau o regiune și, implicit, în reducerea bugetului pentru serviciile esențiale și, apoi, în diminuarea nivelului de trai al cetățenilor din acea zonă. Toate acestea sunt completate de creșterea costurilor pentru serviciile de asistență, în condițiile unei îmbătrâniri a populației. În plus, declinul demografic poate determina și o scădere a cererii și a nivelului de consum pe piața națională, factori esențiali pentru asigurarea creșterii economice.
Un astfel de scenariu nu doar că poate afecta securitatea economică a oricărui stat, dezvoltarea durabilă fiind imposibilă fără o creștere a productivității, dar poate determina apariția unei recesiuni economice în fața căreia instrumentele clasice de răspuns ar avea efecte minime și doar pe termen scurt, acoperirea deficitului de forță de muncă fiind un proces costisitor și de durată.
Medicamentul unuia, veninul altuia
Declinul demografic cuprinde, încet, dar sigur în aproape toate societățile lumii moderne. Într-un context care poate deveni din ce în ce mai sumbru, aproape de punctul în care îmbătrânirea demografică pare ireversibilă, multe state europene au conștientizat dimensiunea amenințării și au identificat soluții pentru combaterea ei.
Cea mai mediatizată – atât în registru pozitiv, cât și negativ – modalitate de încetinire a îmbătrânirii populației europene și de asigurare a forței de muncă este susținerea imigrației și integrarea în societate a persoanelor tinere, venite din state mai puțin dezvoltate. Astfel, indiferent dacă este vorba despre cetățeni din afara continentului sau din state europene cu un nivel de trai mai redus, aceștia reprezintă o resursă extrem de valoroasă pentru țările dezvoltate, care au nevoie de forță de muncă tânără și care au capacitatea de a asigura incluziunea socială a „noilor veniți”.
Dar ce se întâmplă în cazurile în care imigranții provin din state care se confruntă, la rândul lor, cu fenomenul declinului demografic? Piața locurilor de muncă din Europa funcționează după aceleași principii ca orice piață liberă, cetățenii europeni beneficiind de posibilitatea de a lucra în aproape orice stat își doresc. Astfel, ţările care le pot oferi venituri mai mari, servicii publice de calitate, perspective de viitor sau, pe scurt, condiții de viață mai bune, pot atrage imigranți care vor contribui la creșterea factorului uman de producție și vor întreține dezvoltarea economică. Pe de altă parte, statele cu putere economică redusă devin țări de origine ale migranților, producătoare de forță de muncă mai mult sau mai puțin calificată, de care nu vor putea beneficia pentru a-și asigura sustenabilitatea și durabilitatea dezvoltării. Mai mult decât atât, pe fondul emigrării persoanelor tinere, apte de muncă, va crește ponderea demografică a populației vârstnice, aceasta nefiind dispusă sau interesată să emigreze.
O simplă deducție logică poate rezuma efectele acestui fenomen la: reducerea productivității economice, sporirea costurilor pentru serviciile de asistență și, implicit, creșterea presiunii asupra bugetului de stat, corelată cu reducerea veniturilor colectate. Cercul vicios adâncește și mai mult declinul demografic, determinat, oricum, de rata scăzută a natalității, dar poate cel mai grav efect, al cărui impact se reflectă și asupra securității economice a României, este reprezentat de acutizarea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni, atât la nivel european, cât și național. Diminuarea populației active poate afecta potențialul de creștere economică al unei regiuni sau a unei țări în curs de dezvoltare, având repercusiuni chiar și asupra nivelului de trai, factor determinant al emigrației, care, la rândul ei accelerează declinul demografic.
Spre exemplu, la nivel național, în anul 2015 regiunea cea mai puțin afectată de declinul demografic era cea a Capitalei, în care, deși nivelul natalității era cel mai redus din țară (1,21 – 1,38), populația a crescut cu 0,3%, datorită imigrației. Tot în anul 2015, PIB-ul pe cap de locuitor la standardul puterii de cumpărare în regiunea București-Ilfov era de peste 125% din media UE. La polul opus se află nord-estul țării, care, deși în 2015 avea cea mai mare rată a fertilității (1,59 – 2,44), a înregistrat un declin al populației de 0,6%, în condițiile în care PIB-ul pe cap de locuitor era mai mic de 50% din media UE.
Așadar, pentru a profita de beneficiile migrației și a opri declinul demografic, o regiune trebuie să dispună de un nivel de dezvoltare ridicat, atractiv pentru cetățeni. În caz contrar, aceasta poate deveni o „exportatoare netă” de forță de muncă.
Soluții posibile
Fie că este vorba despre infrastructura rutieră bine dezvoltată, obiective turistice renumite sau conexiune bună la internet, fiecare regiune deține unul sau mai multe avantaje competitive care pot fi valorificate pentru a susține creșterea economică la nivel local. Aceste atuuri pot fi îmbunătățite prin investiții care pot impulsiona coeziunea dintre regiuni și reduce dimensiunea fenomenului emigrării. Sursele de finanțare pot include şi fondurile europene nerambursabile, gândite special pentru susţinerea politicilor UE – Fondul de Coeziune, Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.
De asemenea, nevoia de îmbunătățire a calității serviciilor publice – esențială pentru creșterea nivelului de trai – este din ce în ce mai stringentă, fie că vorbim despre educație, îngrijire medicală, transport public sau conectarea locuințelor la rețelele de energie electrică, gaze naturale și canalizare. Toate acestea vor contribui la un trai mai bun al cetățenilor și la dezvoltarea durabilă a statului și a societății în ansamblul ei.
Abstract
The European Commission’s latest estimates foresee a further downtrend in the active population of the „old” continent for at least half a century. The effects of such a scenario will reflect upon the real economic growth within the EU community, as labor force represents the active production factor which can entail sustainable economic progress.
The demographic decline has a different impact on the European states since it is closely related to rising development imbalances among regions. Being attracted by better living conditions, people with different levels of qualification migrate from Southern and Eastern Europe towards the West. Within this context, the European and national cohesion policies seem to be unable to find the balance point.
While Europe’s great economic powers are striving to reduce the decline in labor force by attracting immigrants and promoting social inclusion, less-developed countries face a rise in demographic ageing, becoming unattractive to non-European people and insufficiently attractive to their own citizens.
Autor: Ioan Cătălin Murărașu
